La Efes, pe marele bulevard al lumii antice

Și mort, Efes rămâne un oraș al tuturor posibilităților. O plimbare prin vechiul oraș poate fi un parcurs filozofic, un prilej de reflecție asupra vremelniciei și zădărniciei, în fața maiestuoasei biblioteci ctitorite de Celsus. Dar poate fi și un prilej de chicoteală frivolă, flirturi spontane și mișto-uri deocheate, în fața bordelului, pe al cărui ctitor istoria nu l-a reținut.

În orice caz, o excursie la Efes este un „must” pentru oricine își petrece vacanța în Turcia, la Kușadasi, Bodrum sau Marmaris.

La casa Fecioarei Maria

Efes se află la 30 de minute cu mașina de Kușadasi, fiind ideal pentru o excursie de o zi, care se vinde, de obicei, la pachet cu o vizită la casa Fecioarei Maria și o oprire la ruinele Templului zeiței Artemis, una dintre minunile lumii antice. Remarcabil și rarisim, la casa Fecioarei Maria – situată într-o grădină paradisiacă dintre Efes și Selçuk – există un panou explicativ și în limba română, alături de multe alte limbi.

În micuța locuință transformată în loc de pelerinaj se presupune că a trăit în ultima parte a vieții sale Fecioara Maria. Conform tradiției creștine, Maica Domnului a fost adusa în Efes de Apostolul Ioan, la scurt timp după Înviere și a locuit aici până la Adormire. Acest lucru nu este atestat documentar, dar o serie de indicii istorice, dublate de revelația avută de o măicuță din Germania în 1912, au conscrat micuța clădire de piatră ca loc de pelerinaj. Vizitele efectuate de Papa Paul al VI-lea și Ioan Paul al II-lea, precum și liturghia oficiată în 2006 aici de Papa Benedict al XVI-lea nu au făcut decât să ridice și mai mult prestigiul locului.

Un zid al dorințelor, ticsit cu bilețele scrise de vizitatori se află pe o terasă a parcului, imediat sub casa Fecioarei Maria. Tot aici se găsesc și un izvor despre care se spune că este tămăduitor. Prin urmare, trebuie să stai la coadă ca să iei apă de la el.

La pas prin vechiul oraș

De la Casa Fecioarei Maria până la Efes mai sunt doar câteva minute. Vechiul oraș strălucește în soarele Anatoliei pentru zecile de mii de turiști care îl vizitează, la fel cum o făcea acum mii de ani pentru cei care îl locuiau. Arcele, arhitravele și coloanele sclipesc albe, unele frânte, altele șchioape, dar tinzând, toate, spre același cer.

Unii ghizi, grăbiți, își conduc turiștii din scurt, lătrând explicații lapidare în fața fiecărui monument mai de seamă. La întrebările suplimentare răspund dând din umeri sau indicând spre atoateștiutorul Google. Alții, mai cu ștaif, fac lungi opriri în Odeon sau în fața Porții lui Hercule, explicând cu gesturi largi, de profesor la Oxford. Turiști grăbiți, turiști răbdători, unii căscând gura, alții fotografiind la foc automat; râzând sau minunâdu-se, asiatici sau blonzi, indieni sau maghrebieni, se plimbă încolo și încoace de-a lungul marelui bulevard turistic al Efesului.

Paradoxal, acum, că nu mai există, Efesul este mai viu ca niciodată.

O plimbare prin Efes începe de obicei dinspre zona Teatrului, iar ieșirea se face după Odeon. Ambele sunt două mari amfiteatre, dar primul îl eclipsează prin dimensiuni și grandoare pe al doilea.

Între ele, splendoarea lumii antice se derulează ca un film în reluare – Agora, superba Bibliotecă a lui Celsus, Porțile lui Mitridate, strada de marmură, Templul lui Hadrian, cel al lui Domițian, fântâna lui Traian, dar și bordelul și latrinele, alcătuiesc tabloul complet și complex al unui oraș care își dezvăluie secretele literalmente pas cu pas și strat cu strat. Istoria este atât de densă aici încât Efesul nu poate fi povestit, ci trebuie vizitat.

O minune a lumii: templul zeiței Artemis

O legendă spune că Efesul a fost fondat de amazoane, iar o alta susține că a fost creația unui prinț atenian. Cert este că în antichitatea clasică orașul a fost unul dintre cele mai strălucitoare din toată partea estică a Mediteranei. Înspre sfârșitul acestei perioade, patriarhii creștinismului timpuriu s-au adunat la Efes și aici au stabilit natura divină a lui Iisus, condamnând astfel erezia lui Nestorie.

Cu mult înainte de asta, cetățenii Efesului au reușit să uimească lumea, când au ridicat un templu neasemuit zeiței Artemis, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Un scelerat pe nume Herostrat i-a dat foc fix pe 21 iulie în 356 î. Chr., pentru a intra în istorie. Ceea ce s-a și întâmplat, deși efesienii, idnignați de gestul concetățeanului lor, l-au condamnat la moarte și au hotărât ca numele său să fie șters din toate registrele și actele, pentru a nu-și aduce nimeni aminte de el. Templul a fost reconstruit, dar barbarii goți l-au pus din nou la pâmânt, în anul 268, d. Chr.

Singura coloană care a rămas în picioare din această minune se află la câteva minute de restul ansamblului arheologic Efes și, nefiind păzită, este la cheremul vânzătorilor de vederi și suveniruri, care îi asediază pe vizitatori imediat ce coboară din autocare. Perspectiva asupra ruinelor merită însă un pic de bătaie de cap: în spatele coloanelor antice, se găsește o moschee și ruinele Bisericii Sfântului Ioan, ambele clădite cu spolii din vechiul templu păgân, iar mai în spate, o cetate otomană.

Efes pisi

Pisicile sunt la ele acasă în Efes, cetățeni deplini și permanenți ai vechiului oraș. Se tolănesc leneșe pe pietrele antice și acceptă cu indulgență să fie mângâiate de vizitatori, așa cum un suveran acceptă omagiul supușilor. Felinele sunt ocrotite și răsfățate de musulmani, deoarece se spune că ele erau animalele de companie preferate ale profetului Mohamed.

Urma de picior imprimată pe caldarâm este o reclamă la stabilimentul din Efes unde se practica cea mai veche meserie din lume/ Foto: Bogdan Stanciu