Ştefan Boca, pictorul „uitat” în muzeul din apartament

Atelierul de pictură al artistului Ştefan Boca/Foto: Dan Bodea

Într-un apartament cu trei camere din Cluj se ascunde astăzi o colecţie uluitoare de tablouri semnate de pictorul Ştefan Boca, uitat de tinerele generaţii, dar regretat printre cunoscătorii cu gusturi rafinate. În prezent, apartamentul şi tot ceea ce se află în interior a  fost moştenit de inginerul Mihai Păunescu, un pasionat colecţionar de artă.

Deşi pe maestrul Ştefan Boca nu l-a cunoscut, inginerul clujean a cunoscut-o pe soţia lui, în urmă cu zece ani. Opt ani de zile a avut grijă de ea, fără niciun interes. Doamna Boca, o femeie foarte distinsă, a ţinut mult la el şi multă lume s-a întrebat de ce. Răspunsul dânsei era de fiecare dată acelaşi: dr. ing. Mihai Păunescu este singurul om care se purta corect cu ea. Ca urmare, prin testament, Edith Boca i-a lăsat lui tot ce se află în apartamentul situat în cartierul clujean Grigorescu. După moartea doamnei Boca, şase luni de zile a avut loc procesul de curăţenie dar apartamentul nu a fost renovat foarte mult pentru că noul proprietar a vrut să rămână totul ca pe vremea când trăia pictorul. Apartamentul a fost igienizat şi, în rest, a fost păstrat chiar şi casetofonul din atelier şi paleta cu vopsele uscate. Astăzi, intrând în apartament, ambianţa este una aproape interbelică, fapt confirmat şi de autoarea monografiei maestrului Boca, prof. univ. dr. Alexandra Rus. „Ştefan Boca a fost un artist, până la un punct însingurat, dar legat foarte mult prin formaţie şi mai ales prin afectivitate, de lumea interbelică”, mărturiseşte aceasta.

IMG_8883

Evadarea în alte lumi

În partea dreaptă a uşii de la intrarea în apartament se află atelierul lui Ştefan Boca, un atelier tipic, în care lumina intră de sus şi în care încă sunt păstrate toate lucrurile aşa cum au fost puse de artist. În mijlocul atelierului stă şi astăzi şevaletul artistului mângâiat de lumina caldă a soarelui, o lumină uniformă care ar putea constitui mediul ideal pentru orice pictor. „Nu ştiu să mai existe în Cluj un astfel de atelier, atât de bine gândit din punct de vedere al modului în care este dispersată lumina pe toată durata zilei”, precizează inginerul Mihai Păunescu.  Zeci de tablouri, schiţe de lucrări şi alte compoziţii, unele înrămate, majoritatea însă nu, stau una peste cealaltă în biblioteca din atelier, într-o aparentă dezordine. În cele două camere ale apartamentului şi în holul spaţios sunt agăţate tablouri şi autoportrete ale maestrului Boca. Lângă cuier, aproape ascuns între haine, întrezărim un tablou care înfăţişează Biserica Reformată de pe Uliţa Lupilor din Cluj. Multe picturi redau peisaje citadine din cartiere boeme ale Parisului, Veneţiei sau Florenţei. „Ştefan Boca avea rude în străinătate şi a reuşit să evadeze în alte lumi şi înainte de 1989. Avea un văr în Elveţia şi o verişoară primară în Franţa. Neavând copii, reuşea să plece din ţară mai uşor”, explică Mihai Păunescu.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

IMG_8831

„Chipurile Tinereţii”

În atelierul de lucru al pictorului, l-am surprins pe artistul grafic Radu Şerban, totodată conf. univ. dr. al Universităţii de Artă şi Design alegând câteva tablouri reprezentative din creaţia pictorului pentru o viitoare expoziţie. „Am venit prima dată în acest apartament şi am început să aleg câteva picturi care îmi plac mie. De exemplu mă atrag multe lucrări dintr-o perioadă mai veche, pentru că regăsesc o gamă de culori pe care o folosesc şi eu în lucrările mele”, a precizat Radu Şerban. Trei studii după aceeaşi figură a unui revoluţionar ne atrag atenţia în atelierul artistului. Pe spatele fiecărui tablou este notat titlul: „Chipurile Tinereţii”. „Sunt foarte interesante pentru tinerii care s-au lansat prin şcoala de la Cluj. Pe aceeaşi gamă cromatică merg aceşti tineri deşi nu aveau idee ce făcea Boca la acea vreme”, remarcă Radu Şerban.

Conf. univ. dr. Radu Şerban/Foto: Dan Bodea

Conf. univ. dr. Radu Şerban/Foto: Dan Bodea

Pictorul s-a stins din viaţă în 2002, la vârsta de 81 de ani. „Am mai văzut lucrări ale lui Ştefan Boca, însă nu cunosc în amănunt creaţia lui. Din ceea ce văd nu este constant în ceea ce a pictat. O compoziţie a unui motiv este repetată de mai multe ori, dar această repetiţie este oarecum stereotipă deoarece nu caută rezolvări diferite. Probabil şi datorită faptului că avea priză la public a găsit o soluţie şi pe aceea o folosea. Ar fi interesant ca toate lucrările care i s-au vândut să fie fotografiate şi apoi să se facă un inventar şi pentru a vedea în câte dintre ele repetă un subiect”, precizează conf. univ.dr. Radu Şerban. „Oamenii din Cluj au acasă tablouri care i-au aparţinut lui Ştefan Boca pe care le păstrează în sanctarul lor intim, ceea ce demonstrează că picturile sunt calde, aproape de sufletul cumpărătorului şi că sunt foarte bine receptate”, completează proprietarul colecţiei, Mihai Păunescu.

Casă memorială, o nebunie!

Un inventar al lucrărilor din apartament nu a fost încă făcut, însă proprietarul locuinţei ia tot mai în serios ideea de a deschide o casă memorială. „Trebuie făcută multă documentaţie înainte de a face acest pas, dar îmi doresc să transform apartamentul în casă memorială dar şi într-un loc unde se vor organiza întâlniri culturale sau chiar workshop-uri pentru studenţi. Mi-au promis cei de la Muzeul de Artă că îmi vor trimite documentaţia”, a declarat Mihai Păunescu. Deşi iniţiativa inginerului Păunescu este una de lăudat, fosta directoare a Muzeului de Artă din Cluj consideră că a dechide o casă memorială înseamnă o nebunie. „Nu doar că este o nebunie, dar cine se va încumeta la un asemenea demers nebunie va da de o seamă de obstacole din diferite părţi. Până să devină casă memorială, însă, apartamentul cu tot ceea ce se află în el este o amintire la adresa familiei Boca”, spune prof. univ. dr. Alexandra Rus.

Studiu al unui revoluţionar din colecţia artistului Ştefan Boca

Studiu al unui revoluţionar din colecţia artistului Ştefan Boca

Bărbatul cu privire deschisă

Prof. univ. dr. Alexandra Rus, în prezent consilier ştiinţific al Muzeului de Artă din Cluj şi fost director al instituţiei l-a cunoscut foarte bine pe pictorul Ştefan Boca. „Era un artist, senin, pur, şi curat care a luptat în felul său împotriva ideologizării excesive în sensul că s-a refugiat în genurile tradiţionale, în special în peisaje”, spune autoarea monografiei pictorului Ştefan Boca. Istoricul de artă Mircea Ţoca îi face şi el un subtil portret: „Un bărbat înalt, distins, elegant, cu o privire deschisă. Un bărbat cu o alură atletică care nu-şi arată vârsta. În fine, un bărbat discret care nu ar jigni pe nimeni, nici picurat de ceară, nici pentru tot aurul din lume. Este pictorul Ştefan Boca, cel care îşi petrece fiecare ceas al zilei printre culori şi pânze, cărbune şi carton în faţa şevaletului. Cu modestie şi cu încredere, cu nelinişte şi cu speranţă dar mai ales cu dăruirea şi şu osârdia maeştrilor din vechime…ne restituie vizibilul într-o personală vestimentaţie cromatică”.

Alexandra Rus,   Muezu Arta Cluj_DB 01

Prof. univ. dr. Alexandra Rus, în prezent consilier ştiinţific al Muzeului de Artă din Cluj/Foto: Dan Bodea

Pictura, esenţa vieţii

Potrivit proprietarului apartamentului, care este el însuşi colecţionar de artă şi de timbre, la licitaţii tablourile pictorului se vând la preţuri de peste 500 de euro.  „Ca om, Ştefan Boca era un adorabil. Vorbea puţin, elegant, de o modestie exemplară. Era plin de bunăvoinţă. Îşi făcea şi datoria de profesor de desen dar esenţa vieţii sale era pictura. Era un împătimit al luminii Sudului. Ceea ce îl preocupa pe el era lumina. Picta partea luminată a vieţii şi nu realiza lucrări de noapte. Era un pictor adevărat şi soţia lui Edith a fost singura lui iubire”, îşi aminteşte prof. univ. dr. Alexandra Rus. Aceasta crede că a trecut prea puţin timp de la moartea lui pentru a fi cunoscut în rândul actualei generaţii, dar că opera lui „de o nobilă spiritualitate şi de mare şi singulară frumuseţe cromatică” aduce o contribuţie de seamă la dezvoltarea picturii româneşti.

 IMG_8827

Ştefan Boca s-a născut în anul 1921 în judeţul Bihor şi a absolvit Liceul „Partenie Cosma” din Oradea, cu bacalaureatul luat în 1940. În toamna aceluiaşi an îşi începe studiile universitare la Cluj prin absolvirea cărora obţine: Licenţă în ştiinţe economice şi sociologice a Universităţii din Cluj, Diploma de profesor de liceu a Seminarului Pedagogic Universitar Cluj, Diploma de absolvire a Şcolii de Arte Plastice şi Decorative din Oradea, Diploma de absolvirea a Facultăţii de Arte Plastice a Institutului Pedagogic din Cluj, Studii libere la Academia de Arte Plastice Grande Chaumière din  Paris. Debutul l-a avut în 1950 la Expoziţia Regională de Artă Plastică din Oradea.


Publicitate

Postaţi un comentariu