Ziua internaţională a drepturilor omului
Faptul că toţi oameni s-au născut cu aceleaşi drepturi şi libertăţi ni se pare de la sine înţeles astăzi, nouă, celor care trăim într-o societate liberă, pe timp de pace. Însă chiar şi faptul că cineva a trebuit să scrie asta, negru pe alb, ar trebui să ne facă să ne punem nişte întrebări. Istoria omenirii este plină de capitole mai puţin plăcute, de vremuri în care anumite categorii de persoane erau discriminate, persecutate, abuzate chiar, numai din cauză că aveau o altă culoare a pielii sau pentru că aveau alte credinţe.
Astăzi, însă, ne place să credem că vremurile acelea sunt de mult apuse şi că toţi oamenii sunt egali şi liberi. Pentru asta lucrează organizaţiile internaţionale precum ONU – din păcate, încă există zone în lume unde drepturile omului sunt încălcate, unde oamenii nu au nici condiţiile minime de trai, fiind nevoiţi să supravieţuiască pe adevărate câmpuri de luptă.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
Ziua internaţională a drepturilor omului este marcată în întreaga lume pe 10 decembrie, pentru a marca data la care, în 1948, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Apărută după ani de război şi de atrocităţi comise de oameni împotriva oamenilor, Declaraţia a venit să stabilească faptul că toţi ne-am născut cu drepturi egale şi inalienabile şi cu libertăţi fundamentale.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost prima exprimare globală a drepturilor omului şi una dintre primele realizări majore ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, proaspăt înfiinţate. Instituirea oficială a Zilei Drepturilor Omului a avut loc la plenara 317 a Adunării Generale, la 4 decembrie 1950, când Adunarea Generală a declarat Rezoluţia 423 (V), prin care invita toate statele membre, precum şi orice alte organizaţii interesate, să sărbătorească această zi aşa cum cred de cuviinţă.
Ziua este marcată la nivel global atât de conferinţe şi reuniuni politice, cât şi de evenimente culturale şi expoziţii legate de această temă, drepturile omului.
În anii următori, Declaraţia a fost completată cu altele: Convenţia privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (1965), Convenţia Internaţională asupra Drepturilor Politice şi Civile (1966), Convenţia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor (1979), Convenţia Împotriva Torturii (1984), Convenţia Împotriva Apartheid-ului (1985), Convenţia Drepturilor Copilului (1989) etc.
Potrivit ONU, “ziua de 10 decembrie trebuie să reprezinte peste tot în lume un prilej de a reitera necesitatea de a lupta împotriva oricărei forme de abuz sau discriminare care atentează la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Din păcate, în multe zone ale planetei, drepturile fundamentale ale oamenilor sunt încălcate. Este de datoria noastră să conştientizăm amploarea acestui fenomen şi, acolo unde este posibil, să ne implicăm pentru a-l combate”.
Context istoric
De ce a fost nevoie de această Declaraţie? Ca să nu se repete istoria, pe scurt. Milioane de vieţi fuseseră pierdute în războaie, dar şi în timpul Holocaustului. Era sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi tocmai fusese înfiinţată Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), în cadrul conferinţei de la San Francisco din 1945; aceasta a avut de la început printre atribuţii respectarea drepturilor omului, în paralel cu menţinerea securităţii şi păcii la nivel internaţional.
Declaraţia a fost adoptată de 58 de state membre ale Adunării Generale a ONU, dar au existat şi mai multe ţări care s-au abţinut: URSS, ţările din Europa de Est, Africa de Sud şi Arabia Saudită. Statele care au elaborat textul şi l-au adoptat au considerat necesară existenţa unui set de “reguli”, care să stabilească anumite drepturi şi libertăţi universal valabile şi recunoscute, astfel încât să se evite cazuri continue şi complexe de încălcare a acestora, aşa cum se întâmplase în anii precedenţi. Declaraţia a fost redactată, într-o oarecare măsură, după modelul Declaraţiei franceze a drepturilor omului şi cetăţeanului din 1789 şi a Declaraţiei de independenţă a Statelor Unite din 1776.
Ce drepturi sunt garantate
Adunarea ONU le-a cerut tuturor ţărilor membre să publice textul Declaraţiei, care, ulterior, să fie “distribuit, expus, citit şi comentat în şcoli şi alte instituţii de învăţământ, fără deosebiri ţinând de condiţia politică a ţărilor sau teritoriilor”. Documentul are un preambul şi 30 de articole care definesc principalele drepturi ale fiinţei umane.
Declaraţia este doar un fel de îndrumar, nu are statut “legal”, în sensul că nu este un tratat internaţional ce ar implica consecinţe juridice în cazul încălcării sale; a fost concepută ca un “ideal comun atins pentru toate popoarele şi naţiunile”. Cu timpul, însă, a devenit un document de referinţă, respectat de statele civilizate, un document prin care se verifică modul în care sunt respectate drepturile omului în diferite state ale lumii. Prevederile Declaraţiei au fost ulterior preluate şi extinse în diferite tratate internaţionale.
Printre drepturile garantate de declaraţie sunt cele civile – dreptul la viaţă, libertatea şi securitatea persoanei, viaţă privată şi de familie, inviolabilitatea locuinţei, secretul corespondenţei, onoare şi demnitate, libera circulaţie, căsătorie şi întemeierea familiei, întrunire paşnică; drepturi politice – dreptul la azil, cetăţenie, alegeri; drepturi economice – dreptul la proprietate, retribuţie egală pentru munca egală; drepturi procedurale – dreptul la un proces echitabil; drepturi sociale – asigurări sociale, muncă, dreptul de a înfiinţa sindicate, dreptul la odihnă şi timp liber, la un nivel de trai decent, asigurare în caz de boală, şomaj, văduvie, bătrâneţe, dreptul la educaţie.
Cum se sărbătoreşte 10 decembrie
Naţiunile Unite şi guvernele statelor membre organizează diferite manifestări dedicate acestei zile, iar fiecare an are o temă.
În acest an, Ziua Drepturilor Omului ne cheamă pe toţi în apărarea drepturilor cuiva. În condiţiile în care toţi suntem îngrijoraţi de direcţia în care se îndreaptă lumea, de evenimentele recente, trebuie să ne reafimrăm „umanitatea comună”, transmite ONU. În multe locuri din lume încă nu sunt respectate aceste drepturi fundamentale ale omului; mişcările extremiste au adus violenţe de nedescris, de neimaginat pentru mulţi dintre noi… iar mesajele pline de ură şi de intoleranţă ne înconjoară din toate părţile, atacând în părţile slabe ale societăţi, inspirând frică. Parcă niciodată, după cele două războaie, nu au mai fost valorile umane atât de asiduu atacate.
Însă noi trebuie să ne reamintim că suntem oameni, înainte de toate, şi că putem să aducem schimbarea, oriunde am fi, un simplu gest al nostru poate face diferenţa. Noi, oamenii, putem să sărim în apărarea drepturilor fundamentale – pe stradă, la şcoală, la serviciu, în autobuz, în cabina de vot, pe reţelele sociale. Fiecare dintre noi poate să facă un pas în faţă şi să apere drepturile cuiva, fie un imigrant sau un refugiat, fie o persoană cu dizabilităţi sau o persoană aparţinând minorităţilor sexuale, putem apăra drepturile oricui se află în pericol să fie persecutat sau atacat.
Împreună, putem să milităm pentru mai multă umanitate – acesta este mesajul din acest an, transmis de ONU înainte de Ziua Drepturilor Omului. Aşadar, tema acestui an, care începe în 10 decembrie, este „Apără drepturile cuiva astăzi” (“Stand up for someone’s rights today.”). Campania se va desfăşura timp de un an şi urmăreşte să încurajeze, să susţină şi să amplifice orice acţiune a oamenilor, de zi cu zi, în apărarea drepturilor omului.
Împreună, pentru drepturile omului
Zeid Ra’ad Al Hussein, Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului, punctează: „Aceasta nu este doar o altă campanie. Este un imperativ. În condiţiile în care valorile globale sunt atacate, vrem să facem un apel către oameni să tragă o linie; să îşi folosească drepturile pentru a apăra drepturile.”
Această campanie vine în continuarea celei lansate anul trecut, care a avut ca temă cuvântul „Împreună” („Together”) – având legătură tot cu situaţia refugiaţilor şi a migranţilor.
În 2014, tema Zilei Internaţionale a Drepturilor Omului a fost “Drepturile Omului 365”, pentru a se sublinia faptul că în fiecare zi a anului amintitele drepturi trebuie respectate.
În 2013, tema Zilei internaţionale a drepturilor omului a fost “20 de ani de muncă pentru Drepturile Voastre”. Cu acel prilej s-au marcat 20 de ani de când, în cadrul Conferinţei mondiale privind drepturile omului, desfăşurată la Viena, Adunarea Generală a decis crearea postului de Înalt Comisar pentru Drepturile Omului, prin Rezoluţia 48/141 din 20 decembrie 1993. Potrivit acestei rezoluţii, Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului este funcţionarul ONU care poartă răspunderea principală pentru activităţile organizaţiei în domeniul drepturilor omului, subordonat Secretarului general. Printre sarcinile sale, se numără aceea de a juca un rol activ atât în vederea realizării depline a tuturor drepturilor omului, cât şi a prevenirii încălcărilor aduse acestora, prin asigurarea unui echilibru între promovarea drepturilor omului şi principiul suveranităţii statelor.
Premiaţi de ONU
La fiecare cinci ani, Organizaţia Naţiunilor Unite oferă Premiul privind activitatea în domeniul drepturilor omului. În 2003, cei care au primit această distincţie au fost reprezentantul special al ONU ucis în Irak, Sergio Vieira de Mello, directorul executiv al Mişcării populare pentru Educarea Drepturilor Omului, Shulamith Koenig, preşedintele Federaţiei Persoanelor cu Dizabilităţi din China, Deng Pufang, precum şi alte trei organizaţii non-guvernamentale din Iordania, Argentina şi Africa.
În 2008, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului a premiat şase persoane, printre care Louise Arbour (Înalt Comisar pentru Drepturile Omului, 2004-2008), Benazir Bhutto (postum), prim-ministru al Pakistanului în perioada 1988-1993, şi organizaţia “Human Rights Watch”.
Cei şase câştigători ai Premiului privind activitatea în domeniul drepturilor omului, oferit de ONU în 2013, au fost: Biram Dah Abeid, un fost sclav care luptă, în Mauritania, pentru eradicarea sclaviei; Hiljmnijeta Apuk, din Kosovo; Liisa Kauppinen, preşedintele emerit al Federaţiei Internaţionale a Surzilor; Khadija Ryadi, fost preşedinte al Asociaţiei Marocane pentru Drepturile Omului; Curtea Supremă din Mexic şi Malala Yousafzai, eleva pakistaneză care a fost şi laureată a Premiului Nobel pentru Pace (2014), militantă pentru dreptul la educaţie al femeilor musulmane.
[stextbox id=”custom”]
Extrase din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
Articolul 1
„Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţa şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.”
Articolul 3
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
Articolul 5
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
Articolul 7
Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nicio deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
Articolul 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Articolul 24
Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.
Articolul 25
- Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sunt născuţi în cadrul căsătoriei sau în afara acesteia, se bucură de aceeaşi protecţie socială.
Articolul 26
- Orice persoană are dreptul la învăţătură. Învăţământul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învăţământul elementar şi general. Învăţământul elementar trebuie să fie obligatoriu. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învăţământul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.
2. Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
3. Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţământ pentru copiii lor minori.
Articolul 28
Orice persoană are dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta Declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite.
[/stextbox]