Vizita la Cluj a ultimului împărat

Arhiducele Carol sosește cu un automobil la revista de front, în fața gării din Cluj | Foto: K.u.K Kriegspressequartier

În urmă cu o sută de ani, Clujul primea vizita ultimului membru al dinastiei Habsburg care avea să ajungă împărat: Arhiducele Carol, prinț moștenitor al Imperiului Austro-Ungar.

În vâltoarea evenimentelor din anii următori, soldate cu destrămarea monarhiei central-europene și crearea unei duzini de state  succesoare, episodul a intrat în uitare. Acum, la patru generații de atunci, doar o mână de istorici preocupați de Marele Război își mai aduc aminte de el.

Transilvania Reporter a reușit să reconstituie această vizită istorică, cu ajutorul presei vremii și al unor imagini date publicității de Biblioteca Națională a Austriei, pe care le reproducem în premieră pentru publicul larg.   

Memoria pierdută a orașului

Zece fotografii alb-negru de o claritate uimitoare au fost puse la dispoziția publicului de Biblioteca Națională a Austriei, din timpul vizitei Arhiducelui Carol la Cluj, petrecută în intervalul 28 octombrie – 3 noiembrie 1916.

Fotografiile sunt disponibile pe portalul www.europeana1914-1918.eu și provin din arhiva Kriegspressequartier – biroul de presă și propagandă al armatei austro-ungare. Imaginile înfățișează aspecte din trecerea în revistă a trupelor, care a avut loc în fața gării, dar și reședința prințului moștenitor și câteva instantanee din oraș – Biserica Sf. Mihail și Turnul Croitorilor.

Câțiva dintre istoricii locali cei mai apreciați și respectați, precum Lukács Jozsef – autorul lucrării „Povestea Orașului Comoară” – sau Vladimir Bogoslavievici – autorul ghidului „Clujul văzut și nevăzut”-, dar și alți istorici contactați, ne-au declarat că sunt cunoscute foarte puține detalii despre această vizită, ea nefiind prezentă în istoriografia „clasică” a orașului. Cea mai recentă lucrare din istoriografia românească dedicată Transilvaniei în timpul Primului Război Mondial, „Doi ani mai devreme”, de Liviu Maior, consemnează, de asemenea, doar o informație lapidară, în trei rânduri, despre vizita pe front a arhiducelui, și anume că aceasta a avut loc.

În schimb, presa vremii s-a arătat la înălțime. În 1916, la Cluj apăreau două cotidiene, ambele de limbă maghiară, Ujság (Ziarul) și Ellenzék (Opoziția). În timpul vizitei, niciunul dintre ele nu a relatat nimic, din motive ce țin, foarte probabil, de cenzura de război. În schimb, în următoarele două zile după vizită, 4 și 5 noiembrie, Ujság a relatat pe pagina 1, integral, și pe pagina 2, parțial, despre această vizită. Ellenzék se pare că nu a avut acces la informații, deoarece a continuat să păstreze tăcerea asupra vizitei.   

Un moment de cumpănă

Înainte de a reda parcursul vizitei, trebuie amintit contextul în care aceasta avea loc. Astfel, la sfârșitul lui august 1916, România intrase în război de partea Antantei și atacase trupele austro-ungare și germane din Transilvania. Până la sfârșitul lui septembrie, acestea din urmă opriseră ofensiva românească, și luaseră inițiativa, trecând la contraofensivă. În momentul vizitei, se dădeau lupte pe un aliniament între Orșova și Vatra Dornei, cea mai mare parte a Transilvaniei fiind din nou sub control austro-ungar. Trupele austro-ungare din Transilvania erau întărite de trupe germane conduse de generalul Erich von Falkenhayn, cele care vor avea de altfel rolul decisiv în ofensiva contra României.

Arhiducele Carol inspectează trupele, în fața gării din Cluj | Foto: K.u.K Kriegspressequartier

Forțele austro-ungare de pe acest front se aflau sub comanda supremă a Arhiducelui Carol, și comanda directă a generalul sas Arz von Straussenburg, care își instalează cartierul general în prima fază la Cluj, apoi îl mută mai aproape de linia frontului, la Odorheiu Secuiesc.

La sfârșitul lui octombrie se dau bătălii grele între forțele austro-ungare și germane și cele românești, soldate cu respingerea, la Oituz, a contraatacului austro-ungaro-german.

În acest context al unui echilibru pe frontul din Carpați, arhiducele inspectează trupele aflate sub comanda sa, dinspre nord spre sud. Se află la Cluj între 28 octombrie și 3 noiembrie 1916, conform explicațiilor fotografice furnizate de Kriegspressequartier. De aici a plecat spre Petroșani, unde se afla pe 5 noiembrie.

Întâlnirea cu notabilitățile  

Potrivit articolelor din Ujság, Arhiducele Carol a folosit vizita de la Cluj și pentu a sta de vorbă cu oficialitățile din Transilvania, și chiar pentru a se destinde la un spectacol cinematografic, la teatru, în vreme ce soția sa, Zita, a vizitat spitalele, încurajând și consolând răniții.

Astfel, potrivit sursei citate, arhiducele a primit în cea de-a doua zi a vizitei sale o delegație a notabilităților din oraș și din județ, printre care politicieni, aristocrați, universitari, magistrați și ierarhi. Într-o perioadă de tensiuni interetnice care se acutizau cu fiecare zi, Ujság a avut grijă să sublinieze în repetate rânduri cursivitatea și corectitudinea cu care cuplul Carol-Zita se exprima în limba maghiară. Pe parcursul întâlnirii, prințul moștenitor s-a interesat de recolta din Transilvania, soarta refugiaților de pe front, majoritatea secui, starea judecătoriilor, activitatea universității dar și de posibilitățile de vânătoare din zonă. Dintre prelați, arhiducele a stat de vorbă, în maghiară, și cu protopopul greco-catolic Tullius Roșescu. 

Prințesa Zita a vorbit în românește cu ofițeri prizonieri

În ceea ce o privește pe prințesa Zita, aceasta a vizitat în fiecare zi un spital, evitând orice protocol și trecând pe la patul fiecărui bolnav în parte. „Principesa a petrecut la Cluj o săptămână și în acest timp a obținut afecțiunea multora, datorită personalității binevoitoare, plină de dragoste, toți cei care au avut ocazia să-i vorbească au relatat entuziasmat atitudinea naturală și înfățișarea frumoasă a principesei”, scria Ujság. Ziarul menționează că prințesa a vorbit cu răniții germani, în germană, iar cu cei maghiari, în maghiară.

Soldați români din trupele austro-ungare nu se aflau atunci la Cluj, deoarece regimentele imperiale cu efective românești fuseseră mutate din Transilvania pe frontul italian, pentru a preveni conflictele de loialitate și conștiință ale acestora.

Totuși, în spitalele de la Cluj se aflau militari români, prizonieri din trupele de peste Carpați. Douăzeci de soldați și șase ofițeri erau internați la unul dintre spitalele vizitate de prințesă. Într-un gest remarcabil, aceasta a vizitat nu doar răniții din trupele imperiale, ci și pe cei șase ofițeri români, cărora li s-a adresat în română! „La cererea ei, a fost dusă și în salonul unde erau ofițerii români. Li s-a adresat în română, încurajându-i că în curând se vor vindeca. Prizonierii răniți români au primit de asemenea cadouri de la principesă”, relatează Ujság.    

Pe lângă spitale, principesa Zita a efectuat o vizită amănunțită a bisericii și mănăstirii franciscane.

Reședința temporară de la Cluj a arhiducelui | Foto: K.u.K Kriegspressequartier

Destindere la teatru, cu proiecție de film

Pe parcursul vizitei, cuplul princiar s-a plimbat la un moment dat prin piața mare a orașului, actualmente Piața Unirii, dar punctul culminant monden al vizitei l-a constituit participarea la un spectacol de la Teatrul Național, joi, 2 noiembrie. În timpul acestui spectacol, directorul teatrului, legendarul Janovics Jenő, un pionier al cinematografiei „a prezentat cele mai recente imagini de pe câmpul de bătălie”. După cum relatează Ujság, publicul a umplut până la refuz sala teatrului, deși comunicatele și afișele nu au menționat prezența prințului moștenitor, fiindcă vestea se răspândise în tot orașul. Iată cum a prezentat ziarul clujean cele petrecute:

„După ora 7 şi jumătate vehiculul impozant al prinţului s-a oprit în faţa intrării principale a teatrului. În foaier bărbaţii de la teatru au făcut un cordon. Prefectul Clujului şi al judeţului Cluj, contele Bethlen Ödön, a primit cuplul princiar la intrarea teatrului. Prinţul moştenitor, Carol Franz Iosif a strâns mâna prefectului, iar principesa a întins de asemenea mâna pentru sărut.  Prinţul moştenitor şi soţia acestuia s-au dus în loja numărul 11 de la mezanin, ornată cu draperii. La uşa lojei au fost întâmpinaţi de directorul Janovics, care aplecându-se a oferit un buchet frumos principesei.

– Vă rog, maiestatea noastră – a spus directorul – să primiţi aceste flori, pe care vi le ofer în numele Teatrului Naţional.

– Mulţumesc – a răspuns prietenos principesa preluând buchetul.

Publicul teatrului a salutat stând în picioare  cuplul princiar, care a stat într-o lojă – vizavi de scena – frumos ornată, decorată cu coroana maghiară. Carol Franz Iosif şi soţia au stat în partea din faţă a lojei, au zâmbit. Au ascultat acordurile Imnului în picioare. (…)

În pauzele spectacolului s-au repetat ovaţiile publicului, care au fost primite cu o plecăciune prietenoasă a maiestăţilor.

Spectacolul a luat sfârşit în jurul orei 10, iar prinţul moştenitor a spus directorului:

– Într-adevăr a fost foarte frumos!

Miile de oameni care au fost în faţa teatrului au ovaţionat în timpul plecării prinţului şi principesei.”    

În ultima zi a vizitei, pe 3 noiembrie, prințul a trecut în revistă trupele din oraș, într-o ceremonie desfășurată în fața gării, după care a plecat mai departe, spre Petroșani.  

Epilog

La 17 zile după vizita la Cluj a arhiducelui Carol, în 21 noiembrie 1916, împăratul Franz Joseph a murit, la vârsta de 86 de ani. Arhiducele i-a succedat la tron, fiind încoronat sub numele de Carol I, ca împărat al Austriei, și Carol al IV-lea, ca rege al Ungariei. Tot în noiembrie 1916, trupele germane au spart frontul în sudul Carpaților, iar la începutul lui decembrie Bucureștiul a fost ocupat de forțele germane, austro-ungare și bulgărești. Istoricii spun că ofensiva germană împotriva României din toamna lui 1916 a fost primul blitzkrieg din istorie.

Doi ani mai târziu, înfrângerea Puterilor Centrale, a determinat dezintegrarea Austro-Ungariei. Împăratul Carol face o ultimă încercare de a-i păstra unitatea, în 18 octombrie 1918, când dă publicității un „Manifest către popoarele mele credincioase”, care prevedea transformarea monarhiei într-o federație de șase state: Austria, Ungaria, Cehia, Serbia, Polonia și Ucraina. Era prea târziu. Transilvania se unește cu restul țării, iar Clujul intră în cadrele României Mari. În Austria, se declară republica. Împăratul Carol și împărăteasa Zita părăsesc Austria în martie 1919. În 1921, el încearcă de două ori să reocupe tronul Ungariei. După aceste tentative, este forțat să plece într-un exil de tip napoleonian în insula Madeira, unde moare în 1 aprilie 1922, în urma unei pneumonii și unde este înmormântat. În anul 2004, Carol a fost beatificat de Papa Ioan Paul al II-lea, Biserica Catolică fiind de părere că el a luat toate deciziile politice majore punând pe primul loc credința creștină.

Reședința temporară de la Cluj a arhiducelui | Foto: K.u.K Kriegspressequartier

Împărăteasa Zita a mai trăit 67 de ani, până în 14 martie 1989, când a murit de bătrânețe, la 96 de ani. Înmormântarea ei a avut loc cu mult fast la Viena, ea fiind îngropată în Cripta Imperială.

Fiul cel mai mare al ultimilor împărați, Otto von Habsburg, a renunțat oficial la pretențiile la tron, în 1961. În 19 august 1989, el a organizat celebrul Picnic Pan-European, când a fost pentru prima dată deschisă Cortina de Fier, permițând trecerea liberă între Austria și Ungaria, vreme de trei ore. Otto von Habsburg a vizitat de mai multe ori Clujul, în anii 1990 și 2000. A murit în 2011.


Spitalul CFR, reședință princiară

O surpriză a vizitei princiare la Cluj o constituie imobilul unde a fost găzduit prințul moștenitor. Este vorba despre o vilă somptuoasă, cu un interior fermecător, demnă, prin confortul și amplasamentul pe care le avea, să fie casa temporară a unui Habsburg de cel mai înalt rang.

În imaginile realizate de fotograful Kriegspressequartier se vede că la intrarea în vilă se afla un pian, din apropierea căruia pornea o scară monumentală spre nivelurile superioare. Camerele ocupate de cuplul princiar aveau un mobilier de epocă rafinat, cu mese de lucru, biblioteci, draperii bogate și alte detalii de design interior, care dezvăluie o locuință mobilată cu stil, aproape de nivelul reședințelor înaltei societăți din capitalele Budapesta sau Viena.   

Acum ea este una dintre clădirile jalnice ale Spitalului CFR, cea de pe Republicii nr. 16. Pianul și tot mobilierul au dispărut. Zugrăveala în culori spălăcite ține locul rafinamentului antebelic. Balustradele frumos ornamentate au fost înlocuite de un rând de scânduri grosolane. Locul prințeselor și al fețelor din înalta societate l-au luat pacienți cu priviri apatice. Clădirea este greu de întreținut, se plânge managerul spitalului, Călin Vlad, deoarece este monument istoric, iar pentru fiecare cui bătut trebuie aprobare. Spitalul CFR este în administrarea Ministerului Transporturilor.  

Erzherzogl.Quartier in Koloszvar. 28.10.16. spital cfr azi 2 Das Quartier Erzherog Karls in Cluj-Napoca (Koloszvar), 28.10.1916 spital cfr azi 1 Das Quartier Erzherog Karls in Cluj-Napoca (Koloszvar), 28.10.1916 spital cfr azi 3
<
>
Spitalul CFR, în timpul vizitei princiare | Foto: K.u.K Kriegspressequartier

Istoricii clujeni spun că sunt mai multe ipoteze cu privire la acest fost palat, devenit după Primul Război Mondial spital. „O primă ipoteză, cea mai plauzibilă, este că a fost construită de un englez care își avea reședința la Cluj, în 1884. Numele acestuia nu este însă cunoscut, dar se știe că în1869 erau recenzați 24 de englezi în oraș. Stilul în care este ridicată indică iarăși spre această origine. A doua ipoteză este că ar fi aparținut familiei aristocratice Wesselényi”, spune profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici, autorul ghidului „Clujul văzut și nevăzut”.

Faptul că aici a locuit prințul moștenitor în 1917 ar putea fi o confirmare a primei ipoteze. Astfel, un cetățean englez ar fi trebuit să părăsească Clujul în 1914, când Austro-Ungaria a intrat în război cu Imperiul Britanic, iar imobilul ar fi intrat în administrarea autorităților, care l-au putut pune astfel, fără nicio problemă, la dispoziția înaltului oaspete. Istoricul Vasile Lechințan spune însă că imobilul a aparținut fără dubiu familiei Wesselényi, dar nu exclude o inspirație, dacă nu chiar o origine britanică a imobilului: „Se știe că familia Wesselényi s-a aflat în relații strânse cu John Paget, care a locuit mult timp la Cluj”. John Paget (1808-1892) a fost un autor englez, care s-a stabilit în Transilvania, unde s-a căsătorit cu o contesă din familia Wesselényi, fiind înmormântat la Cluj.

Distribuie:

Postaţi un comentariu