Barbie: păpuşa perfectă, într-o lume perfectă

Barbie Millicent Roberts este una dintre cele mai mari vedete ale lumii, de aproape 60 de ani. Are un imperiu la picioare, conduce cele mai tari maşini, are case, vile, iar despre garderobă nici nu mai vorbim, căci nu ar încăpea într-o singură casă obişnuită. Cât despre meserie, poate să fie absolut orice vrea – de la medic la pilot de avion, ba chiar a ajuns şi pe Lună. Este frumoasă, chiar perfectă, şi are o relaţie de lungă durată cu un tânăr la fel de celebru şi de chipeş, pe nume Ken. Într-adevăr, s-au despărţit la un moment dat, însă după câţiva ani s-au împăcat, iar acum sunt mai fericiţi ca niciodată.

Pe scurt, această Barbie are o viaţă de vis. Nu îi lipseşte absolut nimic, Este tot ceea ce şi-ar dori fiecare dintre noi să fie şi chiar mai mult. Din păcate, vorbim despre o păpuşă.

Ritualuri cu păpuşi

Păpuşile au apărut încă din Antichitate, ca un substitut al omului, fiind folosite la început în ritualuri religioase. Grecii şi romanii le-au găsit apoi utilitatea ca jucării pentru copii, iar între timp au devenit apreciate şi de adulţi, care le colecţionează din pasiune.

Păpuşi din lemn sau din ceară au fost găsite în templele greceşti şi în mormintele egiptene, sugerând faptul că au fost depuse ca ofrandă zeilor.

Primele păpuşi europene datează din secolul 14 şi au fost descoperite în oraşul german Nurnberg. Erau modelate după chipuri de copii, călugări sau femei, şi purtau haine în ton cu moda acelor timpuri. O astfel de păpuşă, datând din anii 1500, a fost găsită în 1966, într-un castel german – avea 20 de centimetri înălţime, era sculptată în lemn şi colorată cu vopsea. Purta o rochie lungă, strânsă în talie, care se încheia la gât cu o broderie de aur. Pe cap purta şi un fel de cască, după obiceiul vremii, care îi acoperea urechile – astfel de ţinute fiind întâlnite şi la personajele zugrăvite în tablourile pictorilor germani.

Pentru fetiţele aristocrate

Având în vedere faptul că a fost descoperită într-un castel, se poate trage uşor concluzia că aceste obiecte erau destinate mai ales copiilor din familiile de nobili şi aristocraţi. Aceştia le foloseau şi la joacă, dar şi în scopuri practice – fetiţele din familiile „bune” învăţau, cu ajutorul păpuşilor de lemn, cum trebuie să se poarte şi să se îmbrace, după regulile de la curţile regale. De asemenea, schimbul de păpuşi între prinţese era un obicei des întâlnit. De exemplu, în 1321, regina Franţei i-a trimis o păpuşă drept cadou reginei Angliei.

Importanţa figurinelor a crescut în epoca Renaşterii, aşa că au apărut meşteri tot mai iscusiţi care le făceau şi care erau angajaţi în acest scop la curţile nobililor.
În Franţa, păpuşile au fost folosite şi ca „trend setters”, promovând cele mai noi tendinţe în materie de modă.
Industria păpuşilor s-a dezvoltat foarte mult la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20, iar principalul exportator era Germania – care vindea peste hotare mai mult de trei sferturi din producţie, mai ales în Marea Britanie şi Statele Unite. La mijlocul secolului 20 au început să apară păpuşile din alte materiale decât lemnul – plastic, imitaţie de piele şi porţelan.

După declanşarea Primului Război Mondial, a fost interzis comerţul cu ţările care făceau păpuşi, astfel că americanii au fost nevoiţi să se descurce singuri şi să înceapă să şi le fabrice în ţară. Nu a trecut mult timp şi a apărut Barbie.

Lilli, păpuşa neruşinată

În 1956, o familie de americani aflată în vacanţă în Elveţia au descoperit păpuşa Lilli – un personaj pe care nu ţi-ai prea dori să îl cunoască fiica ta de 15 ani.

Lilli era, de fapt, un personaj desenat, din revistele pentru adulţi. Era total dezinhibată, uneori folosea un limbaj „fără perdea”, apărea aproape dezbrăcată şi avea replici obraznice. Unii o descriu ca „prostituată de lux”. Benzile desenate cu Lilli erau atât de populare în Germania anilor ’50, încât personajul a fost transformat în păpuşă, una la fel de neruşinată, destinată tot adulţilor. Se vindea la chioşcurile de ţigări sau în baruri, drept cadou amuzant pentru bărbaţi, de obicei. Lilli avea aproape 30 de centimetri, sâni mari, era blondă platinată şi purta un machiaj accentuat, cu buze roşii, fard de pleoape albastru şi sprâncene arcuite. Ţinuta sugera că această „party girl” se pregăteşte pentru o seară în oraş.

În ciuda tuturor acestor amănunte „scandaloase”, Lilli a fost imediat îndrăgită de adulţi şi de copii, deopotrivă. Iar fata de 15 ani despre care vorbeam, pe nume Barbara Handler, a luat cu ea în America trei păpuşi Lilli, la sfârşitul vacanţei. Era tot ceea ce îşi dorea: o păpuşă domnişoară, elegantă şi cochetă, aşa cum visa ea să devină când va fi mare. Părinţii Barbarei aveau o fabrică ce producea mobilier, dar şi jucării, inclusiv căsuţe de plastic. Mama, Ruth Handler, a creat o nouă păpuşă, croită întocmai după dorinţele fiicei, şi a botezat-o Barbie, cum o alinta ea pe Barbara.

Cum s-a născut Barbie

La trei ani după vacanţa în Elveţia, pe 9 martie 1959, Ruth Handler a prezentat în premieră mondială păpuşa Barbie la American International Toy Fair de la New York. La început nu a avut un succes foarte mare, primind critici pentru că era „prea sexy”, în comparaţie cu păpuşile americane din acea epocă. Creatoarea sa a explicat, însă, că Barbie reprezintă ceea ce fetiţele visează să devină, într-o bună zi: „Fiecare fetiţă din lume avea nevoie de o păpuşă prin intermediul căreia să îşi proiecteze propria imagine în propriul vis despre propriul viitor”, spunea într-un interviu din 1977 antreprenoarea americană. „Dacă păpuşa urma să joace rolul unei fete, în viitor, atunci când aceasta urma să aibă 16 sau 17 ani, ar fi fost stupid ca fetiţele să se joace cu o păpuşă cu pieptul plat. Din acest motiv am înzestrat-o cu sâni frumoşi”, spunea Ruth Handler.

Producătorii de jucării s-au arătat interesaţi să fabrice păpuşa, iar Barbie a început să fie promovată intens la televizor, în cadrul emisiunilor pentru copii. După aceea, vânzările au crescut şi au tot crescut, iar până când Barbie a împlinit 50 de ani, în 2009, compania Mattel vânduse deja peste 1 miliard de astfel de păpuşi în lumea întreagă.

Evoluţia unui personaj

La începutul anilor ’70, Barbie se vindea în milioane de exemplare. Toată lumea o iubea, mai ales pentru faptul că nu era o simplă păpuşă, un obiect, ci avea o poveste în spate, era un personaj. A fost produsă în variante diferite, pentru ca fetiţele din lumea întreagă să se poată identifica uşor cu ea, indiferent de etnia lor, de culoarea pielii, de hainele purtate.

Aspectul său a fost, de asemenea, îmbunătăţit progresiv – i s-au făcut mâini şi picioare pliabile în 1965, iar în 1971 i-au fost redesenaţi ochii, astfel încât să dea impresia că priveşte înainte. În 1967, Barbie se îmbrăca deja ca şi manechinele de pe podiumurile de modă.

În 1970, păpuşa putea fi găsită pe rafturile magazinelor în variante etnice, cu părul negru sau blond, îmbrăcată după preferinţelor copiilor de pe toate continentele. Devenise un adevărat simbol cultural în America.

În 1987, Barbie a devenit personajul propriului serial tv, apoi a apărut ca personaj secundar în filmele de animaţie “Toy Story 2” (1999) şi “Toy Story 3” (2010). De atunci, a mai apărut în câteva filme animate, ea fiind personajul principal.

Biografie completă

Soţii Handler s-au gândit să nu o lase pe Barbie singură, astfel că în 1961 au creat şi o păpuşă masculină, pe care au botezat-o cu numele băiatului lor: Ken. Imediat, acesta a devenit partenerul oficial al lui Barbie, găsindu-şi firesc locul în poveste. Biografia celei mai iubite păpuşi devenise completă.

Avea un nume, Barbara Millicent Roberts, un oraş natal (inventat) – Willows, din statul american Wisconsin. Barbie ar fi urmat şcoala din oraşul natal şi a mers la liceul Manhattan International High School din New York, după care l-a cunoscut pe Ken. Relaţia nu este una „de jucărie”: în 2004 a apărut un comunicat de presă ce anunţa că Barbie şi Ken s-au despărţit. S-au împăcat doi ani mai târziu, spre uşurarea fanilor…

Universul Barbie s-a lărgit apoi prin adăugarea unor surori, a nenumărate prietene, sau cu apariţia numeroaselor animale de companie – câini, cai, ponei, pisici, un papagal, un cimpanzeu, un urs panda, o girafă şi o zebră. Şi, după cum spuneam la început, ea are şi mai multe meserii, sugerând faptul că fetiţele pot deveni absolut orice îşi doresc: dentist, astronaut, star rock, candidată la preşedinţie, profesoară, medic veterinar, soldat, cântăreaţă, sportivă, balerină.

Critici aduse păpuşii perfecte

Oricât de perfectă ar părea lumea lui Barbie, nu toată lumea este încântată de aceasta. Încă de la început au existat voci care i-au criticat aspectul fizic, iar în ultimii ani aceste voci au devenit tot mai puternice. Compania producătoare, Mattel, a fost mereu criticată pentru că ar promova o idee nerealistă a imaginii corporale, determinând, astfel, fetele tinere să facă orice nebunie pentru a ajunge la silueta respectivă.

Alte critici au apărut când a fost creată Barbie în varianta tatuată, în pantaloni animal print şi pantofi ultramoderni. Părinţii au protestat, afirmând că păpuşii nu-i mai lipseşte decât o bere în mână şi întrebându-se ce mesaj le este transmis fetiţelor. Pe de altă parte, părinţii care au tatuaje s-au bucurat, considerând că această Barbie aduce un mesaj de normalitate. Cine a zis că tatuajele sunt rele?

Concluzia ar fi una singură: oamenii sunt prea diferiţi pentru a putea fi mulţumiţi de aceleaşi lucruri, iar compania Mattel nu va reuşi niciodată să împace pe toată lumea. Probabil tocmai de aceea scoate pe piaţă păpuşi atât de diferite, care să reprezinte cât mai mulţi oameni, în încercarea de a arăta că lumea noastră este complexă şi că fiecare trebuie acceptat, cu toate caracteristicile sale.

Barbie capătă voce

Până una alta, însă, compania a început să aducă mici modificări, menite să îndulcească puţin aspectul prea „bimbo” al păpuşii. De exemplu, a apărut recent Barbie fără pantofi cu toc, o premieră anunţată de presa din întreaga lume. Noile Barbie poartă balerini, tenişi sau bascheţi şi fac parte din noua gamă, intitulată „Fashionist”, care cuprinde păpuşi cu diferite culori de piele, 14 tipuri de faţă, 18 culori de ochi, 22 tipuri de coafuri şi 23 culori de păr. Inclusiv talpa păpuşii a fost modificată – nu mai este arcuită, aşa cum ne-am obişnuit, ci plată şi articulată, cu posibilitatea de a purta atât balerini, cât şi stiletto.

Însă adevărata revoluţie va veni la toamnă, când Barbie va prinde şi glas. Pentru că fetiţele din întreaga lume şi-ar dori ca păpuşa să le şi răspundă atunci când ele îi vorbesc, producătorul a început o colaborare cu firma americană ToyTalk pentru a dezvolta un model interactiv, conectat la internet, al celebrei păpuşi. Jucăria se va numi Hello Barbie şi va putea purta conversaţii cu copiii, prin intermediul unei platforme de recunoaştere vocală. Blondina va şti chiar şi glume sau poveşti, pe care să le spună copiilor, ba chiar va participa la jocuri interactive. Va învăţa ce îi place copilului şi va folosi informaţiile în viitor.

Hello Barbie va avea nevoie de o conexiune wi-fi la internet. Un microfon, un difuzor şi două LED-uri tricolore vor fi instalate în colierul păpuşii, în timp ce acumulatorii vor fi instalaţi în picioare şi vor putea fi conectaţi la un încărcător extern ce va putea fi montat pe perete.

Preţul noi jucării va fi de circa 75 de dolari, dar o dată de lansare comercială nu a fost încă anunţată.