La Tomatina – nebunia, distracția și sucul de roșii

Sunt multe festivaluri și evenimente trăznite pe lumea asta, apărute pur și simplu din nevoia oamenilor de a se distra. La fel cum există sărbători ”serioase”, legate de figuri și evenimente religioase, sau festivaluri care marchează trecerea anilor, schimbarea anotimpurilor și alte momente importante pentru oameni, la fel există și festivaluri care nu servesc la absolut nimic, nici nu au o semnificație complicată – doar adună laolaltă mulțimi dornice să se distreze.

Unul dintre acestea este ”La Tomatina”, celebra bătaie cu roșii între oameni care nu s-au văzut niciodată și nici nu au nimic de împărțit. Festivalul are loc în oraşul Buñol, situat la o distanță de 38 de kilometri de Valencia, și este, fără îndoială, unul dintre cele mai distractive și amuzante evenimente din Spania. În unele cazuri, poate fi și un pic dureros…

În 2016, bătaia cu roșii din cadrul La Tomatina are loc pe 31 august şi începe la ora 11.

De unde a început totul

În ceea ce privește originile acestui eveniment există mai multe variante. Cea mai vehiculată și larg acceptată spune că în anul 1945, în timp ce se desfășura o paradă cu marionete uriașe construite din lemn, un participant a căzut – posibil din cauza unui grup de tineri, care îl tachinau. S-a enervat atât de tare, încât a început să arunce cu roșiile pe care le-a găsit în standul unui comerciant, lângă care căzuse. Imediat, spiritele s-au încins și majoritatea celor prezenți au început o adevărată luptă, folosindu-se de aceste legume, până la intervenția poliției.

Alte legende spun că mai mulți prieteni au început bătaia cu roșii în Plaza del Pueblo, sau că publicul unui muzician nu a mai rezistat să asculte cântecele fără noimă ale acestuia și a încercat să îl gonească aruncând în el cu roșii. O altă teorie populară susține că localnicii i-au atacat cu roșii pe membrii din Consiliul orașului, în timpul unei parade.

Cert este că, în anii ce au urmat, tinerii au început să aducă de acasă roșii, astfel că evenimentul a continuat, căpătând o amploare din ce în ce mai mare. O bună perioadă de timp acest obicei a fost chiar interzis, lucru care nu i-a impresionat pe participanți. Deși era împotriva legii, tinerii au continuat să se bată cu roșii în anii 1950, chiar dacă riscau să fie arestați (și chiar au fost). La presiunea mulțimii, La Tomatina a intrat în legalitate, autoritățile sperând să poată controla totul mai ușor – apoi a fost din nou interzis, în anul 1957. Atunci, oamenii au protestat din nou, organizând chiar un fel de ”înmormântare a tomatei”, în timpul căreia a fost cărat prin oraș un sicriu cu o roșie uriașă. Întreaga paradă s-a desfășurat acompaniată de o fanfară ce cânta marșuri funerare. Rezultatul a fost pozitiv: autoritățile au fost de acord să oficializeze festivalul.

Tot mai mulți participanți

De atunci, tot mai mulți vizitatori au participat, în fiecare an. După ce a apărut și la știri, la televiziunea națională, festivalul a devenit și mai cunoscut. În 2002, La Tomatina a fost declarat ”festival de interes turistic internațional”, de către oficialități, datorită succesului imens de care se bucura.

An după an, La Tomatina a câştigat tot mai mulţi participanţi, numărul lor ajungând să fie, în 2013, limitat de autorităţi la 20.000, din motive de securitate. În anii anteriori, se ajunsese la peste 40.000 de participanți, un număr prea mare pentru ca totul să se desfășoare fără incidente. Se pare că, în 2012, au participat circa 50.000 de persoane la ”războiul” tomatelor – în condițiile în care populația normală a orășelului este de 9.000 de oameni.

Tot în 2013, s-a înregistrat o nouă premieră: cei prezenți la lupta cu tomatele au plătit pentru prima dată o taxă de intrare, de 10 euro. Nimic nu i-a descurajat, însă, pe turiștii sosiți din aproape 60 de țări, nici chiar ploaia care s-a abătut asupra orașului, fix în timpul luptei cu roșii. Se estimează că sunt folosite peste 100 de tone de tomate, pentru acest eveniment.

Orașul-bulion

În prezent, La Tomatina are loc în fiecare an, ”bătălia roșiilor” fiind programată în ultima miercuri din luna august. Festivalul durează o săptămână și include multă muzică, dans, parade și artificii. În una dintre seri are loc și un concurs de gătit paella. Însă miile de turiști nu vin aici pentru muzică, nici pentru mâncare; momentul culminant este bătaia cu roşii, despre care s-a dus vestea în toată lumea. Concret, chiar dacă sună nebunesc, zeci de tone de roşii sunt aruncate din camioane şi apoi ”pasate” de la un participant la altul. ”Pasate” și la propriu, și la figurat – în final, piața centrală a micului oraș arată ca un uriaș cazan de bulion, în cel mai bun caz.

Bătaia nu poate începe decât atunci când cineva reuşeşte să se caţere pe un stâlp foarte înalt uns cu grăsime şi să ia bucata de şuncă de deasupra – cel puțin teoretic, pentru că, de fapt, rar se întâmplă ca cineva chiar să ajungă în vârful stâlpului. Tinerii se înghesuie unii peste alții, dorind să ajungă fiecare în vârf și să pornească, astfel, bătălia.

”Semnalul” de început se dă printr-o salvă de tun și cu ajutorul unor furtunuri cu apă – organizatorii îi stropesc pe participanți de sus, din camioane, de unde mai apoi îi vor ”servi” cu roșii. Încă o dată: vorbim despre peste o sută de tone de roșii, foarte coapte, care sunt transportate de camioane în piața centrală, Plaza del Pueblo, fiind aduse din regiunea Extremadura – unde sunt mai ieftine. Atunci când se aude o altă salvă de tun (sau foc de armă), nimeni nu mai are voie să arunce cu nicio roșie. Bătaia s-a încheiat.

Cum se desfășoară ”bătălia”

Odată bătaia începută, fiecare e pe cont propriu. Printre regulile scrise și nescrise ale festivalului se află aceea referitoare la ținuta participanților: e bine să porți niște haine pe care nu intenționezi să le mai îmbraci vreodată. Fiecare participant trebuie să poarte tricou şi, în general, preferate par a fi tricourile albe – însă unii își iau costume de plastic protectoare. Foarte important, ”combatanții” sunt sfătuiți să poarte ochelari de înot, pentru a-și proteja ochii, sau chiar mănuși. O regulă cunoscută de toată lumea spune că trebuie să strivești roșiile, înainte să le arunci. Însă de multe ori oamenii nu mai pierd vremea cu asta, deci participanții pleacă adeseori cu vânătăi serioase după festival. Este strict interzis să aduci în zona ”bătăliei” obiecte contondente, care nu au ce căuta acolo și care ar putea răni serios ”dușmanii”. Nu se face nici să rupi hainele celorlalți – deși mulți ies fără tricouri din ”luptă”.

Printre turiști se află numeroși reporteri și fotografi, însă ei pândesc de la ferestrele caselor pentru a reuși să facă fotografii bune, căci le-ar fi imposibil să stea în mijlocul mulțimii, fără să fie acoperiți, la rândul lor, cu roșii.
Toată bătaia durează circa o oră, timp suficient pentru ca participanții, străzile și clădirile să fie acoperiți de suc și pulpă de tomate; astfel că, la sfârșit, toată lumea fuge după furtunele de apă ale celor care curăţă bulionul de pe străzi sau îi roagă pe localnici să îi curețe, cu apă din curțile lor. Cei care nu ajung la niciun furtun se spală direct în râu. Sunt mobilizați sute de lucrători ai administrației locale pentru a curăța străzile și clădirile, cât mai rapid. Pompierii vin cu autospecialele, aducând apă dintr-un apeduct roman. În timpul luptei, comercianții își închid temporar magazinele și își protejează marfa expusă afară cât de bine pot, de obicei cu niște folii mari de plastic.

Bătăi cu roșii în alte părți ale lumii

Festivaluri asemănătoare au început să fie organizate și în alte părți ale lumii, după succesul spaniol. Un exemplu este în Columbia,  în satul Sutamarchan, unde se ține, începând din anul 2004,  pe 15 iunie, atunci când recolta de roșii este foarte bogată. Americanii din statele Colorado și Texas organizează încă din 1982 un ”război al tomatelor”, în orașul Twin Lakes, din Colorado. Tot în America, dar în orașul Reno din Nevada, există un festival croit exact după cel al spaniolilor, de la care organizatorii au împrumutat atât numele, cât și regulile. Acesta se desfășoară din anul 2009, în ultima duminică din luna august. În Milwakee, pe lângă bătaia cu roșii, se face și un concurs de băut Bloody Mary (un cocktail cu alcool și suc de roșii) – dar aici totul se desfășoară într-un perimetru restrâns, unde au acces doar 250 de oameni.

Și în China,  în provincia Guangdong, în orașul Dongguan, este organizată o luptă în care se folosesc circa 15 tone de roșii,  pe 19 octombrie. Iar în Costa Rica, un eveniment similar este inclus în Festivalul Roșiilor, în orașul San José de Trojas. Și în India au fost încercări de a organiza așa ceva, dar publicul nu a fost receptiv, iar autoritățile au interzis asemenea manifestări care ar duce la atâta risipă de roșii.

În final, cel mai atractiv şi cunoscut festival în care poți să te bați cu roșii, alături de alte mii de oameni, rămâne cel din Spania. Și pare a fi o experiență pe care merită să o încerci, măcar o dată în viață.

 

[stextbox id=”alert” caption=”Sfaturi și reguli, potrivit site-ului oficial al festivalului (www.latomatina.org)”]

Acesta este un război în care nu se așteaptă câștigători, dar se așteaptă ca toată lumea să se distreze. Faza e simplă: vino îmbrăcat astfel încât să fii pregătit să porți suc de roșii! Doar ia acele roșii bine coapte și aruncă-le spre oricine fuge, se mișcă, stă pe loc, se apleacă sau se întoarce (asta cam acoperă tot). Dar, la fel ca în toate jocurile, și aici există reguli: poți folosi DOAR roșii, pe care trebuie să le strivești înainte să le arunci. Sticlele, ”bombele” cu apă și alte chestii asemănătoare sunt strict interzise, la fel cum este interzis și să rupi hainele celorlalți.

• Poartă haine pe care nu le vei mai îmbrăca apoi niciodată, pentru că nu le vei mai putea spăla!
• Fii pregătit cu haine de schimb, pentru drumul de întoarcere – există dușuri publice, lângă râu. Nu vei putea urca în autobuz cu hainele murdare! (aruncă-le sau ia-le într-un sac de plastic, dacă dorești să le păstrezi ca suvenir).
• Adu-ți ochelari de înot (sau protejează-ți ochii, dar fără să porți ochelari de sticlă!). Sucul de roșii ajuns în ochi poate fi foarte acid.
• Poartă încălțăminte care nu alunecă.
• Fii atent la camioanele care circulă prin oraș.
• Atunci când se aude a doua salvă de tun, bătaia încetează.
• Încearcă să te distrezi cât poți de mult, dar ia în seamă regulile și respectă oamenii. Nu a existat niciun incident în timpul La Tomatina și ne-am dori să fie așa în continuare, pentru ca oamenii să se bucure de eveniment.

[/stextbox]

[stextbox id=”info” caption=”Bătaie cu portocale”]

Nu doar roșiile pot fi ”proiectile” bune: oraşul italian Ivrea este cunoscut pentru un festival ce are loc în luna februarie, în timpul căruia participanții se bat cu portocale. De fapt, acolo se repun în scenă bătălii istorice, între localnici îmbrăcaţi în costume medievale. Doar că aceştia nu sunt înarmaţi cu bâte ori topoare, nici cu săbii, ci numai cu… portocale.

La competiţie participă nouă echipe de “aruncători de portocale”, iar aceştia sunt hrăniţi cu fasole de către susţinători, pe parcursul luptei, pentru a-şi menţine energia la cote maxime. Potrivit site-ului oficial al evenimentului, înainte de portocale se aruncau boabe de fasole,  obiceiul datând din secolul 19. În acele vremuri, bogaţii din zonă îşi arătau mărinimia şi dăruiau câte un castron de fasole familiilor sărace, de două ori pe an. În semn de revoltă, dar şi din mândrie, aceştia din urmă aruncau boabele de fasole în stradă. Obiceiul s-a transformat în carnaval, iar “muniţia” s-a schimbat, după ce, în anii ’60, fetele au început să arunce cu portocale după băieţii care le plăceau. Festivalul în forma care există astăzi a luat fiinţă după cel de-Al Doilea Război Mondial.

[/stextbox]