Tradiţie şi fast. Câtu-i Ţara Românească nu-i ca nunta oşenească! FOTOGALERIE

Ţara Oașului, un tărâm al contrastelor, unde nu se face nimic cu jumătate de măsură. Dacă oșenii muncesc, atunci muncesc. Dacă se odihnesc, atunci se odihnesc. Iar dacă e nuntă… Doamne!, atunci e nuntă! Să cânte cetera şi danţ să fie! Şi se face sărbătoare în toată Ţara Oaşului. Iar de o săptămână încoace e sărbătoare de luni până duminică şi de dimineaţa până seara. Şi aşa va mai fi încă două săptămâni. În fiecare sat din Oaş au loc săptămânal chiar și mai mult de zece nunți la care participă de la minim 600-700 de persoane până la 1500-2000. În week-end, nuntașii fac adevărate tururi de forță pe la câte 3-4 nunți. De la ceteră şi zongoră la ţâpurituri, de la muzică oşenească la muzică de petrecere şi apoi la muzică clasică, Oaşul freamătă din toate încheieturile în aceste zile. Uliţele sale călcate de miile de bolizi ale oşenilor veniţi acasă din străinătăţuri sunt pline zi de zi de alaiurile care duc la biserică tinerii însurăţei. Tineri care îşi spun “da” în straie tradiţionale oşeneşti, mirese care abia îşi poartă podoabele de 25 de kilograme cumpărate din banii munciţi la Paris, miri care vin cu alaiul în decapotabile pe străzile pietruite, ţâpurind pe ritmurile ceterii.

Oşenii nu îşi pierd tradiţia, dar o readaptează şi o reinventează. Nu degeaba se spune că sărbătoarea nunţii în Ţara Oaşului şi porturile tradiţionale de nuntă sunt printre cele mai spectaculoase din întreaga Românie şi de aceea oşenii, oricât de moderni ar fi, nu pot renunţa uşor la o tradiţie atât de strâns legată de propria lor identitate:

“Ne păstrăm tradiţia pentru că aşa o făcut străbunii noştri, aşa o făcut bunicii şi părinţii noştri, aşa facem noi şi aşa or face şi copiii noştri”.

Pentru respectarea tradiţiei, oşenii nu au nevoie de alte argumente. Dar, spre seară, vestimentaţia, decorul şi muzica se schimbă într-un spectacol luxos în ton cu mândria lor, cu puterea lor financiară şi cu lumea modernă occidentală în care trăiesc.

 

NUNTA TRADIȚIONALĂ

“Câtu-i Ţara Românească nu-i ca nunta oşenească. Că-i cu steag şi cu popor ca pe vremea dacilor”.

Este sâmbătă, au trecut doar două zile de la încheierea postului Sfintei Marii, iar pe ulițele Bixadului s-au perindat deja cinci alaiuri ţâpurind aceste versuri. Nunta Alinei cu Văsâca Ceterașului a fost, în ciuda fastului extraordinar, o nuntă destul de obișnuită pentru această zonă a țării. O parte tradițională, încărcată de elemente ancestrale, și una modernă cu tot ce are mai de preţ cultura occidentală, dar cu 12 nași și cu 48 de domnișoare (druşte) și domnișori de onoare (stegaşi), că doar suntem în Oaş.

Doi copii, în definitiv, abia ieșiți de pe băncile școlii au ales să-și unească destinele, respectând tradițiile și obiceiurile oșenești. Totul începe dis de dimineață cu “gătitu’ miresii”. La casa Alinei vine Maria Mireselor, pe numele adevărat Maria Ciorbă, din Certeze, pentru împletirea părului şi aranjatul cununii. Vine extrem de grăbită, deoarece timpul ei e foarte limitat. Alina a fost a treia mireasă din ziua respectivă iar până la prânz au mai urmat alte cinci. Până acum, în vara aceasta, a împodobit 35 de mirese. Cununa de mireasă oşancă se coase cu aţă şi ac. Pe vremuri, acest ritual al împletirii părului în cunună dura o noapte şi o zi. Mireasa n-avea încotro şi trebuia să doarmă cu capul pe masă. Cum fetele de azi nu mai sunt ca pe vremea bunicii, împletitoarea are cununa făcuta de-acasă, din păr adevărat brodat cu mărgele şi pietre fine. Chiar şi aşa, împletitoarea a trudit înainte cu o zi şase ore, iar azi, în acordurile ceterii şi zongorei, mai are încă vreo două până să fie gata. Meşteşugul e pe cale de dispariţie, iar Maria Mireselor e ultima şi singura din zonă care-l stăpâneşte.

Cununa şi „coada miresei”, care acoperă nu doar capul ci și zona gâtului, cântăresc împreună cel puțin cinci kilograme. Cununa nu se așează pur și simplu pe capul miresei ci trebuie cusută de părul acesteia, pentru a rezista la multele ore de învârteli și tropoteli care o așteaptă. La greutatea cununii se vor adăuga ulterior alte 15 kilograme, reprezentând greutatea straielor. Împletitul și împodobitul miresei a durat aproximativ două ore, întregul proces având ca fundal sonor muzica ceterii și a zongorei. Dar a fost chiar puţin, pe vremuri întregul ritual putea dura chiar și zece ore.

[nggallery id=96]

Odată terminată munca Măriei Mireselor, vine rândul rudelor de parte feminină. Acestea trebuie să îmbrace mireasa, iar procesul durează în jur de 40 de minute. Pentru croirea hainelor miresei este nevoie de cel puțin o iarnă, cum ne-a confirmat soacra mică. Migala și calitatea acestor haine este evidențiată și de prețul lor: aproximativ 3000 de euro. De altfel, în zona Oașului, cea mai ieftină rochie de mireasă pornește de la 1000 de euro, iar cele mai scumpe depășesc suma de 10.000 de euro.

Podoabele miresii s-au îngreunat odată cu creşterea economică din casele oşenilor, care şi-au dorit costume populare tot mai mândre şi tot mai bogate. Mătasea indiană ar fi uşoară, dar cu întăritura care o ţine înfoiată şi băţoasă, cu platoşa din milioane de mărgele brodate în cămaşă, în pintileu şi în zadie, mireasa trece prima proba de foc, să suporte cu zâmbetul pe faţă povara căsniciei. Zadia miresii e ultima piesă ce împodobeşte fata ca pe o păpuşă de colecţie. “S-o tomnească mândru că numa’ odată îi mnireasă”, spune o femeie care asistă la ritual.

 

Mirele vine la mireasă “călare” pe decapotabilă

Se face ora 11 și eforturile miresei abia acum încep. Așa cum cere tradiția oșenească, mireasa trebuie jucată. Iar cum „nunta fără lăutari e ca acul fără ață”, pe muzica lui Tompoșel (ceteraș de aproape trei decenii) și a zongorașului Bancu, mireasa este luată la danţ de către rude. Urmează domnișoarele de onoare și apoi prietenii apropiați. ”Danțu’ mniresî” cu fetele din sat are la rându-i semnificații simbolice. Prin acest danț se subliniază desprinderea miresei din categoria socială a fetelor și intrarea ei în rândul femeilor, fiind un dans cu origini arhaice ancestrale. În tot acest timp, femeile mai în vârstă rostesc versuri improvizate adresate miresei, de genul celor redate în rândurile următoare:

„Mniresuică cu cunună/Să cunoște că-i și bună/Că nici mă-ta no fo re/Să samini și tu cu ie”. Jocul durează atât cât este nevoie, mai exact până la sosirea mirelui.

[nggallery id=97]

Ora 13. Mirele ajunge la casa miresei, nu călare pe un cal ca odinioară ci pe tetiera unei decapotabile. Soseşte pe drumul pietruit care duce la casa miresii însoțit de alai, de propriii muzicanți, de toate rudele și de prieteni. Urmează danţul mirilor, în interiorul unui cerc format din nuntașii din partea ambelor familii. Ceterașii, zongorașii, toboșarii și țâpuriturile nuntașilor  îți spun că nicăieri în lume nu se petrece ca-n Oaș. Nicio fața tristă, niciun rid de încrâncenare, niciun semn de oboseală. Prinsă în armura de 25 de kilograme, pe o zăpuşeală de vreo 38 de grade, mireasa se încinge la danţ cu toţi ai casei şi cu fetele din sat.

Unele dintre cele mai interesante și pline de simbolism acte rituale din cadrul nunții oșenești pot fi considerate împodobitul steagului de mire, steagul având un rol deosebit de important în desfășurarea întregii ceremonii, în special a celei nupțiale; ultimul dans al miresei cu fetele din sat, un dans în cerc, însoțit de cântece speciale, ultimul dans al mirelui în roata feciorilor, acompaniat de ceteră și zongoră, de țâpurituri și strigăte; despărțirile de părinți numite bulciug, schimbul colacilor sau colăcăria, ocazii cu care starostele face orațiile de nuntă.

[nggallery id=98]

Ciuperca, Biserica și „masa mare”

De la mireasă, întregul alai se îndreaptă spre Primărie, unde urmează starea civilă, însă nici aici nu se poate întâmpla nimic fără ceteră şi danţ. Prin urmare, “Ciuperca” din centrul comunei, construită special pentru aceste evenimente, devine neîncăpătoare. Este sâmbătă așadar, zi încărcată și pentru ofițerul stării civile. Alaiul, în frunte cu Alina și Vasile, viitoarea familie Bledea, nu par a fi deranjați de așteptarea la care sunt supuși. Se cântă, se dansează, se râde, se glumește și… neapărat se țâpurește.

După starea civilă și cununia religioasă urmează, așa cum le stă bine unor gazde înstărite, așa-numita „masă mare”. “Acesta era, odinioară, evenimentul cel mai complex ce se desfăşura în cadrul unei nunţi. Masa mare putea fi percepută ca o reflectare fidelă a stării materiale a celor ce organizau nunta, a poziţiei sociale, a prestigiului de care se bucurau familiile tinerilor în comunitatea respectivă. Aşezarea la masă se făcea în ordinea descendenţei arborelui genealogic, plasarea nuntașilor în capul mesei sau la coada mesei, respectând, totodată, ierarhia socială. La masa de onoare erau aşezaţi mirele, mireasa, naşii, părinţii mirilor, consacrându-se astfel unirea celor două familii. Ospăţul de nuntă era însoţit de manifestări folclorice tradiţionale: danţuri, ţâpurituri, strâgete, hori, unele având caracter alegoric, satiric sau chiar licenţios, cu accente moralizatoare”, spune dr. Natalia Lazăr, director al Casei de Cultură Negrești Oaș.

Înafara țâpuritorilor, ca la oricare nuntă din Țara Oașului, mai există o constantă: pălinca. Licoarea nelipsită din mâinile nuntașilor este băută cu măsură și fiecare sorbitură este însoțită de urări la adresa mirilor. Există însă și un revers al medaliei. Acesta se aplică celor care au exagerat cu urările udate cu pălincă și s-au văzut nevoiți să asiste din afara bisericii la cununia religioasă.

[nggallery id=99]

[stextbox id=”custom” caption=”Tradiție adaptată la vremurile moderne”]

Deși majoritatea etapelor ritualului nupțial se păstrează și astăzi, amploarea și diversitatea lor au fost mult diminuate în ultimii ani. Tocmai de aceea majoritatea etnologilor semnalează o pierdere a autenticității oșenești în favoarea modernității urbane. Spre exemplu, spune Natalia Lazăr, împletitul miresei nu mai are aceeași amploare:  „Cununa de mireasă, iniţial multicoloră, împodobită cu flori naturale, a fost înlocuită cu alta predominant neagră, abundând în mărgele și broșe. Dacă, iniţial, momentul gătelii miresei era împărtăşit cu aproape toate fetele din sat, care se prindeau în roata miresei, în prezent momentul a pierdut în complexitate”.

Totuşi, se mai performează ritualul într-o formă simplificată, pur simbolică, strigându-se danţu mniresî: A le, le…/ Mniresuică tânărucă!/ Nu hi tare năcăjită/ Că mnirile-i frumuşel/ Şi ţ-a hi bdine cu el. / Mniresuică nu hi re/ Că te duci de la măta./ Că te duci în altu sat/ Ca să trăieşti la bărbat./ Frundză verde de pe costă/ Mândră-i mniresuica nostă!/ De nu credeţi că-i aşe/ Ia uitaţî-vă la ie./ Mnireasă, mândră ţî faţa, / Mândră îţi hie viaţa!/ Mnireasă, mândru ţî portu, / Mândru îţi hie norocu!/ Mnireasă, de-amu-nainte/ Cărările ţî-s oprite./ Numa două ţî-s lăsate/ La fântână după apă/ Şi la măta, câteodată”.

[/stextbox]

NUNTA DOMNEASCĂ

Mireasa cu cristale Swarovsky şi mirele în Armani

Odată încheiată nunta tradițională, mirii, alături de cele 6 perechi de nași, cei 48 de domnișori și domnișoare de onoare, s-au îndreptat spre saloanele de frumusețe. În tot acest timp, la casele celor doi miri petrecerea a continuat. În acest sens au fost aduse două formații din Maramureș, responsabile cu întreținerea atmosferei până la petrecerea de seară. Pe cât de colorată și plină de autentic a fost nunta tradițională, de zi, pe atât de plină de fast şi grandoare a fost petrecerea de seară. În fața sălii de nunți și-a făcut apariția o lungă coloană de bolizi, fiecare în valoare de zeci de mii de euro, cu volan pe stânga sau pe dreapta, în funcție de țara în care proprietarii lor și-au acumulat averile.

Locul costumelor tradiționale a fost luat de toalete selecte, desenate de mari designeri occidentali. Mireasa a renunțat la rândul ei la cununa cu mărgele în favoarea unei rochii albe de mireasă, cu croială modernă și înțesată cu cristale Swarovsky, iar mirele a dat clopu și cojocu pe un costum elegant cu croială occidentală. Ceterașii au fost înlocuiți cu interpreți de muzică de petrecere, iar refrenele unor melodii în vogă au luat locul țâpuriturilor de mai devreme. Capul de afiș a fost ținut de cântărețul Florin Oșanu, un interpret popular în zonă. Tariful e confidenţial, dar gura târgului spune că tarifele la nunțile oșenești depășesc adeseori suma de 3000 de euro, fără a lua în calcul „darurile” din partea nuntașilor. Meniul oferit celor 800 de nuntași a fost unul modern, ales cu mare atenție pentru a împăca gusturile cosmopolite ale invitaților. Petrecerea s-a încheiat la orele târzii ale dimineții. Majoritatea nuntașilor s-au grăbit spre case, în ideea de a recupera câteva ore de somn și a putea participa astfel la inevitabila nuntă programată pentru a doua zi. Plus un botez.

Odinioară, a doua zi după nuntă, de dimineaţă până seara, la casa mirelui, stegaşii şi druştele desfăceau steagul, împărţeau batistele, baticurile şi bărdinocul. Şi chiar dacă nunţile oşeneşti nu mai ţin peste tot trei zile şi trei nopţi, există locuri şi oameni în care datinile se trezesc la viaţă. Iar dinspre localul cu nuntaşi se mai aud din când în când acordurile oşeneşti acompaniate de arcuşul unui ceteraş costumat în jeanşi.

[nggallery id=100]

Meniuri franţuzeşti şi muzică fără număr

Când vine vorba de nunți, oșenii fac orice ca să iasă ca la carte. Astfel, meniul nu e oricare, iar atmosfera nu e întreținută de oricine. Nu mai demult de săptămâna trecută, la nunțile din Oaș au fost invitați să cânte de la Guță, până la Tinu Vereșezan sau Puiu Codreanu, artiști cotați la mii de euro pentru reprezentații de nici o seară. Aceştia au cântat la sfârşitul săptămânii trecute la nunţile organizate în cel mai în vogă loc, cortul de nunţi de la Valea Măriei, o locaţie luxoasă inaugurată anul trecut pentru a satisface pofta de petreceri exclusiviste a oşenilor. De altfel, vara trecută, la o nuntă din Racşa a cântat chiar ConnectR, despre care se spune că a încasat mai mult decât primise pentru concertul susţinut la Zilele Oraşului Negreşti Oaş. Un tânăr cuplu a vrut să-l aducă chiar şi pe Ştefan Bănică Jr. să le cânte în noaptea nunţii, dar a fost refuzat în mod politicos.

Adesea, la nunţile moderne se fac adevărate regii, şi chiar se angajează regizori, pentru ca dansul mirilor să fie unul dintre cele mai reuşite. Nu lipseşte muzica clasică pe care mirii păşesc în sală după sosirea tuturor invitaţilor, dar nici decorurile exclusiviste.

Nici când e vorba de mâncare pretenţiile nu sunt mai mici. Din aperitive nu lipsesc brânzeturile franţuzeşti cu mucegai şi şunca de Parma, pe lângă tradiţionala pălincă nu poate să lipsească whisky-ul scump adus din belşug pe filiere din Franţa, vinul italienesc sau berea austriacă.

[nggallery id=101]

[stextbox id=”custom” caption=”Sute de nunţi în luna august”]

            August este luna în care au loc cele mai multe nunţi în Ţara Oaşului. Şi asta pentru că acum se întorc acasă cei mai mulţi oşeni plecaţi la muncă în Occident. Astfel, imediat după postul Sfintei Marii, în Oaş au loc nunţi de luni până duminica, chiar și mai mult de zece pe săptămână într-o localitate. De exemplu, în oraşul Negreşti Oaş, în această lună au fost deja 40 de nunţi şi urmează alte 20. De asemenea, la Certeze, Bixad, Călineşti Oaş şi Gherţa au fost anunţate tot câte circa 40 de nunţi în numai două săptămâni, în perioada 15-30 august.

Situaţia stătea cu totul altfel în trecut, când timpul preferat pentru desfăşurarea nunţilor era sezonul de toamnă, după strângerea recoltelor, sau iarna. Foarte puţine nunţi aveau loc pe perioada verii, iar în posturile tradiţionale acestea erau interzise cu desăvârşire. “Ba mai mult, nu se prea făceau nunţi vara între Sântă Mării (15 august – 8 septembrie), dar nici de la începutul postului Crăciunului şi până la Bobotează (15 noiembrie – 7 ianuarie), în săptămâna luminată (prima săptămână după Paşti), în celelalte perioade de post ş.a. Însă, în prezent, din pricina migraţiei oşenilor în Occident în căutarea unui loc de muncă şi a unui trai mai bun, calendarul desfăşurării nunţilor în Oaş a suferit modificări. Astfel, în perioada verii, a concediilor, au loc cele mai multe nunţi, imediat după 15 august (Sântă Mărie Mare), aspect confirmat şi de evidenţa cununiilor oficiate în bisericile din Țara Oașului”, confirmă Natalia Lazăr, directorul Casei de Cultură din Negreşti Oaş.

Sezonul nunților oșenești se va încheia, ca în fiecare an, în jurul datei de 5 septembrie, când majoritatea foștilor nuntași se vor reîntoarce pe piețele muncii din Occident.

[/stextbox]