Totul merge ceas pentru Zoli Kadar. Fostul fotbalist al lui ”U” antrenează cel mai de succes club elvețian

Departe de scandalurile din fotbalul intern, un fost jucător al Universității Cluj antrenează cel mai titrat club de fotbal din Elveția, Grasshopper Zurich, și are misiunea de a readuce „Lăcustele” (așa cum este cunoscută echipa din Zurich) în primplanul Sportului Rege din Țara Cantoanelor.

Zoltan Kadar are acum 53 de ani, dar în urmă cu mai bine de trei decenii era unul dintre cei mai apreciați jucători ai „Șepcilor roșii”. Ambiția, forța și tehnica în regim de viteză, specifică și necesară jucătorilor de bandă, l-au propulsat la echipa națională a României și mai apoi la Dinamo, unde avea să se încununeze campion.

La 30 de ani, pentru o scurtă vreme s-a retras, dar a primit o șansă, nesperată la acea vreme, de a-și continua cariera în Elveția. A fost mai întâi jucător, la Schaffhausen, apoi antrenor-jucător la Frauenfeld și Winterthur. A decis pentru a doua oară să-și încheie cariera și a devenit antrenor de copii și juniorii de la Schaffhausen și Winterthur. Acum se bucură de respect și recunoștință în țara de adopție.

Numirea în funcția de antrenor principal al lui Grasshopper Zurich este confirmarea încrederii pe care oficialii „Lăcustelor” i-au arătat-o lui Zoli Kadar care activează la gruparea din Zurich din 2011. A fost mai întâi managerul echipei U18 a clubului, iar un an mai târziu (în 2012) Zoli era cooptat în staff-ul echipei de seniori, ca principal, însă cu titlu interimar.

Istoria îl obligă pe Zoli să o ducă pe Grasshopper din nou în elită
Echipa lui Zoli Kadar este cea mai titrată din întreaga istorie a campionatului elvețian. Fondată tocmai în 1886 gruparea din Zurich are în palmares 27 de titluri de campioană, 19 Cupe, două Cupe ale Ligii și o Supercupă. Nici palmaresul internațional nu e deloc de neglijat, elvețienii fiind semifinaliști în Cupa UEFA (1978), de două ori sfert-finaliști în Cupa Campionilor Europeni (1957 și 1979), aceeași fază atingând-o și în Cupa Cupelor, în 1990. „Lăcustele” au și două trofee europene în vitrină, Cupa UEFA Intertoto cucerită în 2006 și 2008.

În prezent Grasshopper evoluează în a doua ligă elvețiană unde se situează pe locul 3, cu 37 de puncte, la egalitate cu a doua clasată, Vaduz. Lider este Lausanne, cu 52 de puncte. „Obiectivul este, clar, promovarea, deși liderul e deja la 15 puncte în fața noastră, dar locul 2 care ne duce la baraj este un obiectiv realist”, spune Kadar.

Fostul fotbalist al Universității Cluj mărturisește că numirea în funcția de antrenor principal a „Lăcustelor” este un vis împlinit, iar debutul în noua sa calitate îl va bifa peste exact două săptămâni când se vor relua meciurile și în campionatul Elveției.

„Eu am deja nouă ani la Grasshopper, dar chiar și așa recunosc că a fost o surpriză plăcută pentru mine, în același timp e și o onoare. Aproape doi ani am fost la FC Zurich, dar de când am venit prima oară la Grasshopper sunt totuși nouă ani. În primul an am fost antrenor la U18, apoi numai în poziția de antrenor secund și analist video. Eu nu iau în calcul acel interimat din 2012.

Cunosc clubul foarte bine, cunosc toți jucătorii, și cei de aici s-au hotărât să îmi dea mie șansa asta, cunoscând foarte bine echipa, tradiția, ceea ce înseamnă Grasshopper pentru tot orașul, pentru noii investitori. Au zis că încearcă încă o soluție. Eu sunt deja al treilea antrenor de anul ăsta”, povestește Zoli.

Kadar: „Știam că va veni și ziua mea”
În ianuarie 2015 oficialii lui Grasshopper l-au numit pe Zoli Kadar antrenor principal interimar. Era confirmarea încrederii pe care finanțatorii clubului din Zurich i-au arătat-o lui Zoli încă din 2012 când au decis să-l coopteze în staff-ul primei echipe. Nu l-a deranjat statutul de secund, pentru că știa că într-o zi va antrena, în calitate de principal, o echipă de seniori din Țara Cantoanelor.

„Nu sunt genul care să ies în față, să mă apuc să dau declarații. Știu că atunci, în 2015, a fost o decizie de moment, imediat după ce Michael Skibbe și-a reziliat contractul cu Grasshopper pentru a se întoarce în Turcia, acolo unde el a mai antrenat și a avut rezultate foarte bune. A fost un interimat pe care l-am acceptat pentru că scopul meu a fost și este în continuare să cresc în valoare, să învăț și să mă perfecționez, zi de zi. Știam că va veni și ziua mea și a venit”, punctează Zoli.

Prea cuminte ca să atragă atenția în România
Stabilitatea este cuvântul de ordine după care și-a ghidat viața fostul fundaș dreapta al Universității Cluj și al echipei naționale. În România, Zoltan Kadar a evoluat pentru doar trei echipe (FC Brașov, ”U” Cluj și Dinamo), apoi s-a dus în țara celor bogați, Elveția. Calmul specific ardelenilor l-a ajutat să se integreze perfect într-o țară în care nimeni nu te claxonează în trafic, nimeni nu-ți sparge casa, iar suporterii nu te huiduie după primul eșec.

Zoli trăiește în Elveția de aproape un sfert de secol, și nu ar da liniștea din Țara Cantoanelor pe nimic în lume. Despre fotbalul din România nu prea mai vrea să audă, deși este la curent cu tot ce mișcă în țară.

”Citesc pe net, odată la câte va zile tot ce se întâmplă. Când văd tot ce de întâmplă acolo închid laptopul și câteva zile nu mai deschid niciun ziar on-line. La un moment mi-am făcut un plan, ca pe la 50 de ani să mă întorc în țară, acum nici nu poate fi vorba despre așa ceva. După ce ai trăit și ai muncit într-un loc în care ești respectat și apreciat, să te întorci în mizerie ar fi cea mai mare greșeală”, își continuă Zoli povestea.

După ce a plecat de la Dinamo, în 1996, nu a mai evoluat la nivel înalt, dar și-a propus să ajungă un antrenor de succes. A luat-o de jos, a fost în paralel antrenor și jucător, apoi a decis să se dedice exclusiv meseriei de antrenor. Respectat pentru profesionalismul de care a dat dovadă, ca jucător, elvețienii i-au oferit rapid șansa de a lucra la Schaffhausen, oraș în care familia Kadar s-a și stabilit.

”Pentru un român ceea ce am reușit eu în Elveția pare inuman, poate pentru că ai noștri nu sunt obișnuiți să facă lucrurile ca la carte, poate pentru că nu au răbdare și vor totul dintr-odată, Aici ca să te integrezi trebuie să vorbești foarte, foarte bine limba germană, trebuie să poți purta un dialog în franceză, în italiană, nu e așa simplu. Și, în plus, trebuie să fii foarte bun în meseria ta, iar eu am ales să mă perfecționez ca antrenor.

Am luat-o de jos, de la copii, pas cu pas, dar nu regret nimic. La un moment dat au fost câteva oferte din România, habar n-am cum au ajuns la mine, dar le-am refuzat, nu vreau să ajung bătaia de joc a patronilor din fotbalul din România. Aici am liniștea la care am visat, pe care mi-am dorit-o, muncesc mult, dar am tot ce-mi trebuie, duc o viață decentă, nu mă scald în bani, dar nici nu tremur pentru ziua de mâine”, mai spune Zoli.

Neluţu Sabău l-a adus la ”U”
Născut la Ozun, în Covasna, Zoli Kadar și-a început ascensiunea la FC Brașov, unde a fost prieten la cataramă cu Marius Lăcătuș. În 1987 a intrat la facultate la Cluj, după ce absolvise liceul de Mate-Fizică „Unirea” din Brașov. Fostul fotbalist de bandă al „Șepcilor roșii” a rememorat pentru Transilvania Reporter cum l-a convins Ioan Ovidiu Sabău să joace pentru ”U”.

”Am intrat la Facultatea de Informatică din Cluj, poate și pentru că mă tot bătuse la cap Neluțu Sabău să merg la Universitatea. Eram colegi de cameră la echipa națională de tineret și mereu mă întreba ce vreau să fac mai departe cu viața mea. I-am răspuns că nu știu, dar mi-ar fi plăcut să rămân la Brașov, unde se construia la vremea aceea o echipă foarte frumoasă.

Până la urmă am ajuns la Cluj. Nu s-a plătit niciun ban pe mine. Nu știu ce mișmașuri au făcut cei de la Brașov, unde conducător era Romică Pașcu. Poate s-au înțeles pe puncte, habar n-am, dar ști cum erau vremurile atunci. În fine, am ajuns la Cluj și m-au angajat la CUG (Combinatul de Utilaj Greu – n.a), ca prelucrător prin așchiere. Așa erau vremurile, trebuia să fii angajat, dar n-am lucrat nicio zi din viața mea la fabrică”, rememorează amuzat Zoli.

Patru ani a evolua la Universitatea, timp în care a fost remarcat de selecționerul de atunci al echipei naționale, Mircea Rădulescu. După perioada ”U” Cluj și intrarea în circuitul echipei naționale, a urmat pasul firesc, transferul la un club important, Dinamo, o altă poveste de pus în ramă.

136 de meciuri a bifat Zoli Kadar în tricoul Universității Cluj

„Abia bifasem și eu o primă selecție la echipa națională și m-am trezit cu un telefon de la Vasile Ianul, președintele lui Dinamo și un om foarte influent atunci. Avea foarte mulți bani. Îmi amintesc că a venit după mine la Cluj. Era început de iarnă și m-a întrebat ce am de gând să fac în viitor.

Eu mă pregăteam de logodnă și nu prea îmi stătea capul la fotbal. Mi-a zis: <<Ia de-aici 2.000 de dolari, să ai de logodnă>>. Nici măcar nu avea un contract la el, sau să facem o hârtie de mână, să aibă o garanție că voi merge la Dinamo, nimic. Ăsta era stilul lui de a câștiga încrederea jucătorilor, le dădea bani, mulți bani. Din banii pe care i-am încasat la semnătură cu Dinamo mi-am cumpărat un apartament în București și o mașină italiană, iar ulterior mi-am construit o cabană, la Ozunca Băi, locul în care mă întorc mereu atunci când vin acasă, în România”, povestește Zoli.

La Dinamo, Zoli Kadar și-a trăit momentele de împlinire, dar și de decădere ca fotbalist în România. „Am jucat la Dinamo între 1991 și 1996. În primul sezon am câștigat titlul. A fost extraordinar, n-am pierdut niciun meci. Apoi, în sezonul 1992/1993 a început căderea. Marea greșeală a fost vânzarea în retur a lui Gerstenmajer, omul care m-a ajutat ulterior să ajung în Elveția.

Cu Gabor în echipă am fi luat de patru ori consecutiv titlul în România. În 1993 a fost vândut și Dorinel Munteanu și degringolada a continuat și în campionatul 1993/1994, dar măcar atunci am salvat sezonul și ne-am calificat în Cupa UEFA”, mai rememorează Kadar.

După Dinamo s-a lăsat. Și-a deschis un restaurant în Gherla, apoi a sunat telefonul. La capătul celălalt era bunul său prieten Gabor Gerstenmajer, ajuns între timp un fotbalist extrem de apreciat în Elveția. A fost un nou început pentru Zoli, fundașul din banda dreaptă de pe vechiul „Ion Moina”, un om de care puțini își mai aduc aminte, dar un tehnician apreciat într-o țară în care miliardarii lumii își petrec vacanțele.

„Aici suporterii vor să-și vadă favoriții în cupele europene an de an, dar, spre deosebire de România, dacă apare o perioadă de genul acesta în care lucrurile merg mai puțin bine, nimeni nu te înjură, nimeni nu te ia la bătaie, aici există respect pentru jucători, pentru munca antrenorilor. Suporterii își susțin echipa favorită, indiferent de nivelul la care activează și sunt convins că vom redresa această situație”, Zoltan Kadar, antrenor Grasshopper Zurich

7 meciuri a jucat Zoltan Kadar în tricoul echipei naționale de fotbal a României