Alain Delon: Filmele, familia, femeile

Alain Delon nu mai prea are nevoie de prezentare. Este actor, producător, scenarist și regizor, cu o carieră impresionantă, ce se întinde pe parcursul a 60 de ani și include peste 100 de roluri memorabile. Cu ochii săi albaștri și carisma incontestabilă, a cucerit publicul și a strălucit pe marile și micile ecrane, în filme ce rămân în istorie – cele mai celebre fiind „Rocco şi fraţii săi“ (1960), „În plin soare“ (1960), „Eclipsa“ (1962), „Ghepardul“ (1963), „Laleaua neagră“ (1964), „Samuraiul“ (1967), „Borsalino“ (1970), „Notre histoire“ (1984) sau „Pe cuvânt de poliţist“ (1985).

Alain Delon este considerat cel mai important actor francez al secolului 20, însă nu a fost răsplătit cu o mulțime de premii, cum ne-am fi așteptat. Este laureat al unui premiu César, pentru Cel mai bun actor în „Notre histoire“, de Bertrand Blier, în 1985. Totuși, actorul susține că, pentru el, trofeele nu au o importanţă prea mare: „Pentru ca publicul să te urmărească 50 sau 60 de ani, trebuie să te iubească cu adevărat şi să aibă ceva de câştigat“, a declarat el. 

Alain Delon va fi onorat cu Premiul pentru întreaga carieră la Cluj-Napoca, fiind invitat special al celei de-a 16-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (2-11 iunie 2017).

Început cu peripeții

Alain Fabien Maurice Marcel Delon s-a născut pe 8 noiembrie 1935 într-o suburbie a Parisului, Sceaux, Hauts-de-Sei­ne, și a avut o copilărie tulbure, apoi o adolescență destul de agitată. Părinții săi, Fabien şi Édith, s-au despărțit când Alain avea 4 ani, iar el a rămas în grija mamei. Fiecare dintre părinți s-a recăsătorit, iar micul Alain, devenind tot mai greu de stăpânit, a fost plasat într-o familie adoptivă, apoi a fost trimis la o școală catolică. De acolo și de la toate școlile unde a fost înscris ulterior a fugit sau a fost exmatriculat, fiind descris ca un elev rebel și indisciplinat.

În final, la 14 ani, Alain Delon a renunţat definitiv la şcoală și s-a calificat în meseria de mezelar-cârnăţar, în măcelăria tatălui său vitreg. Timp de câteva luni a și profesat, apoi, incitat de prietenii săi la fel de rebeli, a încercat să fugă în Statele Unite ale Americii – cu o barcă. Evident că au fost prinși, aceasta fiind prima ”întâlnire” cu autoritățile a tânărului Delon.

Trei ani mai târziu, Alain Delon s-a înrolat în marina militară, astfel că, la nici 17 ani, ajungea pe frontul din Indochina, la baza militară franceză din Saigon. Nici aici nu s-a dezmințit, comportamentul rebel a continuat și a ajuns în arest de câteva ori. În final, din cei patru ani de serviciu militar, a petrecut unsprezece luni în detenţie, pentru indisciplină.

Norocul de la Cannes

Alain Delon s-a întors la Paris în 1956. Avea 21 de ani și niciun ban în buzunar, așa că a lucrat pe diverse posturi: portar, chelner, vânzător de zarzavaturi și chiar hamal în celebrele hale pariziene.

Până la urmă, norocul i-a surâs și lui. S-a împrietenit cu actrița Brigitte Auber, iar aceasta l-a invitat să meargă cu ea la Cannes, la celebrul Festival de Film. Într-un costum închiriat, la brațul actriței, tânărul Delon s-a făcut remarcat imediat după ce a pășit pe covorul roșu. Mai ales doamnele trecute de prima tinerețe, bogate și influente, au fost cucerite de ochii albaștri și de șarmul ce avea să devină legendar. Una dintre aceste doamne a fost chiar Simonne d’Allégret, soţia regizorului Yves d’Allégret, care s-a grăbit să i-l prezinte so­ţului său şi să-l recomande pentru un prim rol, în filmul ”Quand la femme s’en mêle”. De acolo, cariera lui Alain Delon a luat avânt.

”Dacă cinema-ul nu m-ar fi descoperit, astăzi, cu si­guranţă, n-aş mai fi aici. Aş fi mort. Fiindcă n-am făcut decât prostii, am fost un derbedeu!“, recunoştea el recent, în cadrul unui interviu.

În 1960, Delon a primit şansa de a juca, sub bagheta regizorului René Clément, în filmul ”Plein soleil”, adaptare a romanului ”Domnul Ripley”, de Patricia Highs­mith. A urmat, în 1961, ”Rocco şi fraţii săi”, de Luchino Visconti, film ce a luat premiul special al Juriului la Festivalul de la Ve­neţia. Apoi a fost distribuit în ”Les Amours célèbres”, peliculă inspirată din benzile desenate ale lui Paul Gordeaux.

În paralel, Alain Delon a devenit și om de afaceri – în 1961 a cumpărat, în Vieux Nice, restaurantul La Camargue. În anii 1970 și-a extins afacerile și au apărut, în anii următori, diverse produse sub numele său, de la parfumuri și ceasuri până la haine și ochelari de soare.

Femeile din viața actorului

Sigur că succesul și ochii lui albaștri au atras o mulțime de femei în jurul său. Prima ”victimă” a lui Alain Delon a fost actrița germană Romy Schneider, pe care a întâlnit-o în 1958, când au jucat împreună în filmul ”Christi­ne”, al lui Pierre Gaspard-Huit. El avea 23 de ani, ea 20, și s-au îndrăgostit fulgerător, la prima vedere. Romy s-a mutat cu el la Paris, iar în anul următor s-au logodit la Lourdes, înconju­raţi de jurnalişti din întreaga lume. Formau cel mai iubit cuplu din lume, erau amândoi tineri, frumoși, celebri, de succes. Visul frumos a durat până în 1962, când Romy a aflat că Alain a avut o aventură cu actriţa şi cântăreaţa germană Nico, iar aceasta a și născut un băiețel, pe Christian Aaron Boulogne Päffgen, cunoscut cu numele Ari. Alain Delon nu l-a recunoscut oficial, dar Ari a fost crescut mai mult de părinții lui Delon.

Logodna lui Alain cu Romy s-a rupt definitiv în 1963, iar ea a plecat înapoi în Germania. El începuse deja o relație cu actriţa de origine marocană Nathalie Canovas. Romy şi Alain au reuşit să rămână prieteni, totuși, şi au continuat să lucreze împreună, la filme precum ”Piscina” (1968) şi ”Asasinarea lui Troţki” (1972).

În 1963, Alain Delon a jucat unul dintre cele mai celebre roluri ale sale, în ”Ghepardul”, împreună cu Burt Lancaster şi Claudia Cardinale. S-a căsătorit cu Nathalie pe 13 august 1964 şi a devenit tatăl lui Anthony, născut pe 30 septembrie anul următor, la Hollywood. A jucat alături de Nathalie în alt film celebru, ”Le Samouraï”, care s-a bucurat de un succes uriaș – spre deosebire de căsnicia lor, care s-a terminat în 1968, când Alain Delon a cerut divorțul. Tocmai o cunoscuse pe actriţa franceză Mireille Darc în timpul filmărilor la ”Jeff”, prima peliculă a propriei case de filme…

”Devoratorul de femei”

Relația cu Mireille Darc a iscat un scandal imens în presă, care l-a numit pe Delon ”devoratorul de femei“, după modelul „prădătorului“ jucat de el în ”Ghepardul”. Acest episod l-a învățat pe actor să fie mai discret cu viața personală. Totuși, cei doi au rămas împreună timp de 15 ani, perioadă în care el a avut tot mai mult succes. S-a concentrat mai mult pe propria casă de filme și a produs, după ”Jeff”, celebrul ”Borsalino”, unul dintre filmele franceze cu cele mai mari în­casări în acei ani, în care a jucat alături de Jean-Paul Belmondo şi Corinne Marchand.

Au urmat anii de glorie, în care Alain Delon a jucat alături de parteneri ca Bourvil şi Yves Montand (”Le cercle rouge”), Lino Ven­tura (”Fantasia chez les ploucs”), Charles Bronson şi Ursula Andress (”Soleil rouge”), Richard Burton (”Asasinarea lui Troţki”), Richard Crenna şi Catherine Deneuve (”Un flic”), Annie Girardot (”Traitement de choc”), Burt Lancaster (”Scorpio”) şi iubita lui, Mireille Darc. Apoi, a jucat cu Jean Gabin în ”Deux hommes dans la ville”, cu Jeanne Moreau în ”La race des seigneurs” şi a făcut continuarea ”Borsalino & Co”. Rolurile sale celebre sunt Zorro, Ţiganul şi Mr. Klein, dar, mai ales, poliţistul plin de farmec din ”Un flic”, ”Pour la peau d’un flic”, ”Parole de flic”, ”Ne réveillez pas un flic qui dort”.

În 1973, cântăreaţa Dalida l-a chemat alături de ea pe scenă, pentru a cânta împreună ”Paroles, paroles”, o melodie care a devenit hit în Franţa, Japonia şi Canada.

La 57 de ani a cunoscut-o pe Rosalie van Breemen, manechin olandez de numai 21 de ani, alături de care a trăit o nouă poveste de dragoste și care i-a dăruit doi copii, Anouchka și Alain-Fabien.

Urmașii lui Alain Delon

Relațiile cu moștenitorii săi nu au fost prea fericite, până de curând. Alain Delon s-a despărțit de Rosalie van Breemen în octom­brie 2002 și a început lupta în tribunale pentru obţinerea custodiei celor doi copii ai lor, minori la vremea aceea. Actorul era deja cetățean elvețian și dorea să îi crească în Elveția, iar Rosalie i-a dus cu ea în Olanda. Aceasta a trecut prin alte două căsnicii eșuate, iar acest mediu instabil a lăsat urme în viața celor mici.

Alain-Fabien a devenit la numai 16 ani dependent de droguri şi a fost internat într-o clinică de dezintoxicare din Amsterdam; Alain Delon a început o nouă luptă pentru fiul său, pe care îl dorea lângă el. După ce a câștigat și a reușit să îl ajute să se repună pe picioare, și-a înscris băiatul la o școală elvețiană cu internat și cu un regim strict. Apoi, juniorul a declanșat un nou scandal: în lipsa tatălui său, a organizat o petrecere la reședința acestuia din Elveția. În timpul acestei petreceri, o adoles­centă de 16 ani a fost rănită cu un pistol din colecţia actorului, iar Alain-Fabien și un prieten al acestuia au fost audiaţi de un judecător şi inculpaţi pentru vătă­mare corporală din culpă.

Apoi, când a împlinit 18 ani, mezinul lui Alain Delon a oferit un interviu revistei Vanity Fair, în care își descria tatăl ca pe un om violent în relațiile personale. ”Mama a cunoscut violenţa din partea tatălui meu, i-a rupt opt coaste şi nasul de două ori, dar o merita“, declara Alain Fabien. ”Eu şi fratele meu, Anthony, ştim până unde poate să meargă cru­zimea tatălui nostru. Pe mine nu m-a bătut. Dar ţipa, mă trăgea de păr, arunca farfurii sau spărgea geamuri. Părinţii mei au fost cei mai mari duşmani pentru mine. Acum sunt major şi încerc să-mi găsesc un drum departe de ei“, a declarat el. Actorul a reacționat cu înțelegere, spunând că fiul se răzbună pentru că l-a lăsat fără bani şi pentru că l-a ţinut din scurt, pentru a nu mai consuma droguri. Timpul i-a dat dreptate… După numai doi ani, Alain Fabien a revenit pe drumul cel bun și a cerut iertare pentru toate prostiile pe care le-a făcut. Apoi a debutat pe marile ecrane, cu un rol în pelicula ”You and the Night”. Iar acum petrece cât de mult timp se poate cu părintele său.

Mândru de fiica lui

Cu fiica sa, Anouchka, actorul francez a avut și are o relație mult mai bună. Aceasta este, la rândul ei, o actriţă în plină afirmare. Când avea doar 13 ani, fata ce a moștenit, după cum remarcă jurnaliștii, frumuseţea mamei sale şi privirea pătrunzătoare a tatălui, s-a lansat, alături de Alain Delon şi de Ornella Muti, în filmul de televizi­une ”Le Lion”. Apoi au jucat împreună şi pe scena de la Theatre des Bouffes Parisiens, în piesa ”O zi obişnuită”. ”Tata este pentru mine un mit. A fi actriţă este visul vieţii mele şi a debuta alături de Alain Delon este o şansă extraordi­nară“, declara ea în 2011, când îşi făcea debutul pe covorul roşu de la Cannes.

Cât despre Anthony, fiul cel mare, se pare că a moștenit nu numai înclinația și talentul pentru cinematografie, dar și temperamentul vulcanic, episoadele violente și apetitul pentru aventuri și femei frumoase.

Și încă o asemănare: Anthony a refuzat să își recunoască fata, pe care a făcut-o cu o dansatoare, până când aceasta a împlinit 25 de ani.

Și, dacă vorbim despre copii ilegitimi: în 2001, Ari (presupus rod al relației dintre Alain Delon și cântăreaţa germană Nico), devenit între timp fotograf, a publicat un album de amintiri intitulat ”L’amour n’oublie jamais”, în care afirma că este fiul ascuns şi nerecunoscut al lui Alain Delon.

Ultimele filme

Alain Delon s-a retras tot mai mult în ultimii ani din viața publică, în urma unor probleme de sănătate. A anunțat că își încheie activitatea cu filmul lui Bertrand Blier, ”Les acteurs” (2000), un omagiu adus actorilor Jean Gabin, Lino Ventura, Bourvil, Yves Montand, Jean-Paul Belmondo şi Gérard Depardieu. Dar n-a putut sta departe de lumina reflectoarelor, aşa că a revenit în televiziune, apoi a lucrat la ” Astérix aux Jeux Olympiques” (2008).

În 2014, mărturisea revistei Paris Match că se simte foarte singur. Se împăcase deja cu Anthony, dar copiii erau mari și își croiau propriul drum. ”Nu mai am prieteni care să-mi fie alături. Copiii mei au crescut şi au în­ceput să-şi trăiască propria lor viaţă, prietenii mei au murit cu toţii. Am rămas cu câţiva apropiaţi, dar nu din lumea cinema-ului. Ce să fac? Pentru mine, viaţa înseamnă trecut. Am fost cel mai fericit din­tre oameni… Vreau să spun, profesional. În plan sentimental, însă, am pierdut întotdeauna. Nu cred că a existat o femeie care să mă iubească pe mine şi nu pe starul Delon“, se destăinuia el. „Mă gândesc deseori la sinucidere. E doar un joc de copii, îmi şi imaginez scena. Dar dintr-un singur motiv m-aş sinucide: în cazul unei boli ireversibile, care degradează organismul şi fizic, şi psihic. Atunci n-aş aştepta finalul, nu L-aş lăsa pe Dumne­zeu să decidă ziua în care o să mor. În rest, sinuciderea m-ar face de râsul proştilor şi de plânsul copiilor mei!“.

Între timp, actorul pare să-și fi revenit. Chiar luna aceasta, a participat la Festivalul Internaţional de Film poliţist de la Liège și a anunțat că se pregăteşte să joace „într-un ultim film“ la 81 de ani, precizând că filmările vor începe în această toamnă, alături de regizorul Patrice Leconte.
Până atunci, însă, legenda cinematografiei franceze vine pentru prima dată în România, la Cluj-Napoca, ca invitat de onoare la TIFF.