Clujul, după zece ani de haos urbanistic: Trebuie să credem într-o gândire strategică

Ultimii zece ani din punct de vedere urbanistic au fost destul de haotici pentru municipiul Cluj-Napoca, consideră arhitectul Szabolcs Guttmann, președinte al Ordinului Arhitecților din România Filiala Transilvania. Acesta spune că obiceiul haotic a fost moștenit din 1990 și este o problemă a multor orașe din România, problemă propagată și la nivelul orașului Cluj-Napoca, din lipsa unor strategii de dezvoltare bine gândite. Pentru o dezvoltare de tip strategic este nevoie nu doar de bani, spune arhitectul Szabolcs Guttmann, ci și de o politică la nivel ministerial și de o echipă la nivel administrativ. Aceste pârghii îi lipsesc încă Românei și, implicit, Clujului.

Szabolcs Guttmann punctează câteva realizări importante la nivelului municipiului Cluj-Napoca în ultimii zece ani, care însă au atras probleme la fel de mari.

„Toată lumea știe că orașul Cluj-Napoca a primit o dotare excepțională din punct de vedere sportiv, un stadion și o sală polivalentă care împreună au constituit  un efort economic consistent, dar care sunt plasate în oraș, chiar putem spune în centrul orașului. Este îmbucurător că arată bine arhitectural, dar strategic, urbanistic, produc niște probleme suplimentare pentru administrarea orașului. Nu este suficient că avem un centru istoric destul de consistent nepus în valoare și cu problemă de trafic, dar am generat lângă acest centru și un pol cu potențial de zeci de mii de oameni, cu mult peste ceea ce poate atrage centrul istoric ca interes”, spune Szabolcs Guttmann.

Orașul va trebui să producă o strategie de liniștire trafic în următoarea etapă, precizează arhitectul Szabolcs Guttmann, dincolo de ideile generice la nivel de Plan Urbanistic General (PUG) mai dezvoltate, adevărat, decât înainte de 2007. Ar fi nevoie, astfel, de mai multe politici urbane care să implementeze an de an o strategie îndreptată într-o direcție în favoarea orașului.

Banii europeni care au fost investiți, paralel cu cele două obiective sportive, au facilitat punerea în valoare a locului prin reabilitarea parcului, un lucru extraordinar pentru Cluj și chiar din această cauză, cele două dotări sportive pot funcționa ca un loc pentru festivaluri. Din păcate, însă, intervine problema accesibilității. Banii europeni investiți în traseul tramvaiului nu au fost planificați pentru rețeaua întregului oraș și pe ideile strategice ale PUG-ului, precizează Szabolcs Guttmann, astfel încât acum trebuie gândit un nou plan pentru sensul unic pe malul râului Someș.

„Avem nevoie de un studiu aprofundat despre cum să facem sensurile unice să fie acceptabile și cum să punem accent pe tramvai ca mijloc de transport în comun, care are o infrastructură onorabilă, dar care nu poate să circule fiindcă este înconjurat de mașini. Aici va trebui să vedem măsurile în ansamblul orașului. E o problemă de a schimba mentalitatea după zece ani de aderare, într-o mentalitate europeană unde din anii ‘90 deja au făcut aceste strategii de liniștire trafic. În momentul în care vom avea accesibilitate cu mijloc de transport în comun mult mai facil în zonele centrale, vom vedea că orașul va avea un potențial turistic mult mai mare”, declară arhitectul Szabolcs Guttmann.

Probleme urbanistice la nivelul orașului Cluj-Napoca sunt la fel de evidente și la periferie, unde în lipsa investitorilor strategici și din cauza unei administrații care s-a distanțat de responsabilitatea de a gestiona construcțiile, s-a construit la voia întâmplării.

„Nu poți face un oraș european doar cu măsuri de lot cu lot. Tendința de a schimba natura terenului, din agricol, în zonă construită, a cuprins toată țara. Din această cauză vedem că periferia, care nu a fost urbanizată nici de socialism, a devenit o catastrofă urbanistică cu o singură stradă principală, cu foarte multe fundături, fără relații între noile blocuri și fără o rețea nouă prin care să funcționeze orașul. Probabil aceste lucruri, după zece ani, ar trebui clarificate”, consideră Szabolcs Guttmann.

Cum legăm Floreștiul de Cluj-Napoca, cum legăm Apahida, care sunt acele mijloace de transport în comun mai eficiente decât un autobuz? Ce se întâmplă cu cei care folosesc patru roți?Dacă încercăm să imităm toți pașii greșiți care au fost făcuți în Europa înainte de aderare, nu vom avea capacitatea financiară de a reveni, avertizează arhitectul Szabolcs Guttmann.

„Să facem parcări costisitoare în interiorul orașului pentru ca mai târziu acesta să devină zonă pietonală nu este o idee bună. Zona stadionului, de exemplu, poate fi o zonă de parcare zilnică pentru centrul istoric și atunci nu va mai fi folosit malul Someșului, iar tramvaiul ar putea funcționa nestânjenit de trafic. De asemenea, trebuie investit în centura strategică, dar lângă această centură să avem acele parcări și stații de autobuze pentru a nu lăsa traficul să invadeze orașul. Aici suntem într-un impas. Știm că trebuie făcută o centură, dar suntem indeciși când și cum, știm că avem un proiect în centrul istoric care cere liniștirea traficului de vreo zece ani, dar nu am fost destul de curajoși să-l aplicăm decât cu foarte mari prudențe. Trebuie să credem într-o gândire strategică. În momentul în care am o strategie de liniștire trafic pe ansamblul, atunci și centrul istoric va deveni un pol mult mai important. Pentru asta trebuie să se întâmple această revoluție a politicului, cerințele de a face altceva și de a utiliza altfel orașul. Cred că la Cluj avem potențial și, dacă suntem luați în seamă, putem să ajutăm această nouă politică urbanistică arhitecturală”, precizează Szabolcs Guttmann.

Tărăgănarea urbanistică a avut o influență nefavorabilă și asupra clădirilor și monumentelor istorice din centrul orașului care nu pot fi concepute ca ansamblu valoros în mijlocul unui trafic cum este cel existent astăzi în Cluj. „Abia după zece ani s-a reușit impulsionarea proprietarilor clădirilor-monument să finanțeze lucrări de restaurare și reabilitare. Din păcate însă, nu există în momentul de față o echipă de specialiști care să funcționeze ca interfață a administrației. Echipa nu este constituită încă pentru că unii nu o consideră necesară”, spune Szabolcs Guttmann. Arhitectul a insistat în ultimii ani de multe ori asupra nevoii constituirii unei echipe, respectiv a unui birou care face consultări în funcție de problemele cele mai stringente ale orașului, prin care se pot propune urgențe, se pot pregăti documentații, respectiv o echipă care să pună la același loc problemele sociale și financiare ale proprietarilor, precum și valorile arhitecturale.

De ce au trecut zece ani fără ca administrația să multiplice suprafețe pietonale din centrul orașului, este o altă întrebare care își caută răspuns. 

„Important este ca măcar unde investim major în pietonalizare, să nu punem doar pavaj și infrastructură subterană, ci să cunoaștem în sfârșit arheologia reală a urbei. Suntem de zeci de ani cu denumirea Napoca și nu cunoaștem orașul Napoca, suntem mândri că este un oraș roman cu un oraș medieval deasupra, dar unde s-a pietonalizat deja, Bulevardul Eroilor de exemplu, s-a făcut prea repede pentru a afla cum străzile orașului Napoca se suprapun cu străzile medievale. Dacă se va face un studiu paralel cu pietonalizarea putem afla adevărul despre cum se suprapune centrul Clujului cu centrul unui oraș roman. Ar fi de dorit să nu ne lăsăm sub nivelul orașului Alba Iulia, care are deja un lapidariu la nivel de interes municipal. Clujul ar putea avea cel puțin același orgoliu”, susține Szabolcs Guttmann.

Zona Lac Gheorgheni, de exemplu, este un pol al Clujului care s-a dezvoltat în ultimii zece ani, dar este un exemplu funcțional a ceea ce înseamnă o atracție fatală, spune arhitectul.  „Adică să ai condiții de parcare și infrastructură care să atragă clientelă în periferie, fără să asiguri infrastructura pentru a ajunge confortabil în centru. Dacă administrația nu face efort pentru valorile moștenite în centru, astfel de investiții vor duce interesele spre periferie pentru că acolo există confort. Astfel, calitatea vieții poate să decadă radical în centru și asta se vede în centrul istoric al Clujului unde doar secondhand-urile mai au rețea. Asta ne dă de gândit”, este de părere Szabolcs Guttmann. „Totuși, în ultimii zece ani, în ceea ce privește restaurarea monumentelor, în cadrul Pieței Unirii s-a făcut un exercițiu benefic prin renovarea statuii lui Matei Corvin. S-a văzut astfel care sunt avantajele unei Europe unite, adică o cofinanțare într-o țară cum este România. La fel, printr-o participare a societății civile, respectiv printr-un exercițiu european, s-a realizat și restaurarea statuii lui Sf. Gheorghe de pe strada Kogălniceanu. Sunt pași timizi față de scara orașului, dar importanți”, concluzionează președintele Ordinului Arhitecților din România Filiala Transilvania.

„De obicei, faci o afacere periferică, dar introduci banii și în centru. Un exemplu pozitiv este Festivalul Electric Castle de la Bonțida care, deși timp de trei zile face iarba praf și pulbere, direcționează o parte din bani pentru restaurarea Castelului. Aș fi încântat să știu că atunci când orașul face un efort macro, de genul festivalului Untold, măcar o parte dintre beneficii sunt pentru centrul istoric sau pentru o clădire. Folosirea infrastructurii necumpănat urbanistic, nu este o strategie pentru viitorul orașului”, Szabolcs Guttmann, arhitect