Brandurile şi Clujul – o iubire neîmpărtăşită

E o relație destul de nepasională pe care brandurile clujene (comerciale sau din altă zonă) au o cu orașul.

În cazul brandurilor comerciale, relația a fost clar din interes. Când Clujul a putut să aducă un plus valoare produsului, a fost strâns în brațe, afișat în campanii, sedus și abandonat între două difuzări pe TV. Ursus e un caz celebru, în acest sens, am lucrat și eu la campania în care declarăm că „regele berii din România” guvernează împărăția de la Cluj. A trecut campania, producătorul și-a închis fabrica și a plecat. „Napolact” părea un iubit implicat, până a decis că fabrica de la Țaga e bătrână și neprofitabilă. „Banca Transilvania” pare încă destul de cu sufletul la Cluj, ne anunță prin campanii outdoor ca aici e „acasă”, dar mi-ar plăcea un pic mai multe dovezi de iubire sinceră mai ales acum când e atât de aproape să devină a doua cea mai importantă bancă din sistem. Până la urmă, însă, să recunoaștem, e ipocrit să judeci o companie care e obligată de acționari să gândească în termeni de profit, nu de valori.

Lucrurile ar trebui însă să stea altfel în cazul unor instituții cheie pe care comunitatea le-a susținut constant, au istoria lor aici și sunt obligate moral să dea înapoi o parte din acest suport. Mi-ar plăcea să aud din partea UBB niște acțiuni concrete prin care să promoveze valorile Clujului. Autoritățile locale și județene au chiar bugete destinate acestui capitol, însă o limită enormă în imaginație și competență. Pentru că nu mi se pare suficient să faci tarabe cu miere și ulei pentru a bifa că te-ai ocupat de brandul Clujului. Noi vorbim de Silicon valley din Europa și mergem la târguri agrare, oare doar mie mi se pare ca nu e tocmai ok?

TIFF-ul are o situatie mai aparte, aici au fost clujenii cei care au fost mai hotărâți în a păstra căsnicia și a evita divorțul. Știti foarte bine reacția publică ce a existat de fiecare dată când s-a pus problema ca festivalul să își găsească o altă locație. Mă bucur că TIFF nu a abuzat de această iubire necondiționată și a simțit că trebuie să vină și din partea lui ceva, în prezent festivalul are secțiuni/premii/finanțări care se adresează exclusiv „localnicilor”, promovează simboluri clujene, își arată propriile dovezi de fidelitate față de oraș.

Nu e nimic complicat și e nevoie doar să te plimbi un pic pe Facebook să vezi că se poate. Sunt zeci de pagini create din inițiative particulare și care vorbesc cu dragoste și pasiune despre ce are Clujul mai frumos. I Love Cluj are 150 de mii de fani, e o pagină pornită de la o idee frumoasă care între timp s-a transformat într-o inițiativă anteprenorială, dar chiar și așa apreciez că alocă spațiu și suport evenimentelor care spun ceva despre oraș. Știu că avem un oraș vechi de mii de ani, dar nu tocmai asta ne confirmă că putem construi împreună o relație pe termen lung?

Clujul nu e doar Cluj-Napoca, asta e important să nu uităm. Deși ignorăm de cele mai multe ori, județul în sine ne aparține. Ori aici gaura e și mai neagră, în afară de Electric Castle nu știu niciun eveniment notabil care să-și fi propus să vorbească despre o valoare din istoria și cultura clujeană cum e castelul Banffy în cazul menționat.