Martie, luna renaşterii şi a începutului

Cea mai frumoasă perioadă a anului este primăvara, iar luna martie este de departe preferata tuturor – pentru că aduce soare, mărţişoare, ghiocei, într-un cuvânt, renaştere şi speranţă. Natura revine la viaţă după iarna grea şi vremea începe să se încălzească, oamenii parcă zâmbesc mai mult şi îşi oferă cadouri unii altora. Luna martie include câteva sărbători, toate însoţite de superstiţii şi tradiţii interesante.

Mărţişorul este cu siguranţă simbolul primăverii, dar şi tema acestei luni. De asemenea, o altă tradiţie românească foarte cunoscută este reprezentată de „Zilele babei Dochia” sau „Babele”. Aceste zile sunt cuprinse între 1 şi 9 martie, iar legenda spune că în aceste zile vremea este foarte capricioasă, întocmai ca şi Dochia. Un alt obicei spune că trebuie să ne alegem o zi din acestea 9, iar cum va fi “baba noastră”, aşa va fi tot anul nostru.

În luna martie începe aratul, semănatul, se curăţă livezile şi grădinile, se face curăţenie în case şi în curţi. Sărbătorile lunii, în special Mucenicii sau Sfinţii, alcătuiesc un străvechi început de an agrar, cu obiceiuri vechi, ce pot părea acum ciudate.

Marte şi renaşterea naturii

Martie era prima lună în calendarul roman, cea care deschidea anul; a devenit luna a treia abia după introducerea calendarelor iulian şi gregorian. Numele său vine din latinescul „martius”, numele zeului Marte (Mars în latină), fiul lui Jupiter şi al Junonei, una dintre cele trei divinităţi protectoare ale Romei (alături de Jupiter şi Quirinus). Romanii îl considerau drept protectorul lor şi tatăl lui Romulus. Era, la origine, zeul renaşterii naturii; mai târziu a devenit zeul războiului şi al agriculturii. A fost identificat de timpuriu cu Ares, din mitologia greacă.

Denumirile populare româneşti, Mărţişor sau Marţ, păstrează rădăcina cuvântului originar. O altă denumire populară a lunii este Germinar sau Germinariu şi ne duce automat cu gândul la speranţă, la viaţă, la încolţirea seminţelor.
Această lună atât de plină de viaţă şi totodată atât de capricioasă este, în folclorul românesc, plină de mistere şi de legende, învăluită într-o aură de magie. Martie începe cu legenda Babei Dochia, despre care se spune că ar fi fost o soacră rea, care într-un an, de 1 Martie, şi-a trimis nora la munte după fragi; biata fată a reuşit să îi găsească, datorită faptului că lui Dumnezeu i s-a făcut milă de ea. Tânăra s-a întors acasă, iar Dochia, văzând fragii şi crezând că a venit primăvara, şi-a pus cele nouă cojoace (chiar 12 cojoace, în alte părţi, un număr ce face referire la cele 12 luni ale anului) şi a pornit cu oile la munte. Pe drum, vremea era însă foarte schimbătoare, ba ploaie, ba soare, iar Baba Dochia îşi scotea câte un cojoc fie din cauza căldurii, fie din cauza ploii care îi uda cojocul şi îi îngreuna mersul. În final, a ajuns sus fără niciun cojoc şi a îngheţat de frig. În munţii Ceahlău se poate vedea statuia ei în piatră împreună cu oile sale.

Intervalul 1 – 9 martie este cunoscut ca zilele Babelor. Unul dintre obiceiurile populare ale acestei luni este ca fiecare să-şi aleagă o Babă; dacă vremea va fi frumoasă în acea zi, la fel îi va fi tot anul, iar dacă nu, anul va fi unul cu ghinion.

Mărţişorul şi legendele sale

Tot în această zi a Dochiei, prima zi de primăvară, un alt obicei autohton binecunoscut şi îndrăgit este ca fiecare fată sau femeie să primească un mărtişor. Şi acesta are legenda sa proprie: se spune că în urmă cu foarte mulţi ani, soarele obişnuia să se transforme într-un tânăr frumos şi să coboare pe pământ la fiecare început de primăvară, adică în jurul lunii martie. Într-un an, acesta nu a mai apărut, deoarece un zmeu, care era gelos pe frumuseţea lui, l-a prins şi l-a aruncat în temniţă. Pământenii s-au întristat; însă cel mai curajos dintre ei, un tânăr, se hotărî să meargă să salveze soarele şi să readucă pământenilor lumina şi căldura. Călătoria sa a durat trei anotimpuri. În cele din urmă, tânărul a reuşit să găsească castelul zmeului şi a început lupta cu el pentru eliberarea soarelui. Flăcăul a învins zmeul şi a readus speranţa tuturor celor care îşi puseseră nădejdea în el, însă cu preţul vieţii sale, cu preţul sângelui său roşu, vărsat pe zăpada albă. De acolo ar veni şi obiceiul împltirii celor două şnururi, unul alb şi altul roşu.

Nu se cunoaşte cu exactitate de când datează acest obicei. Însă din vechime mărţişorul era dăruit mai ales copiilor, în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. De obicei, de şnur se agăţa o monedă metalică, fiind apoi legat la mână, iar mai târziu la gât sau la piept. El era purtat până la înflorirea copacilor, iar apoi era legat de trunchiul acestora. Se considera că evoluţia omului în anul acela era precum cea a copacului. Se credea că cei care purtau mărţişorul erau protejaţi de soare, de boli şi de blesteme, deci acesta era considerat o amuletă, aducătoare de noroc şi fericire.

Ziua Mucenicilor

Următoarea sărbătoare a lunii martie în ordine calendaristică este sărbătoarea celor 40 de Mucenici, numită popular Măcinicii. În această zi, pe 9 martie, sunt celebraţi cei 40 de Sfinţi din Sevastia, care au refuzat să se mai închine idolilor şi au fost torturaţi până la moarte, din cauza credinţei lor neclintite.

Cei 40 de mucenici au fost torturaţi şi ucişi la porunca împăratului roman Licinius. Ei au fost aruncaţi în închisoare, bătuţi timp de 8 zile şi condamnaţi la moarte prin îngheţare în lacul Sevestiei. Se spune că în acea noapte gheaţa s-a topit şi apa lacului s-a încălzit, iar din cer au coborât 40 de cununi asupra mucenicilor. Văzând toate aceste minuni, împăratul a poruncit să fie scoşi din lac şi lăsaţi să moară pe câmp.

Potrivit tradiţiei, în această zi femeile fac mucenici sau “măcinici”, numiţi şi Sfinţişori în unele părţi. Aceştia sunt în forma cifrei 8, tocmai pentru a aminti de cele opt zile de patimi; după preparare, mucenicii sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi împărţiţi săracilor. Tradiţia populară susţine că este bine să bei în această zi 40 de pahare de vin, reprezentând sângele mucenicilor vărsat pentru credinţa în Hristos.

Comunităţile rurale aveau în vechime mai multe obiceiuri legate de această zi, printre care şi acela de a se scoate plugul la arat. Toate plugurile din sat se adunau pe izlaz, unde, în faţa mulţimii adunate, preotul făcea o slujbă de sfinţire a apei şi de stropire a fiecărui plug în parte. După acest ritual, plugarii mergeau pe câmpul ce trebuia arat şi trăgeau doar o brazdă simbolică, după care se ospătau pe câmp. Ţăranii credeau că, dacă semănau ceva în această zi, va rodi de 40 de ori mai mult; iar dacă această sărbătoare nu era respectată, vor veni 40 de zile de boli.

Se spune că Sfinţii mucenici se mai numesc şi Moşi, deoarece urmează întotdeauna după Babe. Iar dacă Babele sunt rele şi ne aduc ninsoare, ploaie şi vreme capricioasă, moşii sunt exact opusul.

Alexiile şi echinocţiul

Următorul moment important în tradiţia populară a lunii martie este pe 17 martie, când se sărbătoreşte Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu, numită popular Ziua Şarpelui. Legenda spune că Dumnezeu tocmai curăţase pământul de gângănii şi le pusese într-un cufăr. Alexie, care a trecut pe acolo, a primit sarcina de a arunca cufărul în mare. Dar curiozitatea l-a împins să deschidă cufărul şi toate gângăniile au ieşit şi s-au risipit pe pământ. Ca să-l pedepsească, Dumnezeu l-a transformat în cocostârc, pentru a le putea aduna mai bine. De Alexie, oamenii încep să cureţe pomii. Este considerată şi Ziua Şarpelui, astfel că i se acordă o atenţie sporită acestui animal. În alte locuri, se spune că este Ziua Peştelui, existând credinţa că atunci ies peştii din apele subterane; aşadar, pescarii o sărbătoresc pentru a avea noroc la pescuit. Se spune că dacă mănânci un peştişor viu de Alexii, vei avea noroc la pescuit.

Alexiile marchează momentul renaşterii vieţuitoarelor mărunte ale pământului, închise ritualic la Ziua Crucii pe 14 Septembrie. Există superstiţia de a lega în ajunul Alexiilor foarfecele din casă cu o sfoară, pentru a lega botul jivinelor care atacă vitele.

După „Mărţişor”, „Babe” şi „Moşi”, după „zăpada mieilor” şi Alexii, vine momentul echinocţiului de primăvară, în jurul datei de 20 martie, marcând începutul primăverii astronomice.

În această zi începe noul an agrar, iar copiii de la sate băteau ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”.

Un obicei de pe vremea dacilor este aprinderea focurilor pe câmpuri, pentru a arde iarna şi a renaşte, prin căldură, spiritul primăverii. Se crede că focurile şi rugăciunile sfinţilor ajută la depăşirea momentului crucial al echinocţiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumină şi întuneric.

La echinocţiul de primăvară, fetele pun grâu în vase cu apă, invocând ploile şi fertilitatea; superstiţia spune că aşa cum va creşte grâul verde şi sănătos, vor fi şi fetele şi holdele.

Blagoveştenia

Pe 25 martie e sărbătoare mare pentru creştini, care proslăvesc Buna Vestire. Această sărbătoare este foarte importantă, marcând moment în care îngerul Gavril îi vesteşte Fecioarei Maria că-l va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. În satele româneşti, sărbătoarea era dedicată fertilităţii, iar printre obiceiuri se număra şi stropitul rădăcinii prunilor cu ţuică. De Blagoveştenie se poate ara pământul, dar nu şi semăna, pentru că se crede că păsările vor mânca boabele.

În ziua de Buna Vestire, ţăranii credeau că e bine ca pe pragul casei să se pună pâine şi sare, pentru hrana îngerilor care vor veghea locuinţa de-a lungul anului.

Datorită faptului că sărbătoarea e situată în apropierea echinocţiului de primăvară, când cucul începe să cânte, mai este numită în popor şi Ziua Cucului. În multe zone există obiceiul ca în această zi să se numere de câte ori cucul îşi cântă numele, numărul indicând, după caz, câţi ani mai avem de trăit sau câţi ani vor trece până ne vom căsători. Tinerii îl întrebau pe cuc, după caz: „Cucule voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (mărita)?”.

Oamenii făceau şi prognoze meteo în această zi: dacă era ceaţă, primăvara urma să fie călduroasă. În popor exista şi credinţa că aşa cum este vremea în ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi în ziua de Paşti.

Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la peşte, indiferent în ce zi ar cădea aceasta.

Postul Paştelui

Anul acesta, Postul Paştelui a început în 27 februarie, iar Paştele va fi sărbătorit pe 16 aprilie, potrivit calendarului ortodox. Postul Paştelui sau Postul Mare, cum mai este numit, are loc înaintea Învierii Domnului şi este cel mai lung şi mai aspru dintre toate cele patru posturi importante. Durează patruzeci de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor.

Prima zi a postului este numită “Lunea curată”, este o zi în care oamenii obişnuiesc să-şi purifice şi să-şi cureţe casa şi gospodăria prin diferite ritualuri. În această zi, femeile nu fac nimic altceva în afară de spălatul vaselor, pe care, mai apoi, le urcă în podul casei. Pentru post se folosesc alte vase, speciale, în care nu s-a gătit carne. A doua zi începe Postul Mare propriu-zis, în timpul căruia credincioşii nu consumă carne, lapte, brânză şi ouă. Mai important, însă, creştinii trebuie să evite gândurile necurate, patimile sau faptele rele. Acest lucru înseamnă că postul trupesc trebuie însoţit de postul sufletesc.

Curăţenia din case şi din gospodării trebuie să fie gata până la Denii, nişte slujbe speciale, care încep în a cincea săptămână din post şi continuă până inclusiv în Săptămâna Mare.

Calcularea datei la care creştinii sărbătoresc Paştele se face în funcţie de două fenomene naturale, unul cu dată fixă – echinocţiul de primăvară, iar altul cu data schimbătoare – luna plină. Din acest motiv, data Paştelui este alta în fiecare an. În plus, utilizarea a două calendare diferite explică decalajul acestei sărbători la catolici şi ortodocşi. Biserica Catolică se raportează la echinocţiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează acelaşi eveniment astronomic după calendarul iulian, pe stil vechi.

Totuşi, în acest an, Paştele catolic şi cel ortodox cad în aceeaşi zi, pe 16 aprilie.