Retrospectivă Jean-Pierre Melville, precursorul Noului Val francez, la TIFF 2017

Cea de-a 16-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), care se va desfășura la Cluj-Napoca între 2 și 11 iunie, îi va dedica o amplă retrospectivă regizorului francez Jean-Pierre Melville, considerat precursorul Noului Val francez și cel care a scris un capitol irepetabil în istoria filmului de gen.

Cinefilii vor avea ocazia rară să se delecteze cu șase dintre operele maestrului francez, totodată șase dintre cele mai bune thrillere ale cinematografiei europene, în copii restaurate: Le Silence de la mer (1949), Bob le flambeur (1955), Léon Morin, prêtre (1961), Le Doulos (1962), L’armée des ombres (1969), Le Cercle Rouge (1970), alături de scurtmetrajul Vingt-quatre heures de la vie d’un clown (1946). Retrospectiva este organizată în parteneriat cu Institutul Francez.

Figură aparte a cinematografiei franceze, Jean-Pierre Melville (1917-1973; născut Grumbach, a împrumutat numele scriitorului său preferat, Herman Melville) a regizat 13 lungmetraje în 25 de ani, reușind să se distanțeze de mișcările cinematografice ale vremii și să-și impună un stil unic, influențat de cinema-ul american al anilor ’30. Maniera sa de lucru, inițial low-budget, întotdeauna lipsită de compromisuri, dar și folosirea îndrăzneață a filmărilor în locație – o raritate în anii ’50 -, i-au câștigat admirația regizorilor inițiatori ai Noului Val precum Jean-Luc Godard sau François Truffaut, cât și titlul de auteur desăvârșit al genului noir francez cu gangsteri din anii ‘50 și ’60. Filmele sale au influențat cineaști ca John Woo, Martin Scorsese, Michael Mann, Aki Kaurismaki și Quentin Tarantino.

Filmele sale întruchipează o lume pe cale de dispariție, a anti-eroului onorabil și a integrității morale. Tema recurentă în filmografia lui Melville nu este lumea subterană a mafiei și a asasinilor plătiți, ci loialitatea față de camarazi și respectul pentru un cod al onoarei nescris. Nu face excepție superbul debut Le Silence de la mer (1949), o adaptare după un roman care a circulat pe ascuns în timpul ocupației naziste în Franța. O familie de francezi este forțată să cazeze un tânăr locotenent german, cultivat, naiv și idealist, pe care aleg să-l trateze cu liniște totală, ca unică formă de sfidare și rezistență.

Apariția lui Bob le flambeur, în 1955, anunță și face posibilă apropierea Noului Val francez. Melville însuși numește filmul o comedie de moravuri, în care un escroc fermecător și cu stil, dar lipsit de noroc, plănuiește o ultimă lovitură – spargerea unui cazinou. Bob le flambeur este un thriller care s-a diferențiat de filmele vremii prin folosirea luminii naturale și a filmărilor în locație, un stil ce avea să fie adoptat cel mai vizibil de François Truffaut. Este filmul care l-a inspirat pe Jean-Luc Godard să facă À bout de souffle, unde Melville însuși are o apariție de neuitat: românul Parvulesco.

În cadrul Retrospectivei vor rula și Léon Morin, prêtre (1961) și Le Doulos (1962), ambele cu superstarul Jean-Paul Belmondo pe afiș. În primul, actorul oferă o prestație subtilă în rolul preotului dorit de femeile dintr-un sat francez, în timpul ocupației germane. Singura care îi atrage atenția este o văduvă atee (Emmanuelle Riva), a cărei relație cu preotul devine o confruntare cu Dumnezeu și cu propriile dorințe reprimate. În Le Doulos (1962), una dintre inspirațiile lui Tarantino pentru Reservoir Dogs, Belmondo este un gangster enigmatic și fermecător, în trench-ul și pălăria devenite iconice, care s-ar putea face vinovat (sau nu!) de turnarea lui Faugel, proaspăt eliberat din închisoare.

L’armée des ombres (1969), influențat puternic de perioada participării regizorului în Rezistența Franceză, este cel mai personal film al lui Melville. În roluri de luptători ai Rezistenței, Lino Ventura, Paul Meurisse, Jean-Pierre Cassel și Simone Signoret trebuie să-și confrunte propria idee despre onoare în lupta cu regimul nazist. Perceput de critica franceză ca un film ce-l glorifică pe Charles de Gaulle, această capodoperă a fost distribuită în Statele Unite abia în 2006.

În 1970, Melville lansează ceea ce mulți consideră a fi thriller-ul francez absolut, Le Cercle Rouge, care a adus laolaltă trei legende ale cinema-ului european și care a avut un număr remarcabil de patru milioane de spectatori în Franța. Un hoț expert (Alain Delon), un fugitiv faimos (Gian Maria Volontè) și un fost polițist alcoolic (Yves Montand) formează un trio improbabil care pune la cale un jaf aberant. Singurul care-i poate opri – comisarul Mattei, jucat de Andrè Bourvil într-un contre-emploi fascinant.

Singurul scurtmetraj din Retrospectivă, ineditul Vingt-quatre heures de la vie d’un clown (1946), cu faimoșii clovni Béby și Maïss, vedetele circului Medrano din Paris în rolurile principale, explorează universul intim al acestor artiști uitați ai epocii.