In memoriam. Concert dedicat maestrului dirijor Acel Ervin, la 50 de ani de la primul său concert orădean

Filarmonica de stat Oradea va onora joi seară, în 10 octombrie, memoria maestrului Acel Ervin (1935-2006), dirijor permanent al orchestrei timp de 35 de ani, printr-un concert simfonic, avându-l ca invitat pe Marin Cazacu, la violoncel, sub bagheta lui Janko Zsolt.

‘Dorim să marcăm astfel cei 50 de ani care au trecut de la primul concert simfonic dirijat de maestrul Acel, în calitate de angajat al filarmonicii, un concert care va cuprinde aceleaşi piese ca şi cel de acum o jumătate de secol, precum şi o dedicaţie specială, Rapsodia ungară, de Popper’, a declarat, în conferinţă de presă, Todor Albert, managerul instituţiei.

Pentru violoncelistul Marcel Cazacu, amintirile legate de dirijorul orădean se întind, cu sinceră apreciere şi prietenie, mult de-a lungul timpului, în peste 20 de concerte la care au colaborat.

‘Maestrul Acel a fost un muzician excepţional, un om deschis, foarte blând în lucrul cu orchestra, dar exigent. Faţa lui radia de bucurie, avea o privire plină de lumină, ochii extrem de vii şi expresivi, cu care cred că ar fi putut dirija precum Celibidache’, a spus Cazacu, profesor al unor artişti valoroşi precum Răzvan Suma, Octavian Lup, Mircea Marian ori chiar fiul său, Ştefan Cazacu.

Pentru dirijorul permanent al Filarmonicii de Stat Oradea, Janko Zsolt, maestrul Acel a însemnat profesorul de neuitat care i-a îndrumat cariera la începuturile sale, cu delicateţe, tact pedagogic şi multă încredere în forţele artistice.

‘Este o mare onoare să dirijez acest concert în memoria domnului Acel’, a spus Janko.

Potrivit managerului Filarmonicii, la concert au fost invitate şi au confirmat prezenţa rudele apropiate ale maestrului, soţia Elisabeta şi familia fiului Andras.

Melomanii orădeni vor putea asculta ‘Divertismentul rustic’, de Sabin Drăgoi, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, scrisă pentru orchestră de cameră, ‘Concertul nr. 2 pentru violoncel şi orchestră în Re major’, de Luigi Boccherini, ‘Rapsodia ungară, op. 68’, de David Popper şi ‘Simfonia clasică’, de Serghei Prokofiev.

‘Un critic muzical celebru făcea o comparaţie între muzica lui Haydn şi cea a lui Boccherini care spune aşa: ‘Dacă Dumnezeu s-ar adresa omenirii ar folosi muzica lui Haydn, dar, dacă ar vrea să asculte pentru el muzica, ar prefera adagiile, părţile lente, ale lui Boccherini’, a subliniat violoncelistul Marin Cazacu.