Tari ca piatra, un spectacol unic în lume

Percuții în rafale și zboruri abrupte pe un violoncel rebel, etno-jazz și rock, apă și foc, mângâieri șoptite și ritmuri «Tari ca piatra». Cam aceasta ar fi caracterizarea sumară a concertului pe care îl va susţine luni 6 martie,  la Casa de Cultură a Studenților din Cluj Napoca, violoncelistul Adrian Naidin, în primul său mare concert după incidentul din septembrie, când a sărit de la etajul unui imobil, speriat de o intervenţie a mascaţilor.

Muzicianul nu s-a refăcut complet după încidentul în care a suferit multiple fracturi, dar este hotărât să prezinte un spectacol unic în lume, într-un dialog muzical inedit, între violoncel şi tobă.

 

Un violoncel şi o tobă despre sufletul românesc

TR : Domnule Adrian Naidin, luni 6 martie, veţi susţine un spectacol la Cluj, « Tari ca piatra». Ce va avea deosebit acest concert pe care îl numiţi un spectacol eveniment ?

Adrian Naidin: E prima audiţie în Cluj. A mai fost în ţară şi a avut un succes uriaş. Întâi l-am verificat în săli de teatre, nu numai în cluburi, să văd dacă prinde la un public foarte vast. Şi a prins, începând de la 16 ani, la peste 60 de ani, ceea ce e foarte, foarte bine. Acest proiect, idee de concept are ceva foarte frumos şi ceva nou: e doar violoncel cu tobă, în lume nu mai există formula aceasta de cântat, violoncel clasic cu tobă. De obicei există violoncel clasic cu piane, viori, chitare, dar violoncel şi tobă nu mai există. E o provocare pentru mine pentru că e foarte greu tehnic, dar dacă reuşesc să realizeze acest lucru este spectaculos.

TR : Mi-aţi expus deja nişte motive, dar aş vrea mai multe: cum i-aţi convinge, de ce ar trebui oamenii să vină la concertul dvs?

AN :  Pentru că are un mesaj de speranţă, un mesaj de păstrare şi de luptă pentru valorile noastre româneşti, valori prin care ajungem la valorile universale. Prin cultura noastră şi prin tradiţia noastră vom ajunge la valorile universale. Eu, prin acest proiect, prin acest concert le voi arăta cum sunt ei, cât de frumoşi pot fi ei, le voi arăta că acesta este poporul român, că avem mult frumos, idei frumoase, că avem o cultură tradiţională foarte frumoasăşi vastă, o limbă frumoasă, poezii frumoase –în spectacol vor fi şi poezii de dragoste-, totul spus într-un cadru cu influenţe tradiţionale, dar şi moderne, cu o explozie de energie.

TR : Înţeleg că prin intermediul muzicii încercaţi să transmiteţi şi un mesaj…

AN : Da, un mesaj social, un mesaj de speranţă şi un mesaj de invitaţie la a păstra şi lupta pentru valorile noastre culturale, valorile noastre morale, să ne păstrăm cultura, tradiţia, credinţa în noi, credinţa în Dumnezeu, în valorile noastre de familie, şcoală, valorile noastre de limbă. Trebuie să luptăm pentru aceste valori din literatură, muzică, pictură. Avem valori şi trebuie să le păstrăm. Iar eu, prin acest stil de muzică inventat, compus cumva de mine, fac acest lucru: aduc speranţa, încerc să le redau oamenilor speranţa, să-şi păstreze valorile spirituale.

TR : Vă simţiţi în formă, v-aţi refăcut după incidentul cu mascaţii?

AN : Trebuie să mai treacă un an şi ceva ; încheietura mâinii drepte încă e blocată, dar eu pot cânta şi cu încheietura blocată, pentru că am studiat foarte mult şi tehnica îmi permite cumva să folosesc alte părţi ale mâinii dacă încehetura e blocată. Pot cânta, dar cu eforturi mult mai mari. Nu m-am refăcut total, am crezut că am cuie în mâini, în degete şi încheieturi, cuie care cumva imobilizează mâna, dar mâna e cumva imobilă şi din cauza faptului că trei luni nu am mişcat-o.

TR : Emoţional, psihic aţi fost afectat ?

AN : Am fost afectat foarte mult,  am avut momente de deznădejde, în care credeam că nu voi mai cânta niciodată. Când ajung în asemenea momente, e cumplit, Înainte de operaţie am crezut că n-o să mai pot cânta niciodată, dar un mare doctor, care are clinică şi în România şi în străinătate, preşedintele Societăţii mondiale de chirurgie a mâinii, Szabo Zsolt, care e din Târgu Mureş, este fantastic, mi-a redat speranţa.

TR : Un mesaj pentru clujeni?

AN : Eu vin în Cluj după o perioadă de covalescenţă. Este primul meu concert mare, este şi în premieră la Cluj acest concert, acest proiect, care are succes şi în străinătate. Fiind o primă audiţie în Cluj, emoţiile sunt mari, dar am vrut să fac acest concert în oraşul meu, în care m-am născut; părinţii sunt din Cluj şi eu am trăit atâţia ani în Cluj, până să plec la Bucureşti. Deci, pentru mine sunt emoţii în plus, e foarte greu să cânţi în oraşul tău, este publicul cel mai exigent şi vreau să cânt la un nivel extraordinar. Mesajul meu este o invitaţie, de a veni tineri şi oameni mai maturi la acest concert, care cuprinde o parte mare din sufletul nostru românesc.

***

”Prezentat cu casa închisă de două ori în aceeași zi la Teatrul Național din București, proiectul “Tari ca Piatra” reprezintă revenirea pe scenă a viloncelistului Adrian Naidin după incidentul petrecut în 28 septembrie 2016, când artistul a căzut de la etaj în cursul unei operațiuni a poliției antidrog. După doar trei luni de convalenscență, Adrian Naidin cântă din nou, trecând cu măiestrie peste capriciile vremurilor, pentru a-și îmbrăca acordurile în iubire, adunată, în toate formele ei, într-un suflet zidit în emoții.  Violoncelul lui Adrian Naidin spune povești. Sună ca o întreagă orchestra uneori, alteori șoptește sau îngână versuri. Strălucitor în partiturile clasice, ingenios și tehnic în jazz, plin de forță și har în folclor, Adrian Naidin explorează, cu fiecare mișcare de arcuș, nuanțe și esențe. Îl secundează tehnicul Ionuț Micu, percuționist cu o admirabilă deschidere spre genuri contemporane, care adaugă un viguros filon etno-rock celor mai sofisticate acorduri fusion europene”.