Tinerii Clujului. Roxana Rugină: „Clujul ar avea foarte mult de câștigat dacă ar lăsa artiștii să se exprime mai mult în spațiul public”

Roxana Rugină locuiește la Cluj de puțin timp, dar este mai „clujeancă” decât mulți alții. A lăsat Parisul pentru a aduce la Cluj un proiect, un nou concept de educație, după care s-a îndrăgostit de oraș și a decis să rămână dezvoltând noi și noi proiecte. Se implică în comunitate și încearcă să găsească soluții unde alții văd doar probleme.

Roxana este originară din Brăila. La 18 ani a plecat la București pentru a urma cursurile Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, secția Comunicare și Relații Publice. A urmat apoi un masterat de Spectacol multimedia la Facultatea de Arhitectură „Ion Micu” , după care a plecat la Paris unde a mai făcut un master de industrii creative. „Inițial am venit pentru un proiect, un proiect pe care îmi doream foarte mult să îl aduc în România, e un concept nou de educație, o școală care învață persoane nontehnice cum să programeze într-o perioadă foarte scurtă, printr-o metodologie specifică dezvoltată în Statele Unite, care a fost preluată și de francezi. Am vrut să aduc acest proiect la Cluj pentru că am simțit că este ecosistemul de care are nevoie o astfel de școală să se dezvolte, dar și pentru că este mentalitatea deschisă și orașul în care mi-ar plăcea să trăiesc. Așa că am decis că dacă într-o zi mă întorc în România, mă voi întoarece doar la Cluj. Dacă într-o zi nu îmi va mai plăcea Clujul, voi pleca din România”, povestește Roxana.

Ca specializare este om de marketing. A lucrat în publicitate patru ani și susține că a descoperit programarea târziu, deși a fost pasionată de mică de tehnologie, matematică și fizică. „Am decoperit târziu potențialul pe care îl are tehnologia de a îmbunătăți viața oamenilor, a economiei locale și mi-am dorit foarte mult să pot conecta pasiuna mea pentru educație cu potențialul pe care îl are tehnologia pentru a îmbunătăți viețile oamenilor”, explică Roxana.

A venit la Cluj cu planuri mari, neștiind dacă va reuși sau nu. „Am pornit cu un pilot. Am venit în ianuarie anul trecut în Cluj. Am înființat firma și ONG-ul, apoi am început să lucrez. M-am mutat aici în martie, iar în octombrie am început proiectul. Primul curs s-a terminat în aprilie, dar nu am mai putut să mă opresc. Am început să lansez proiecte, m-am implicat în alte proiecte lansate de alții. Acum am cinci proiecte din care fac parte și dacă aș pleca s-ar rupe ceva din mine”, susține Roxana.

Simplon

Școala IT pentru adulți se numește Simplon, iar sub umbrela acesteia au loc și cursurile pentru copii, Digital Kids. Ce învață efectiv cursanții și de ce metodele folosite sunt inedite? „În primul program de trainng i-am învățat pe adulți Ruby on Rails, un limbaj de programare pentru a crea produse web foarte rapid. E un limbaj care se învață rapid de cei care nu au cunoștințe tehnice pentru că este un limbaj asemănător mai degrabă cu limba engleză decât cu limbajul de programare unde apar diferite simboluri. E un limbaj elegant, se învață rapid. Trainingul e bazat pe practică. Cei care participă trebuie să dezvolte un proiect al lor pentru a dovedi la sfârșitul celor șase luni nu doar că au învățat, ci să sunt angajabili pentru că au făcut ceva, pentru că acel produs există”, explică tânăra în vârstă de 28 de ani.

Aceasta consideră că pentru a fi programator nu este necesar să ai studii de specialitate, dar trebuie să fii autodidact și motivat în direcția bună. „Nu ar trebui să îți dorești să intri în IT pentru că se câștigă cel mai bine, pentru că e foarte greu să înveți în condițiile acestea, când ești setat pe profit, pe bani. În programare poți să înveți dacă ești curios și dacă ești pasionat de tehnologie. În ianuarie vom oferi al doilea training pe mobile, pentru aplicații Android. Lucrăm la program, la curiculă, la provocările pe care le vor avea cursanții de rezolvat”, spune aceasta.

Digital Kids

Cursurile pentru copii au început în luna ianuarie a acestui an. „Avem din ce în ce mai multe grupe, mai multe locații, mai multe module, nu doar programare, ci și robotică pentru copii sau design. Oferta educațională se diversifică. În cadrul cursurilor le punem copiilor bazele gândirii computaționale. Dacă pleacă la opt ani cu acea logică matematică de bază, pot învăța orice limbaj de programare mai încolo. Folosim o platformă dezvoltată în Statele Unite făcută special pentru copii. Prin joc și animație își activează gândirea logică, înțeleg concepte care sunt învățate în ultimii ani de liceu și poate chiar în facultate, cum ar fi variabile, condiții, bucle. Astea le învață de la opt ani, de la primul curs cu noi și mai departe pot continua cu web development. Vara aceasta am avut două tabere, iar copiii și-au făcut 16 site-uri, bazate pe pasiunile lor:  mașini, fotbal, turism. Momentan lucrăm la un curiculum pe Swift, un limbaj specific IOS pentru copii”, susține Roxana.

Cluj Makers

Tânăra este de asemenea, inițiatoarea proiectului Cluj Makers. „Îmi doream foarte mult un atelier, un spațiu în care să mă întâlnesc cu oameni diferiți: arhitecți, jurnaliști, artiști, ingineri. Îmi doream să fie toți la un loc pentru că așa am văzut în Franța în spații de genul. Acolo, în astfel de medii apar idei noi, acolo poți învăța foarte mult despre foarte multe domenii. Mi-am dorit un spațiu de explorare în Cluj. Am spus pe Facebook acest lucru, am pus un link unde toată lumea putea să își lase numele și mailul. Am fost inițial 40 de persoane, astăzi suntem 200 de oameni care toți vor același lucru. Am început să ne întâlnim săptămânal din decembrie. Am deschis un spațiu, nu e cel la care am visat, nu e perfect, dar e un spațiu unde se întâmplă lucruri, se lucrează la proiecte. Unul dintre acestea este Smart Public Transport, pentru persoanele nevăzătoare ca să fie anunțate când ajunge autobuzul în stație. Lipim plăcuțe, le asamblăm. E unul dintre proiecte. Avem proiecte pentru comunitate, pentru spațiul public, pentru activarea spațiului public”, spune tânăra.

Proiectul a fost prezentat în cadrul Primăriei Cluj-Napoca. „Inițial avem nevoie de un spațiu. Știam că există spații disponibile în Cluj pe care am fi putut să le folosim, nici astăzi nu sunt folosite. Am mers la persoana responsabilă de spații, aveam o listă. Noi am verificat toate locațiile disponibile, stiam tot ce e disponibil pe piață și am întrebat de ce nu le putem folosi. Noi eram dispuși să plătim chirie. Nu a fost niciun spațiu disponibil. Ne-am căutat pe cont propriu. Acum încercăm să reactivăm dialogul, să vedem ce putem face pentru comunitatea din Cluj: copii, bătrâni. Noi am vrea să îi aducem pe aceștia în cluburi, la noi în atelier. Noi, cei 15 fondatori ai proiectului avem în comun pasiunea pentru educație. În spate stă dorința de a împărtăț ceea ce noi știm, celorlalți”, este de părere clujeanca. Cluj Makers s-a clădit doar pe resurse persoanele și din dorința clujenilor, dar nu numai de a schimba ceva. „Am adus unelte, mașini, tot ce aveam nevoie și acum oferim și ateliere. Din asta vrem să facem un business, să facem sustenabil proiectul pentru a putea crește și pentru a putea investi în continuare”, explică tânăra.

Rail Girls

Rails Girls este un alt proiect de care Roxana se ocupă cu drag. Acesta se adresează doamnelor și domnișoarelor care vor învăța pe parcursul unui weekend să programeze și să își facă propriile aplicații.

Deși a ales cu sufletul deschis Clujul pentru cariera sa de anteprenor, orașul se încăpățânează să îi pună piedici mereu. „Singura problemă cu proiectele este că e foarte greu să le faci sustenabile, mai ales în Cluj. Pentru mine este prima dată când stau într-un oraș atât de departe de capitale, în general de oraș-capitală și observ cum toate lucrurile se întâmplă acolo și e foarte greu să explici de ce ar fi interesant să se investească mai mult aici. Lupta mea este în a direcționa fonduri, dar și interes, politici publice, fonduri foarte mari care merg foarte bine acolo unde e un conglomerat de actori. În Cluj lucrurile se mișcă foarte încet. În București ai o discuție cu un CEO și peste o lună poți semna deja contractul. În Cluj peste un an nu știi dacă va fi un contract. Asta e o diferență pe care am sesizat-o și care afectează business-urile noi. Tinerii sunt afectați de acest lucru pentru că trebuie să fii competitiv la nivel internațional cu o afacere online”, susține Roxana.

Cluj = Silicon Valley? Nici vorbă!

Am provocat-o pe Roxana să ne spună ce părere are despre faptul că Clujul este numit Silicon Valley al României. „Silicon Valley a fost un boom în care foarte mulți s-au decis să vină acolo, să construiască, să își facă afacerea acolo, dar au investit în acele afaceri, astfel ele nu se dezvoltau. La Cluj pot să spun că sunt oameni care vor să deschidă ceva, ca și mine, eu am venit să îmi deschis afacerea la Cluj. De ce aici și nu în altă parte? Pentru că am simțit că e locul are potențial și că acum e momentul să faci ceva aici. Dar mai e nevoie de investitori, de partea care vine și susține. Am venit cu proiectul, am venit cu mai multe idei, mă ocup de mai multe proiecte, dar observ în continuare că lipsește partea de investiții și susținere. E nevoie de un mediu anteprenorial care să se bazeze nu pe competiție, ci pe colaborare. Dacă tu faci un business cu cafea și eu fac mașini de cafea, hai să colaborăm. E normal să fie așa. E în natura oricărui business să fie așa. Acum nu simt că se întâmplă acest lucru la Cluj și cred că aici mai este de lucru pentru a deveni un Silicon Valley”, este de părere anteprenoarea.

Smart city – „Degeaba avem clădiri, dacă nu avem oameni”

În cadrul întâlnirilor care au loc în cadrul Cluj Makers se nasc tot felul de idei inovative, dar care au ca țintă rezolvarea unor probleme care există în comunitate. Am dorit s aflăm dacă li s-a cerut în vreun fel să vină cu idei și pentru dezvoltarea conceptului de oraș inteligent.

„Nu suntem noi cei care ar putea face acest lucru, dar împreună cu instituțiile, cu companiile din oraș, putem încerca. Noi putem veni cu idei. Un oraș inteligent fără inovație, nu există. Dacă vrem să facem un oraș inteligent cred că trebuie să vedem cum aducem inovația asta, cum stimulăm inovația. Deocamdată vorbim despre noțiunile astea pentru că e cool să le menționăm , dar nu se întâmplă. Există deja comunități și oameni care ar putea fi incluși în proiect și să lucreze împreună, dar nu sunt valorificați în inițiativele existente. Avem surpriza să vină inițiative noi din partea primăriei sau din partea unei companii, pe care doar ei le pot pune în practică, dar de fapt nu există atracție pentru aceste inițiative.

Innovation City, de exemplu. Vrem să aducem acolo universități, companii și start-up-uri, dar start-upuile care există nu au fost invitate să participe la acest program, nu au fost puse la curent cu ce se întâmplă. Degeaba avem clădiri, dacă nu avem oameni care să facă. Și degeaba avem oameni care fac dacă nu sunt susținuți și aduși în locul respectiv. În momentul de față există o problemă de comunicare și de aliniere, pentru că nimeni nu a făcut un mapping să vadă ce inițiative există în Cluj”, este de părere tânăra.

[stextbox id=”custom”]

Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

Sunt o persoană foarte curioasă, probabil din cauza aceasta sunt și implicată în atât de multe proiecte. Sunt genul de om căruia dacă îi pui o piedică se ambiționează și mai tare să treacă pese și de asta m-am și întors în România și stau aici pentru că sunt atât de multe piedici și atât de multe lucruri de făcut, încât aș vrea să nu mai dorm, să am încă zece vieți și să pot să fac de toate. Nu am timp și îmi pare rău că nu am o clonă să fac tot ce mi mi-aș dori să fac. Simt că dacă trece o zi și nu am învățat ceva, degeaba am trăit. Învăț despre orice.

Ce îi lipsește Clujului?

Îmi pare rău că în Cluj nu există mai multe muzee. Asta îmi plăcea în Paris. Puteai să merg la muzeul de științe și să te joci ca adult acolo unde copiii învață, o zi întreagă, fără să te plitisești. Îmi lipsesc locuri de genul acesta unde poți să explorezi, să redescoperi lucruri pe care le-ai învățat la școală și pe care le poți reactiva dacă ai spații respective unde să își aduci aminte. Sunt interesată de tot ce ține de fizică moleculară, de inteligență artificială. Mă pasionează multe domenii. Simt nevoia să existe mai multe locuri în care să îmi folosesc creativitatea. Simt că lipsesc comunitățile intersdisciplinare în care oamenii vin cu background-ul lor, cu cunoștiințele lor și împreună găsesc o soluție sau mai multe soluții pentru o problemă care nu are nimic de-a face cu munca lor de zi cu zi.

Ce îți place în Cluj?

Nu știu dacă e ceva ce nu îmi place în Cluj. Îmi place că pot să ajung rapid aproape oriunde și pot să fac foarte multe lucruri într-o zi tocmai că nu e un oraș foarte mare și pot să mă conectez cu oamenii, să mă întâlnesc mai des cu ei. În orașele mari ajungem să comunicăm mai mult pe mail sau la telefon pentru că distanțele sunt mari. Aici pot să mă întâlnesc cu oamenii cu care colaborez, cu echipele săptămânal. Îmi plac clădirile din Cluj și faptul că avem grijă de ele, poate nu așa cum ar trebui, dar mă bucur că există această grijă. Îmi place că s-au făcut piste de biciclete. Am suferit foarte mult când am ajuns în Cluj pentru că mi-am lăsat bicicleta să se prăfuiască. Îmi era frică să ies pe străzile din Cluj. În Paris mergeam câte 20 de km zilnic cu bicicleta, dar nu mi-a fost niciodată frică, așa cum mi-a fost în Cluj. Astăzi îmi place că există piste și biciclete ale orașului.

Ce te enervează la Cluj?

Mă enervează că totul se întâmplă în centru. Are farmecul lui centrul istoric, dar ar mai trebui să existe o zonă, un spațiu în care să ai acces la creativitatea orașului. Mi-ar plăcea să existe un cartier creativ. Conteză mult pentru turiști și cred că ar avea Clujul de câștigat foarte mult dacă ar lăsa artiștii să se exprime mai mult în spațiul public.

Un lucru fără de care nu ți-ai imagina existența?

Telefonul meu. E foarte trist pentru că îmi afecateză inclusiv viața personală, dar nu aș putea să trăiesc fără telefon. Muncesc mult, timpul meu liber e dedicat proiectelor și muncesc mult de pe telefon, deci nu aș putea să mă debarasez de el.

Ce îți place în general?

Îmi place foarte mult să citesc. Orice. De la reviste de știință, la cărți de beletristică.

Ce te enervează în general?

Oamenii pesimiști. Fără motiv.

Trei filme preferate?

Pay It Forward, Beautiful Mind și Spring Summer Fall Winter.

Cărți preferate?

Micul Prinț.

Personalități care te inspiră?

Elon Musk.

Motto?

Nu am. Cred că ne schimbăm în funcție de context, iar mottourile mele se schimbă des. Nu îmi place să îmi ghidez viața după ceva fix. Am fraze care îmi plac la un moment dat, dar nu am un motto.

[/stextbox]