În pelerinaj la TIFF. Jurnalistul Dan Făinaru: „Îmi place că nu s-a intrat în rutină”

Ajuns la cea de 16-a ediție, Festivalul Internațional de Film Transilvania a devenit prin acronimul TIFF un adevărat brand al Clujului. În perioada scursă de la prima ediție și până în 2017, TIFF-ul a creat nu doar un eveniment cu vizibilitatea internațională, ci și o comunitate de oameni care identifică Clujul cu acea perioadă de la începutul verii când orașul este „acaparat” de sute de filme și zeci de personalități ale lumii cinematografice. Încă de la primele ediții, TIFF a trezit și interesul jurnaliștilor. Nu numai români, ci mai ales străini, care vin an de an în „pelerinaj” la Cluj, pentru a lua pulsul cinamatografiei românești, dar și pentru a mai constata felul în care orașul crește în jurul acestui eveniment. Dan Făinaru este „jurnalist” străin prin prisma faptului că în 1950 pleca din România. Astăzi, la fel ca atunci când a venit prima dată la TIFF, reprezintă două publicații din Anglia, respectiv Israel. Cele două, spune Dan Făinaru, sunt interesate de evoluția filmului românesc și de noutățile regizorilor români, el explicând faptul că, în anii care au trecut a observat cu plăcere faptul că festivalul este la fel de dinamic și interesant cum era și la primele ediții la care a participat.

Dan Făinaru este critic de film de mai bine de 55 de ani. A plecat din București în 1950, iar în prezent este stabilit în Israel, acolo unde editează singura revistă de film din țară, Cinematheque. Este de asemenea contributor pentru publicația Screen International, reprezentând de aproape un deceniu cele două publicații la Festivalul Internațional de Film Transilvania.

„Când am venit prima dată lucram la aceleași publicații. Prima ediție a fost cam demult. E cam complicat să vorbesc despre prima impresie. Festivalul mi-a plăcut foarte mult încă de la început, pentru că are spiritul tânăr și este plin de energie. Mai ales că în ultimii ani și cinematografia română are ce să arate. De la început mi-a plăcut mult. Nu trăiesc aici și mi-este greu să știu exact care este legătura între TIFF și cinematografia românească, în general. Cinematografia română se poartă însă destul de bine. Să vedem cum va fi în viitor, pentru că toate cinematografiile naționale merg pe valuri. Încep, ajung la un punct culminant și apoi încep să se obișnuiască cu moda. Deocamdată însă, cinematografia românească arată bine”, este de părere criticul Dan Făinaru.

Filmele românești peste hotare

Publicațiile la care el lucrează sunt interesate, spune Dan Făinaru, de filmele românești, dar și de modul în care evoluează cinematografia românească.

„Pentru publicația engleză eu vin în special pentru a vedea filmele românești. Restul filmelor, în mare lor majoritate au fost deja prezentate la alte festivaluri. Mare parte din ele, nu toate, sigur. Ceea ce interesează și la publicația engleză și la cea israeliană sunt filmele românești apărute recent. O parte o să ajungă și în Israel”, mai spune el.

Cum văd însă străinii filmele românești? În primul rând le văd. Fie că este vorba despre festivaluri de specialitate sau de cinematografe, în Israel și în Anglia, filmele românești sunt apreciate atât de specialiști, cât și de publicul larg. „Bacalaureat”, filmul lui Cristi Mungiu, este cel mai recent succes al industriei românești de film în Israel, spune Dan Făinaru.

„Câteva au fost și distribuite. În festivaluri sunt aproape întotdeauna, fără excepții, dar au fost și câteva distribuite. Este însă foarte greu să distribui ceea ce nu este american, pentru că americanii intră în toate țările. Criticile depind de film. De exemplu, filmul lui Mungiu, „Bacalaureat”, a fost distribuit în Israel și a avut critici foarte bune. A fot și ultimul, cel mai recent. „Sierranevada” nu a fost distribuit, dar a ajuns în festivaluri și la toate a avut o critică foarte bună”.

După aproape un deceniu de vizite cel puțin anuale la Cluj-Napoca, Dan Făinaru este de părere că TIFF arată tot mai bine.

„Ceea ce îmi place la festival este că nu s-a intrat în rutină. Sunt la fel de entuziasmați cum erau la început. Mă rog, la început când am început eu să vin. Sunt la fel de entuziasmați, încântați și la fel de prietenoși. Asta este foarte bine. Festivalul crește tot timpul”, spune el.

Chiar dacă volumul de filme este din ce în ce mai mare, TIFF având pregătite pentru a 16-a ediție peste 400 de proiecții, jurnalistul este de părere că această situație nu este neapărat o problemă, în condițiile în care pentru multe filme, TIFF este singura șansă de a ajunge la public.

„Eu înțeleg ideea că fiecare festival vrea să crească. Pe de altă parte, nu ar fi mai bine dacă toate festivalurile ar deveni ceva mai reduse în volum, pentru a putea pune mai mult accent pe calitate. Dar asta este o chestiune care nu ține doar de Cluj. Este ceva ce se întâmplă peste tot. După părerea mea, nu există 300 de master-pieces pe an. Înțeleg pe de altă parte politica aceasta de a arăt cât mai mult, pentru că o mare parte dintre filme nu vor fi distribuite niciodată iar un festival ca acesta este singura ocazie de a le vedea”, mai spune Dan Făinaru.

Iar orașul în care vine anual este… TIFF, în condițiile în care Făinaru recunoaște că nu prea are timp să viziteze altceva decât centrul în cele 10 zile în care se află la Cluj.

„Adevărul este că dincolo de centru nu prea ajunge. Suntem tot timpul aici. Este un oraș simpatic, foarte prietenos, foarte plăcut, mai ales că sunt atât de mulți tineri care vin la toate universitățile din oraș”, mai spune acesta.