Când România primește o șansă. Delia Bugheanu, geofizician: „Voi face o primă încercare profesională în România”

Sunt tineri, ambiţioşi şi tobă de carte. Vorbim despre studenţii români de pe mapamond care au avut curajul şi perseverenţa de a-şi urma pasiunea pentru studiu şi visele în cele mai diferite puncte de pe glob. Transilvania Reporter îşi propune să vă prezinte săptămânal în cadrul campaniei „Români în amfiteatrele lumii” poveştile de viaţă, pasiunile şi realizările celor mai valoroşi şi premiaţi tineri români, care studiază la unele din cele mai prestigioase universităţi din lume sau care au ales să înveţe în locuri dintre cele mai surprinzătoare pentru a-şi lărgi orizontul şi experienţa de viaţă.

Delia Bugheanu este primul geofizician din comuna Aninoasa din județul Argeș, localitatea sa natală. A absolvit ca șefă de promoție Facultatea de Geologie și Geofizică din cadrul Universității din București, după care a studiat cele mai noi tehnologii din domeniul său de activitate în cadrul Universității Leeds din Marea Britanie, urmând unul din cele mai prestigioase programe de masterat din domeniu, Exploration Geophysics, unde a obținut o dublă finanțare integrală. Și-a realizat lucrarea de disertație în cadrul unui intership la o companie din industria petrolieră, unde a studiat relația dintre proprietățile rocilor și semnătura lor seismică. După finalizarea studiilor, Delia s-a întors în România, pentru a evalua şi posibilităţile pe care le are aici. În perioada următoare va începe să lucreze alături de o echipă de cercetători de la Institutul Național pentru Fizica Pământului în cadrul unui proiect de cercetare în domeniul geodinamicii.

Reporter: Ești primul geofizician din Aninoasa (Argeș), dar nu unul oarecare, ci unul care a studiat în Marea Britanie. Când anume ai știut ce vrei să faci în viață? Ai știut de mică sau pasiunea pentru  geologie și geofizică a venit în mod natural, pe parcurs?

Delia Bugheanu: La modul generic cred că de mică am ştiut ce vreau sa fac în viată, şi anume să mă formez ca profesionist veritabil, cu baze solide, într-un domeniu legat de ştiinţele exacte. Încă din clasele primare şi şcoala generală am fost pasionată de ştiinţele exacte şi ştiinţele pământului şi asta m-a determinat să aleg acest drum. Geofizica, deşi nu este o ştiinţă în sine, are elemente din foarte multe domenii precum matematica, fizica, geologie sau IT.

Ca să fiu sinceră, până să ajung la această facultate nu ştiam prea bine cu ce se ocupă, iar decizia de a mă înscrie aici am luat-o în ultimul moment, pentru că niciuna dintre celelalte variante de facultăţi nu mă încânta în mod deosebit. A fost o decizie bazată pe intuiţie, dar care mi-a adus în ultimii 5 ani satisfacţii enorme.

Reporter:  Ai absolvit ca șefă de promoție Facultatea de Geologie și Geofizică  din cadrul Universității din București, iar încă din primul an te-ai implicat în activități de voluntariat. Cum anume s-a împăcat studiul cu voluntariatul sau tocmai acolo a fost „secretul” reușitei? 

Delia Bugheanu: Tipul de activiţăţi în care eu m-am implicat au fost foarte strâns legate de domeniul academic ceea ce a adus un mare plus formării mele profesionale. Am activat în cadrul Bucharest Student Chapter (BSC), o organizaţie studenţească din cadrul Facultaţii de Geologie şi Geofizică ce reuneşte mai multe chaptere studenţeşti afiliate unor organizaţii profesionale internaţionale din domeniul geo-ştiinţelor. Pe lângă avantajele, să spunem, clasice, ale apartenenţei în cadrul unei organizaţii, precum dezvoltarea abilităţilor de comunicare, interpersonale, de leadership şi satisfacţia de a fi implicat într-o activitate ce aduce un plus de valoare mediului în care traieşti, BSC mi-a oferit un mijloc de a ajunge la informaţii altfel inaccesibile, de a participa la evenimente ştiinţifice internaţionale și de a cunoaşte oameni frumoşi cu minţi sclipitoare. Studiul, legat strict de ceea ce se cerea la facultate, nu mi-a ocupat niciodată tot timpul, aşa că a fost foarte uşor să mă ocup şi de alte lucruri. Am participat la evenimente ştiinţifice, stagii de teren, prezentări şi m-am implicat personal în organizarea unor astfel de evenimente.

Reporter: Datorită faptului că te-ai implicat în mai multe proiecte de cerectare care au avut ca finalitate prezentări în cadrul unor conferințe internaționale, ai obținut o bursă de studiu internațională. Cât de greu a fost drumul spre succes și de ce ai ales Marea Britanie?

Delia Bugheanu: Nu mi s-a părut greu, poate şi prin prisma faptului că am fost întotdeuna dedicată studiului şi am fost curioasă şi dornică să fac mai mult decât mi se cere. Cred că fac parte din acea categorie de oameni pentru care învăţatul şi munca nu sunt o corvoadă, ci o plăcere. Nu am considerat nicodată că sacrific ceva în favoarea învăţatului şi, în special în facultate, am învaţat si m-am implicat în tot felul de activiţăţi ştiinţifice din pasiune. Nu am avut ca scop în sine să merg în Marea Britanie, ceea ce mi-am dorit a fost să merg în locul unde mi se ofereau  cele mai multe resurse, atât umane cât si materiale, pentru a deveni un bun profesionist. Dacă locul acela ar fi fost România aş fi rămas. Am aplicat la două masterate în Europa, evaluate ca fiind de top, am fost admisă cu bursă la ambele, iar pentru a alege am apelat din nou la intuiţie.

Reporter:  Cum ai fost primită de către britanici? Te-ai simțit vreodată discriminată în vreun fel pentru faptul că ești româncă?

Delia Bugheanu: Minunat! Încă de la primul contact cu personalul academic din Universitate m-am simţit foarte bine primită. Sunt prima persoană din afara Marii Britanii căreia i-a fost acordată la acest program tipul de bursă pe care l-am primit eu, deci cred că asta anulează orice suspiciune asupra discriminării. Şi colegii britanici s-au purtat foarte bine cu mine, la fel și cei din cadrul companiei la care am lucrat. Sunt oameni primitori, amabili, gata să te ajute în orice situaţie.

Reporter: Ai urmat unul din cele mai prestigioase programe de masterat din domeniu, Exploration Geophysics, obţinând o dublă finanțare integrală. Cum a fost această experiență? Cât de diferit este sistemul de învățământ din România față de cel din UK?

Delia Bugheanu: Faptul că nu am fost nevoită să scot niciun ban din buzunar pentru mine a fost o mare uşurare, de altfel, fără asta nu cred că mi-aş fi permis să ajung acolo. Prima sursă de finanţare a venit prin intermediul programului, astfel am primit o bursă din industrie ce imi acoperea complet taxa şi traiul în UK. Cea de-a doua bursă a venit de la Society of Exploration Geophysicists, care îmi mai oferiseră şi în trecut diferite burse.

 În ceea ce priveşte diferenţele, ce să spun, te lovesc încă din momentul în care aplici: modul de organizare, transparenţă, răspunsuri prompte, proceduri clare. Apoi în momentul în care pui piciorul în campus vezi cum ar trebui să arate o universitate: clădiri moderne, biblioteci cu publicaţii actuale, săli de studiu, laboratoare dotate cu tot ceea ce este mai nou in domeniu cu acces pentru studenţi 24/7. Apoi din prisma modului de predare şi evaluare: ţi se dau informaţii actuale, utile, practice, iar la evaluari ţi se cere mult pentru că ţi s-a oferit mult. Iar un aspect foarte important, nu toată lumea trebuie să ia note mari sau să termine cursul, chiar dacă au plătit sume enorme din propriul buzunar să fie acolo. În ţară lucrurile au stat cam pe dos faţă de ceea ce am enumerat mai sus pentru UK, deşi am avut şi câţiva profesori cu adevărat implicaţi fără de care nu aş fi reuşit să realizez nimic din toate acestea si aş dori să le mulţumesc pe această cale.

Reporter: Interesant este faptul că ți-ai realizat lucrarea de dizertație în cadrul unui internship la o companie din industria petrolieră, unde ai studiat relația dintre proprietățile rocilor și semnătura lor seismică. Ne poți povesti puțin despre cercetarea ta? 

Delia Bugheanu: În cadrul lucrării mele de dizertaţie am evaluat două zone cu potenţial de hidrocarburi din Bazinul Faroe-Shetland (est de Marea Nordului). Utilizând date din sonde şi modele matematice pentru diverse tipuri de roci ce conţin diferite fluide (hidrocarburi sau apă) am modelat răspunsuri seismice pe care apoi le-am comparat cu datele seismice măsurate. În funcţie de aceste corelări am evaluat potențialul de hidrocarburi al fiecărei zone în parte, încercând să descopăr de ce unele sonde nu au întâlnit hidrocarburi şi să evaluez posibilităţile de dezvoltare a unor zăcăminte deja cunoscute.  

Reporter: După finalizare astudiilor te-ai întors în țară. Cu ce te ocupi ? Lucrezi în domeniu? Te gândești la doctorat?

Delia Bugheanu: Nu, m-am întors în ţară după finalizarea masterului pentru o vacanţă şi pentru a evalua posibilităţile de carieră de aici. Mi-ar plăcea să pot să îmi clădesc o carieră solidă în domeniu aici, alături de familia şi prietenii mei, dar cu cât trece timpul cu atât mi se pare o idee mai puţin fezabilă.

Totuşi, în perioada următoare voi începe să lucrez alături de o echipă de cercetători de la Institutul Național pentru Fizica Pământului în cadrul unui proiect de cercetare în domeniul geodinamicii. Este o zonă diferită faţă de experienţele mele anterioare şi reprezintă o mare provocare. Aş vrea o perioadă să experimentez, să încerc diverse domenii în care geofizica se poate aplica, iar mai apoi să mă axez pe ceva în cunoştinţă de cauză.  Nu exclud posibilitatea unui doctorat pe viitor.

Reporter: Ce ți-a plăcut în Marea Britanie? Ce nu ți-a plăcut?

Delia Bugheanu: Mi-au plăcut foarte mult oamenii pe care i-am întâlnit, britanici sau nu. Oameni care văd mai departe decât propria lor casă şi familie. Oameni care îşi cunosc foarte bine drepturile şi ştiu să lupte pentru ele. Am fost surprinsă să văd cum colegii mei se „răsculau” pentru orice lucru care ştiau că le afectează interesele, cereau explicaţii atunci când nu înţelegeau ceva. Eu, stăteam tot timpul, cum s-ar spune, „în banca mea”, încercând să nu deranjez pe nimeni şi să îmi rezolv singură problemele.

Mi-a luat o perioadă să înteleg că acolo există oameni special puşi să mă ajute pe mine şi care nu se vor supăra dacă apelez la ei. La partea de „dislike”, deşi UK este per total o ţară curată şi civilizată, individual locuinţele (probail doar cele care sunt date în chirie) sunt foarte dezordonate. Desigur, poate e vorba de cazuri particulare, dar eu m-am lovit şi de aşa ceva. Aaa, și vremea, e prea umed și frig ! Mie Îmi place căldura.

Reporter:  Ai simțit vreo schimbare după „Brexit”?

Delia Bugheanu: La momentul referendumului, eu lucram în cadrul Nexen. Acolo, toată lumea era împotriva Brexit-ului. Desigur, e o companie multinațională, iar mulţi angajaţi erau străini, dar asta nu i-a făcut pe britanici să aibă vreo adversitate faţă de ei. La universitate, la fel, toată lumea era dezamagită de ieşirea din UE. Deci în mediul în care am activat eu singura schimbare dupa Brexit a fost dezamăgirea oamenilor. Probabil că în alte medii cetăţenii UE au simţit schimbări mai puţin plăcute. Pe viitor, nu exclud posibilitatea de a mă reîntoarce în UK, şi cred că atunci se va resimţi o schimbare… Am vazut deja locuri de muncă în care se cer doar cetăţeni britanici ceea ce nu găseai înainte.

Reporter: De ce anume îți era cel mai dor în momentul în care te gândești la România?

Delia Bugheanu: Cel mai dor mi-a fost de familie şi prieteni, de locurile dragi mie. Am locuit o perioadă cu cea mai bună prietenă, mi-am făcut prieteni şi acolo, o parte din prietenii mei buni se aflau deja în UK, am vizitat locuri superbe în care m-aş întoarce oricând cu drag. Dar parcă tot nu era la fel ca acasă.

Reporter: Ce planuri de viitor ai?

Delia Bugheanu: M-am întors în ţară pentru a evalua şi posibilităţile de aici. În România, geofizica este foarte puţin cunoscută şi sunt puţine locuri în care se poate lucra, mai ales ca debutant. Principalul angajator, industria de petrol şi gaze, este în criză de mai bine de doi ani aşa că orizonturile s-au îngustat considerabil. Îmi doresc un loc de muncă în care să îmi pot aplica cunoştiintele şi care să mă înveţe lucruri noi, să îmi permită să mă dezvolt şi unde efortul să îmi fie apreciat. Îmi doresc un loc în care oamenii implicaţi sunt încurajaţi, iar trândăvia este sancţionată. În România însă astfel de lucruri sunt rare, în special din cauza mentalităţilor, lumea fuge de nou şi vrea linişte.

Cum spuneam, urmează să fac o primă încercare profesională în România, dacă lucrurile vor fi aşa cum am spus mai sus, voi rămâne, dacă nu îmi voi încerca norocul în altă parte, unde deja am confirmarea că astfel de lucruri sunt posibile.

Reporter: În ce direcție crezi că se îndreaptă România?

Delia Bugheanu: Dacă mi-ai fi pus întrebarea asta acum un an, aş fi spus că suntem pe drumul cel bun, eram chiar plină de speranţă. Poate că şi dorul de casă mă facea să văd lucrurile ceva mai roz. În prezent, mă îndoiesc că ne îndreptăm spre bine.

Nu cred că România va deveni o ţară puternică, competitivă, cu adevărat democratică, până când prioritatea numărul 1 nu va fi educaţia. Nu poţi să ceri unui popor să gândească, să se autoevalueze, să se apere, să progreseze, când tu, ca stat, îi elimini orice şansă încă din copilărie. Părerea mea este ca se doreste un popor needucat, nu că nu se poate, că nu sunt bani, şi tot felul de alte pseudo-argumente pe care le auzim prin media de la diverşi indivizi, adesea ei înşişi semi-analfabeţi. Când în sistem intră un profesor cu nota 4-5 (nu generalizez) la titularizare, când evaluarea lor se face în baza unui maldăr de hârtii, cum oare am putea să ne aşteptăm ca elevii români să nu fie analfabeţi funcţionali, cum se tot repetă pe la TV în ultima vreme?! La care se adaugă programele şcolare depăşite, resursele materiale (în facultate veneam cu laptopul personal, că altfel eram cel puţin trei studenți în faţa unui calculator, şi acela depăşit tehnologic), condiţiile din şcoli, salariile profesorilor şi altele. Acum, unii vor spune că da, nu ai plecat şi tu din acelaşi sistem? Ba da, doar că eu, şi alţii ca mine, suntem excepţia. Majoritatea nu suntem noi.

Până când meritocraţia nu va fi principalul mod de avansare, nu cred că avem vreo şansă. Uşor, prin unele locuri lucrurile încep să se schimbe, dar mult prea timid. Decalajul între noi, şi ţările cu care ne-ar plăcea să ne comparăm (şi nu sunt nici ele perfecte) este imens, iar noi cam batem pasul pe loc de prea multă vreme.