Ziua Mondială a Educatorilor: respect, recunoaștere, apreciere

Ziua de 5 octombrie este marcată în peste 200 de ţări, iar “sărbătoriţii” sunt cei care fac educaţia – educatori, învăţători, profesori, denumirea ei fiind “World Teachers’ Day” în limba engleză, sau “Journée Mondiale des Enseignants”, în limba franceză. În limba română, sărbătoarea este mai mult numită Ziua Educaţiei, fapt care a deturnat atenţia de la cei mai importanţi “actori” ai procesului educaţional: profesorii, cei care, alături de părinţi (şi uneori în locul lor) cresc oameni şi îi “antrenează” pentru viaţă.

Aniversare de 50 de ani

În 1994, UNESCO a inaugurat prima Zi Mondială a Educatorilor, pentru a marca semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind condiţiile de muncă ale personalului didactic. Documentul reglementa atât drepturile, cât şi responsabilităţile profesorilor, precum şi standardele internaţionale privind pregătirea lor, educaţia continuă, angajarea, condiţiile de predare şi învăţare. Sunt incluse şi recomandări privind participarea profesorilor în luarea deciziilor din acest domeniu, prin consultarea lor de către autorităţi şi negocierea cu factorii de decizie. De la adoptarea sa, recomandarea a fost considerată ca foarte importantă în reglementarea statutului profesorilor, pentru o educaţie de calitate.

5 octombrie 2016 va fi, deci, o dată şi mai importantă, căci marchează 50 de ani de la semnarea Recomandărilor UNESCO privind statutul profesorilor – şi se va desfăşura sub motto-ul “Preţuim profesorii, le îmbunătăţim statutul”.

Această zi se sărbătoreşte la nivel mondial şi urmăreşte să scoată în evidenţă şi să recunoască rolul deosebit de important pe care cadrele didactice îl au în societate.

Potrivit UNESCO, este necesar să existe această zi internaţională consacrată educatorilor, pentru că aceştia pregătesc “cetăţeni globali”, care trebuie să gândească şi să funcţioneze la nivel global. De asemenea, profesorii trebuie preţuiţi şi la nivel naţional, în fiecare ţară, pentru că ei contribuie în mod esenţial la dezvoltarea unei naţiuni, asigurând transmiterea de cunoştinţe. Profesorii joacă, de asemenea, un rol civic de mare importanţă, contribuind la păstrarea coeziunii sociale.

“Profesorii reprezintă un indicator normativ al sănătăţii sociale”

Ziua de 5 octombrie este folosită şi pentru a atrage atenţia guvernelor, autorităţilor şi întregii societăţi, asupra condiţiilor grele de muncă în care cadrele didactice îşi desfăşoară activitatea, asupra salariilor mici ale acestora, în totală neconcordanţă cu răspunderea pe care o poartă, zi de zi. “În mod ciudat, una dintre cele mai vitale, mai importante profesii pentru societate nu primeşte respectul cuvenit în unele părţi ale lumii”, scrie UNESCO.

Potrivit organizaţiei, Ziua Educatorului este o “extensie naturală” a eforturilor pe care UNESCO le depune pentru a promova educatorii şi pentru a se asigura că această profesie, atât de importantă pentru funcţionarea sănătoasă a unei societăţi, este ea însăşi “sănătoasă”. Pentru că, mai notează UNESCO, “profesorii reprezintă un indicator normativ al sănătăţii sociale”.

Este de necontestat faptul că rolul şcolii în viaţa oricărui copil este foarte important. După educaţia timpurie, pe care copilul o primeşte acasă (în cazul ideal), învăţătorii şi profesorii îi formează personalitatea şi îi asigură nivelul de educaţie de care are nevoie pentru a putea supravietui cerinţelor concrete ale vieţii. S-a scris mult despre cum ar trebui să fie profesorul, educatorul ideal, iar una dintre cele mai bune “definiţii” a fost scrisă de Lev Tolstoi: “Când învăţătorul reuneşte în inima sa dragostea de profesiune şi dragostea de elevi, putem spune că este un învăţător desăvârşit.”

Dascălii, în literatura română

Putem vorbi despre o adevărată “artă a educaţiei”, pentru că nu oricine poate urma cu succes şi pasiune cariera didactică. Profesorul, prin definiţie, trebuie să fie un îndrumător şi un sfătuitor al elevilor, trebuie să ştie să declanşeze şi să întreţină interesul, curiozitatea şi dorinţa lor pentru învăţare continuă. Un profesor bun trebuie să fie competent, bine pregătit, să aibă un desăvârşit tact pedagogic şi o ireproşabilă ţinută morală şi intelectuală.

Ca dovadă că învăţătorul şi profesorii sunt personaje-cheie în dezvoltarea copiilor şi că aceştia nu îi uită niciodată, aproape toţi scriitorii, români sau străini, le dedică cel puţin câteva rânduri dascălilor ce le-au marcat viaţa.

Probabil că, în literatura română, nimeni nu a scris despre dascăli mai frumos decât Mihail Sadoveanu, atunci când l-a evocat pe “Domnul Trandafir”. Povestirea este concepută ca o scrisoare adresată unui prieten, fiind publicată în volumul „La noi la Viişoara”, care a apărut în anul 1907, în ciclul „Scrisori către un prietin”.

„Învăţătorul meu din şcoala rurală primară de la Paşcani a fost domnul Busuioc, unul dintre cei mai pricepuţi şi devotaţi pedagogi pe care i-am avut în viaţa mea… Prin domnul Busuioc am cunoscut pe Creanga şi am învăţat punctuaţia. Am învăţat şi alte lucruri bune pe care nu le mai înşir aici: să plantez o floare, să împletesc coşuri de mlaja, să fac o pălărie de paie de secară ş.a.m.d.”.

Şi din descrierea lui Sadoveanu reies calităţile de bază pe care trebuie să le aibă un dascăl: privirea blajină, dovadă a unui suflet cald, tactul, înţelegerea manifestată faţă de copii, capacitatea de a-i educa şi de a-i învăţa cu blândeţe, bunătatea, pregătirea ireproşabilă a lecţiilor.

Dascălul și dăscălița

Octavian Goga a descris în versuri, cu multă dragoste și sensibilitate, două personaje importante din viața satului: dascălul și dăscălița. În viziunea acestui scriitor, dascălul este cel care ţine nestins prin timp „focul dragostei de ţară” și se ridică la nivelul sfinților, pentru că suferă pentru alții și se jertfește pentru comunitate. Astfel, Dăscăliţa este cea care alină durerile sătenilor și îşi jertfeşte anii tinereţii pentru binele semenilor. Ea nu îi învață numai pe copii, ci şi pe bătrâni, își împărtășește cunoștințele cu întreaga comunitate. Modelul lui Goga pentru acest personaj angelic era chiar sora sa, Victoria, o învăţătoare care a murit la vârsta de 21 de ani.

Un alt scriitor important din literatura română care povesteşte despre primii ani de şcoală este Ion Creangă, care își amintește cu plăcere şi umor perioada copilăriei şi a adolescenţei petrecute în satul natal Humuleşti, în opera sa de căpătâi, „ Amintiri din copilărie”. Scriitorul îşi aminteşte de primul său dascăl, bădiţa Vasile, „un tânăr frumos şi ruşinos ca o fată mare”. Acesta reușea cu greu să impună disciplina printre elevii săi și să îi învețe și carte.

La polul opus domnului Trandafir se află domnul Vucea, din nuvela cu același nume, scrisă de Barbu Ştefănescu-Delavrancea. Acesta era dascălul sadic, plin de răutate, lipsit de tact pedagogic, fără vocaţie şi fără dragoste pentru elevi. Din păcate, personajul are la bază un profesor real, pe care scriitorul l-a avut în primii ani de școală și care l-a marcat, în mod evident.

 

”Școala este legată de cea mai romantică perioadă a vieții. Rolul școlii în viața noastră este fundamental și de neînlocuit. Cele mai frumoase amintiri ale adolescenței noastre sunt legate de școală. Cele mai mari speranțe ale noastre s-au născut pe băncile școlii și au început să prindă ființă pe băncile școlii. Rari sunt acei care nu evocă figuri de profesori și de învățători și cu plăcere. Puțini sunt cei care nu-și amintesc cu emoție și reculegere de învățătorul primilor ani de școală. Educatorii, învățătorii și profesorii fac parte din tinerețea noastră, din formația noastră.” – Nichita Stănescu

 

Un dascăl (de data aceasta real) care a rămas în istoria literaturii române este Aron Pumnul, profesorul de limba română al lui Mihai Eminescu. Poetul a stat chiar în gazdă la profesor, la Cernăuți, iar între ei s-a născut o legătură profundă. Aron Pumnul a avut o contribuție imensă la formarea lui Eminescu, pe care l-a încurajat și l-a ajutat să debuteze literar, l-a îndrumat și i-a făcut cunoscuți marii poeți ai literaturii universale. Atunci când profesorul a murit, Mihai Eminescu a scris poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, pe care a citit-o, cu lacrimi în ochi, la înmor­mântare.

Există încă profesori deosebiți

Statutul dascălilor în România nu mai este de ceva vreme așa cum aceștia ar merita, prin noblețea profesiei lor. S-a scurs mult timp de la momentele descrise de Creangă sau Sadoveanu, când dascălul era apreciat, respectat și iubit de întreaga comunitate. Există, desigur, și excepții, iar acestea ne fac să sperăm pentru viitor, pentru generațiile următoare de elevi.

Una dintre aceste excepții a devenit cunoscută anul acesta, după ce a apărut știrea că o profesoară din Drobeta Turnu Severin a fost nominalizată la unul dintre cele mai prestigioase premii din domeniu, cunoscut drept ”Nobelul profesorilor”. Pe numele său Manuela Prajea, profesoara de matematică s-a aflat pe lista scurtă, de 50 potențiali câștigători ai premiului Global Teacher, după o selecție realizată din 8.000 de cadre didactice specializate pe matematică, din 148 de țări.

Manuela Prajea a devenit cunoscută în lume prin rezultatele notabile realizate prin implementarea unor proiecte educaționale. ”Din anul 2012 și până în prezent am dezvoltat mai multe proiecte cu resurse financiare NASA. Ele s-au referit la cercetarea spațiului, la studiul misiunilor spațiale, la încălzirea globală. Am căutat să rezolvăm multe dintre fenomenele, tainele și conceptele ce le presupun acestea, prin cercetarea științifică, adică prin utilizarea teoretică a Științei, Tehnologiei, Inginerii și Matematicii”, a povestit aceasta, într-un interviu. În 2014, aceeași profesoară a beneficiat de o bursă oferită de Compania Internațională de Sponsorizare a Zborurilor Spațiale ”Honeywell”, care se acordă anual pentru profesorii devotați cauzei nobile de a inspira și a determina tânăra generație să studieze științele exacte.

Cea mai bună profesoară din lume

Premiul Global Teacher este decernat de către Fundația Varkey, cu sediul la Londra și are valoarea de 1 milion de dolari – care se plătesc eșalonat, în 10 ani.

În final, o profesoară palestiniană din Cisiordania ocupată, Hanan Al Hroub, a fost desemnată ”cea mai bună profesoară din lume”, și câștigătoarea Global Teacher Prize în 2016. Anunțul a fost făcut în luna martie, de către Papa Francisc. Hanan Al Hroub a crescut într-o tabără de refugiați și predă în prezent la un liceu din al-Bireh (Cisiordania). Ea a dezvoltat o metodă ludică pe care a descris-o în cartea “Jocul și învățarea”, care include respingerea violenței în mediul școlar, care este afectat de reluările conflictului israeliano-palestinian. Sunny Varkey, creatorul fundației care îi poartă numele, a spus că speră ca exemplul Hananei Al Hroub “să îi inspire pe cei care se pregătesc să devină dascăli în școli și să pună în evidență activitatea formidabilă desfășurată zilnic de învățători și profesori în Palestina și în lume”.

“Aș vrea să o felicit pe profesoara Hanan Al Hroub pentru câștigarea acestui premiu prestigios ca urmare a importanței pe care o acordă jocului în educația copiilor. Copilul are dreptul să se joace. O parte din educație constă în a-l învăța cum să se joace fiindcă va învăța prin joc cum să ajungă o ființă socială și cum să găsească bucuria de a trăi”, a spus Papa Francisc.

Fundația Varkey a lansat, în 2014, Premiul Global pentru Educație, un fel de premiu Nobel în domeniul învățământului, care funcționează sub patronajul Alteței Sale Șeic Mohammed bin Rashid Al-Maktoum, prim-ministrul Emiratelor Arabe Unite. Concursul internațional are drept obiectiv punerea în valoare a meseriei de cadru didactic, este deschis profesorilor din toate țările, iar prima ediție a reunit 1.300 de candidaturi provenite din 127 țări. Câștigătoarea primei ediții, anunțat în martie 2015, a fost o profesoară din SUA, Nancie Atwell, care predă într-o școală din statul Maine după o metodă inovatoare pentru a încuraja elevii să citească și să-și amelioreze exprimarea în scris. Ea și-a donat premiul școlii sale.

Ziua Mondială a Educatorului a fost stabilită de UNESCO şi Proclamată de Adunarea Generală a ONU, pe data de 5 octombrie. Anul acesta, are ca motto “Preţuim profesorii, le îmbunătăţim statutul”.