Ceilalți „tineri”ai protestelor

Nu au lipsit de la niciun protest. Vin primii în piață, zi de zi, seară de seară. Își fac conștiincioși pancarte și parcurg kilometri în marș, chiar dacă nu au cea mai bună condiție fizică. Nu mai sunt la prima tinerețe, dar sunt cei mai înverșunați susținători ai democrației. Seara, după „mitting”, găsesc puterea de a deschide laptopul, calculatorul să își vadă copiii sau nepoții, să le spună că ei încă #rezistă. Sunt ceilalți tineri ai protestelor. De acum și de altă dată. Au ieșit la Revoluție, au ieșit și înainte de Revoluție. Acum, cum să stea acasă?

Ștefan Varga, 68 de ani

Ștefan Varga are 68 de ani. De 15 zile, vine seară de seară printre primii la proteste. A sintetizat pe o pancartă ceea ce îl macină cel mai tare: „Buget. Cluj – 1 euro, Teleorman – 13 euro” , deși nemulțumiri sunt multe. Glumeț, binedispus și deschis, acesta devine extrem de serios când vine vorba despre motivele care l-au scos în stradă. De când cu protestele, nu își mai folosește bastonul pentru mers, ci pentru a-și susține pancarta scrisă cu cariocile nepoatei. „Uite, pe mânerul bastonului, e gravat numele nepoatei mele. Eu și pentru ea am ieșit în stradă, pentru ca ea să aibă un viitor mai bun”, spune acesta în timp ce arată mândru numele fetei.

Se uită îngândurat la statuia lui Matei Corvin. Își amintește că în studenție, în timpul unui protest, câțiva tineri s-au urcat pe capul domnitorului și greu au reușit forțele de ordine să îi determine să se dea jos.

„Vai, câte a văzut piața asta! Și eu eram atlet, dar nu cred că aș fi reușit să urc așa pe statuie. Mi-ar fi fost frică. Tânărul acela s-a urcat și stătea în fund. Noroc că a cerut un foc pentru a-și aprinde țigara. Când s-a aplecat pentru foc, un alt tânăr a reușit să îl dea jos de acolo”, își amintește acesta. „Acum… vedeți dumnevoastră, o mulţime de cunoştinţe au plecat din țară. Mi-aş dori să vină înapoi, iar nepoţii noşti să rămână în ţară. Nici în război nu a pierdut acest pământ atât de mulţi oameni cât a pierdut acum, în ultimii ani. Nici în război! Niciodată nu s-a întâmplat aşa. Aceasta e realitatea, din păcate”, spune acesta trist. Apoi, uitându-se la pancartă, spune extrem de sigur pe el: „Nu se poate! Acesta e raportul. Cum e posibil, când în judeţele acelea din sud nu se adună nici 15% din impozit! Nu dau oamenii bani! Aici, la noi, în Cluj, se adună impozitul în proporție de 90%. Majoritatea oamenilor îşi plătesc impozitele până în februarie! Acolo nu! Și totuși așa se împarte bugetul. Apăi e drept?”, se întreabă acesta retoric.  

Îl întreb de unde își ia informațiile. Mă privește complice: „Eu mă uit la prietenul meu, la domnul Gherman. (n.r. Sabin Gherman). Îmi vine rău când deschid televizorul pe Antena 3! Ştiţi cum e? Oamenii sunt ca maimuţele care se caţără în copaci. Le e frică de şarpe, dar tot pun mâna, de curiozitate. Lumea se tot uită la Antena 3, la România TV. Cred că le place scandalul. Nu-i bai că se uită, e bai că nu gândesc cu capul lor!”, consideră Ștefan Varga.  

„Cam asta e situația. Eu ies în stradă. Nu pot sta acasă, nu pot fi de acord cu nedreptățile care se întâmplă!”, spune acesta.

Ana și Nicolae Bădău

Ea are 67 de ani, el 85. Au ieșit în fiecare seară la proteste. Domnului Nicolae, fost profesor de istorie, i se luminează fața de câte ori vorbește cu un tânăr. „Credeam că tinerilor nu le mai pasă, dar uite că le pasă!”, spune acesta.

 „Am ieşit în stradă pentru că vedem ce se întâmplă şi pentru că ştim că tinerii au dreptate. Gândesc bine cum gândesc”, îl aprobă Ana Bădău. Ce îi supără? „Minciuna. Îngrozitoarea minciună și faptul că ne țin de proști. Ne vorbesc ca și cum ar vorbi unor tâmpiți. La guvernanți mă refer”, spune aceasta.

„Pe mine mă supără cel mai mult faptul că țara nu are o conducere care să fie în interesul acestui neam, acestui popor, care să o salte, să o ridice, nu să o țină în beznă”, spune fostul profesor de istorie.

„Ceea ce se întâmplă de 27 de ani încoace, este o catastrofă. Din cauza aceasta lipsesc peste patru milioane de tineri, de cetățeni, care să contribuie la mersul societății noastre românești. Au vândut tot, au împărțit tot. Hoția a fost la ordinea zilei și tocmai aceasta trebuie înlăturată! Hoția! Trebuie caracter, educație, ar trebui mai mult simț de răspundere pentru națiune, pentru stat, pentru tineri, pentru neamul românesc. Eu asta îmi doresc. Nu să legalizăm hoția! Cel care fură, trebuie pedepsit. Restituit ceea ce a luat și pedepsit hoțul. E atât de simplu până la urmă. Doar că s-au adunat acolo, la conducere statului, hoții, fără o deosebire prea mare între partide. Și unii și alții s-au asociat în acest demers corupt. S-au apărat unii pe alții.  Imunitatea nu trebuie să existe pentru probleme penale. Parlamentul a ajuns să țină locul justiției, să decidă ce e bine și ce e rău, să îi apere pe cei acuzați de corupție”, spune Nicolae Bădău.

Mărturisește cu lacrimi în ochi că îi admiră pe tinerii din stradă. „Până acum nu a existat așa o mișcare. Se trezește lumea! E totuși o generație nouă. Trebuie să se producă aceste schimb de generații. Am venit cu plăcere în fiecare seară. Am venit din convingere”, spune acesta.

 „Suntem pensionari. Noi socotim banii primiți acum ca pe o mită! Văzând că suntem mulți pensionari, ne-au dat bani, iar pe tineri i-au ajutat, pe studenți mai ales, dându-le niște facilități. De ce? Ca să nu acționeze, ca să le cumpere lipsa de implicare? E nedrept că a crescut CAS-ul. Iau mai mulți bani de la cei care lucrează. Nu mi se pare drept, deși noi beneficiem de aceste lucruri. Noi nu am putut dormi noaptea când am auzit că s-a dat Ordonanța 13 și s-a și publicat în Monitorul Oficial, noaptea! Nu am dormit toată noaptea!”, spune Ana Bădău.

În jur tinerii scandează:  „Aici vom fi, zi de zi! Aici vom fi, zi de zi!”, „Demisia!” „Eu am 67 de ani, dar aici în mijlocul tinerilor, se transmite energia și ne simțim mai tineri.  Avem impresia că tinerii sunt nepăsători. Ne bucurăm să constatăm acum de atâtea zile, contrariul”, spune doamna.

„Nepoții ne-au spus că se vor întoarce în țară dacă vor merge mai bine lucrurile în țară. Cum să meargă bine și cum să se întoarcă?”, se întreabă Nicolae Bădău. „Am impresia că guvernanții sunt împotriva dezvoltării aceste țări. Vor să ne întoarcem la comunism!”, spune acesta.

Cei doi se pierd în mulțime ținându-se de braț. Vin primii, pleacă ultimii. Trăiesc din plin fiecare scandare. Există speranță: o caută zilnic, în stradă.

Vali Fărcaş, 62 de ani

E mereu în primul rând al protestatarilor. Poartă cu mândrie drapelul şi o banderolă cu #rezist. Trebuie să reziste, ea fiind reprezentanta familiei în stradă. Soţul a fost recent operat, iar ambii copii, atât fata, cât şi băiatul, sunt stabiliţi în Belgia. Şi ei ies în stradă, acolo, dar parcă nu e la fel. Când vorbeşte cu fiica ei la telefon, îi spune să nu îşi facă griji: „Da, mami! Nu vă faceţi probleme! Iese mama în stradă şi pentru voi! Apără mama democraţia! Cum e acolo? Aţi mâncat? Nu, nu e periculos, mami! Lumea e paşnică la Cluj!”.

„Dacă ar fi să o iau de la început aș zice că m-am supărat foarte tare încă din luna decembrie de când a câștigat PSD-ul alegerile. Știam că așa se va întâmpla dacă un singur partid la conducere. Când am văzut că ei, pentru o mână de penali, vor să sacrifice tot poporul, să își dea legi doar pentru ei, să își albească dosarele, m-am supărat foarte tare. În momentul în care am văzut că iese tineretul  în stradă, am vrut neapărat să vin alături de ei. Am fost în fiecare seară. Îmi pare foarte rău că ei nu au venit la vot. 11 milioane de români nu au venit la vot, dar măcar acum, în al 12-lea ceas, conştientizează că suntem pe punctul de a ne pierde democrația și statul de drept”, spune aceasta după un marș prin centrul oraşului. 

„Primul lucru pe care îl dorim este să fie retrasă Ordonanța 13 definitiv și chiar dacă nu pleacă pesediștii de la guvernare, măcar să își facă datoria față de popor! Îmi doresc un Guvern curat. Cred că mai sunt și oameni de treabă prin PSD-ul ăla. Nu or fi toți corupți. Să facă ceva pentru tineretul ăsta care ne pleacă din țară!”, spune  doamna Vali.

În prezent Vali Fărcaș este pensionară. A fost funcționar administrativ în cadrul unui spital.  

„De unde vă informați?” „Îmi luam informațiile de la televizor, de pe internet. Deși, sincer, de când am văzut că tineretul s-a înflăcărat și a ieșit în stradă, decât să stau să mă enervez la televizor, mai bine ies în stradă. Informațiile mi le culeg de aici, din stradă. Nu am mai putut să stau acasă. Soțul meu e bolnav, ar fi venit și el, dar nu poate momentan. Copiilor le-am spus că tin eu flacăra aprinsă, să stea liniștiți. Ei nu sunt în țară, dar să stea liniștiți că vin eu și lupt pentru democrație! Sunt plecați în Belgia. Și ei protestează acolo, în fața ambasadei României din Bruxelles. La noi în familie nu s-a creat groapa aceea între generații. Suntem toți prodemocrație, nu vrem să ne întoarcem la comunism! Eu doar îmi fac datoria de cetățean. Simțul civic mă face să fiu în stradă, alături de tineri!”, spune aceasta.

Gabriel Galoș, un altfel de pensionar

Gabriel Galoș a suferit un accident în urma căruia a rămas fără un picior. Se deplasează cu ajutorul scaunului rulant, dar acest lucru nu îl împiedică să iasă zi de zi în stradă, în primele rânduri, cu toate că într-o seară i s-a făcut rău și a avut nevoie de îngrijiri medicale. Nu se lasă! Cei câțiva lei primiți în plus la pensie nu l-au înduplecat. Își dorește o țară guvernată de oameni cinstiți și dacă s-ar putea mai puțină birocrație.

„Ce îmi doresc eu? Să meargă toți penalii la răcoare. Nu îmi doresc să le fie confiscată averea, ci să le fie pusă la pământ, dărâmată, după care să fie obligați, fiecare în parte, să își reconstruiască  palatele, vilele cu propriile mâini. Sunt curios dacă ar ridica din nou palatele pe care le au acum”, spune acesta mai în glumă, mai în serios.

„Ce vă supără?” „Multe, dincolo de ordonanță. De exemplu, de curând am fost la comisie pentru pensie. Atâtea dosare și hârtii trebuie pentru boala asta, de parcă mie îmi crește piciorul înapoi! Până acum din șase în șase luni a trebuit să merg la comisie, dar nu numai la una, sunt mai multe comisii. Sincer, drumurile la comisii, mai rău te îmbolnăvesc! Și toate pentru o pensie! Nici cei mai periculoși penali  nu au dosare cum trebuie să ne facem noi, handicapații. E foarte complicat” , spune acesta. 

Cornel Galoș a fost tinichigiu auto, apoi șofer în cadrul Companiei de Transport Public. „Am avut un accident de mașină. Nu a fost grav, dar m-am lovit la picior și nu mi s-a mai vindecat rana. Am făcut cangrenă. De durere îmi făceam calmante din patru în patru ore. Le-am spus medicilor că ori îmi taie piciorul, ori îmi taie gâtul. Am avut dureri foarte mari, greu de suportat”, povestește acesta. Are o fată de 21 de ani și vrea să fie un exemplu pentru aceasta. „Am lipsit o singură dată de la proteste pentru că am făcut temperatură”, spune acesta.

În ciuda problemelor de sănătate, Gabriel Galoș nu se lasă. #Rezistă.

Citiți și: Povestea din spatele hastagului #rezist