Terapia va livra de la Cluj medicamente pentru 30 de pieţe

Terapia Ranbaxy a rămas unul dintre puţinele branduri clujene de succes care nu numai că nu dă semne de reducere a activităţii, dar dimpotrivă dă serioase semnale de extindere prin crearea unui centru de cercetare-dezvoltare şi a unui depozit logistic care permite exportul de medicamente pe 30 de pieţe. Managerul Terapia Ranbaxy, Dragoş Damian crede că Clujul are foarte multe atuuri pentru investitori.

Care sunt cele mai importante proiecte ale Terapia Ranbaxy aflate în derulare?

Ranbaxy are foarte mare încredere în România şi vom continua să investim aici. De altfel, România este aşezată foarte bine strategic în continuare între Europa şi Rusia, plus că la sud avem şi Orientul Mijlociu aproape. Deci o zonă cu o populaţie emergentă, consumatori cu nevoi diferite, 550 de oameni pentru care un sit de producţie situat în România poate exporta. Cu marele avantaj că noi avem o forţă de muncă ieftină şi este încă un avantaj pentru a muta industrial către România producţia. Costurile de producţie sunt mici pentru că 80% din acestea sunt de fapt costurile cu forţa de muncă. Investitorii văd ca un avantaj acest lucru, iar noi considerăm că nu sunt salarii mici ci sunt salarii normale pentru România. Dacă creşti salariile, imediat costurile de produţie cresc.

Dar ce se produce la Terapia Cluj pentru că există impresia că aici nu se mai face producţie ci doar ambalare?

În ceea ce priveşte Terapia, noi ne modernizăm, creştem randamentul şi productivitatea liniilor. Fabricăm 80 de milioane de cutii de medicamente pe an. Înt-adevăr nu fabricăm substanţă activă. Asta e industria farmaceutică, 80% din fabrici practic realizează exact aceste activităţi. Platformele chimice sunt peste tot în lume şi poate e mai bine aşa, pentru că indutria chimică nu e una curată ci poluantă. Aici la Cluj noi cumpărăm substanţa activă, condiţionăm şi ambalăm, fabricăm tableta şi punem în ea substanţa activă. Nu mai avem fabrica chimică, pe care am demolat-o şi pentru a cărei decontaminare am plătit aproape 4 milioane de dolari. Ca medicamente pe care le facem sunt atât mărcile noastre, reţetele noastre consacrate, Faringosept, Furazolidon şi altele, dar am cumpărat licenţa de fabricaţie şi pentru alte produse, ne-am dezvoltat portofoliul şi fabricăm tot pentru piaţa românească.

Ceea ce e mai important e faptul că realizăm un centru de dezvoltare-cercetare cu bani europeni şi aici vom dezvolta produse noi şi procese de fabricaţie. Avem specialişti foarte buni, toţi clujeni, pregătiţi la UBB şi UMF. Sunt oameni brilianţi nu doar la modul că ştiu ştiinţă. Sunt manageri foarte buni, pentru că trebuie să administreze costuri de cercetare, echipe, să stabilească priorităţi, să ia decizii foarte rapide. Avem oameni foarte buni în laboratoarele de calitate. Şi avem nevoie de ai pentru că potrivit legii, pentru un singur produs finit trebuie să facem 30 de analize. Pacientul şi calitatea contează. Noi nu putem fabrica un medicament care să nu respecte specificaţia. Şi păstrăm şi contraprobe timp de 5 ani aşa cum prevede legea, cât e valabil medicamentul.

Care ar fi cauzele pentru cazurile tot mai de medicamente retrase de pe piaţă de diverşi producători?

În primul şi în primul rând, în opnia mea, faptul că se pun tot mai repede foarte multe medicamente noi pe piaţă, se scurtează timpii. Şi e oarecum logic. Văzând că medicamentul nou are efect mai bun decât ce este pe piaţă, îl aduci mai repede pe piaţă, dar nu ştii toate efectele. Şi mai e o problemă: că interacţiunile medicamentoase sunt tot mai multe. Pacienţii cu boli cronice au ajuns să ia între 2 şi 8 medicamente şi normal că apar aceste interacţiuni. Trebuie să existe mai multe studii pentru medicamentele noi.

Cu ce nu sunt deloc de acord e să creezi isterii naţionale, că dacă un medicament nu e pe lista de compensate este o mare problemă, România se duce la fund. S-a creat o adevărata isterie acum cu noua listă de compensate. Pe lista de compensate sunt trei tipuri de medicamente absolut esenţiale: cele care trebuie să intre pentru că sunt un progres, cele care scad cheltuielile, dar le avem şi pe cele care nu aduc nici o schimbare. De aceea ministrul a frânat lista să vadă care-s alea bune? Actualizarea listei cu 200 de medicamente compensate trebuie studiată cu atenţie, poate nu e nevoie de toate 200 pe listă. Acest lucru trebuie să-l stabilească comisiile de specialitate pe baza unor criterii clare. De exemplu, sunt alte ţări care au deja unele dintre aceste medicamente pe listele lor şi care au experienţă, e un institut britanic pentru excelenţă clinică care îţi poate spune contra cost dacă un medicament merită sau nu introdus pe listă, dar comisia trebuie să nu acţioneze sub presiune mediatică. E drept că lista nu s-a actualizat de 5 ani, dacă s-ar actulaiza la fiecare 6 luni după criterii foarte bune ar fi mai bine. Dar câtă vreme sunt liste de aşteptare pe medicamentele pe care le avem, cred că e mai bine să rezolvi acel lucru şi abia apoi treci la altă etapă.

Să uităm de lipsa de fonduri din sănătate. De unde va fi suportată noua listă?

Noua listă aşa cum e ea costă 500 de milioane de lei. În condiţiile în care medicii anunţă proteste pentru salarii, nu avem spital de urgenţă după care aşteptăm tot din lispă de fonduri, la sate nu există cu adevărat medicină, nu putem băga 500 de milioane de lei în listă. Amânarea listei e un lucru bun şi comisia trebuie să analizeze cu discernământ şi să acest lucru se facă pe etape.

Revenind la proiectele companiei. Aveţi aproape finalizat şi un nou depozit logistic.

Da. Ce se ridică acum e depozitul logistic care este pentru regiune. Vor veni în acest depozit medicamente din Japonia, Germania, India şi ce fabricăm noi, şi vor fi redistribuite pe 30 de pieţe, care nu e atât de complicat precum pare. Însă în momentul în care îţi faci un centru logistic într-o locaţie ai nevoie de infrastructură. Iar aici încep problemele la noi. Noi nu avem terminal cargo cu pistă pentru avioane de capacitate mai mare pentru a putea trimite astfel de transporturi de medicamente către anumite destinaţii. Drumurile de aici sunt praf şi se circulă foarte greu pe ele cu costuri importante. De exemplu, până în Germania jumătate din timp îl facem în România: 3 ore până la graniţă şi 4 ore până în Austria. Infrastrucura rămâne o problemă a României.

Depozitul va fi gata în septembrie, pentru că vrem să prindem sezonul de iarnă care e puternic în Rusia şi medicamentele să plece de aici. A fost cam un milion de euro, cam 5 milioane de euro ne costă centrul de cercetare-dezvoltare şi în jur de 3 milioane de euro a fost modernizarea şi extinderea echipamentelor de producţie. 10 milioane de euro am avut pentru investiţii anul acesta. Sigur un proiect ambiţios rămâne o fabrică nouă, lucruri care ţin însă de grup. Avem şanse egale cu alte locaţii. Ţine de organizări globale ale sit-urilor de producţie, fiecare ţară oferă facilităţi proprii. fie că sunt fiscale sau pentru teren, fie că se scutesc anumite taxe şi impozite un anumit interval timp. România are avantajul fondurilor europene cu care deja avem o experienţă. Mai important decât orice însă, o decizie strategică vizavi de siturile de producţie se ia după analizele foarte riguroase care durează şi ani de zile. Se fac calcule financiare foarte amănunţite pentru că este vorba de amortizarea investiţiei. Se ia în calcul şi faptul că industria are cicluri foarte scurte, modernizările se fac la 3-5 ani, echipamentele sunt foarte scumpe, iar cerinţele legiuitorului sunt foarte mari cum e şi normal la medicamente.