Strălucire și decădere în vişiniu

8 trofee a cucerit CFR Cluj în ultimii 7 ani, fiind cel mai galonat club de fotbal din România în ultimul deceniu/ Foto: Dan Bodea

Despre ascensiunea şi decăderea CFR-ului se poate face oricând un film. Din păcate pentru suporteri, muți puțini, atâția câți au fost constant lângă echipă, orice film are un final, de această dată aşteptat. Istoria recentă a CFR-ului este cuprinsă într-un scenariu care a ajuns în punctul culmimant şi cere, imperios, un personaj providenţial, ca în producțiile Hollywood-iene. Realitatea ne-a demonstrat că de cele mai multe ori, din păcate, viaţa bate filmul şi, astfel, încercând să nu ne lăsăm copleșiți de emoții ne putem aştepta la orice. Fie la salvatorul venit, de ce nu, din Orient, fie la călăul care va stinge lumina în Gruia. În acest moment, oricine şi absolut orice poate interveni în destinul cele mai galonate echipe românești de fotbal din ultimul deceniu.

Faptele de altădată şi vorbele din prezent

CFR Cluj ajuns la răscruce de drumuri. Promisiunile de altădată, transformate în dovezi palpabile, rămase în istoria fotbalului dintre Carpaţi, au fost înlocuite de vorbe, din păcate lipsite de soluţii materiale. Primul care a făcut un pas în spate a fost tocmai artizanul celei mai mari surprize din acest tur de campionat: Vasile Miriuţă. Antrenorul adus interimar în Gruia, în decembrie anul trecut, este omul care, în cea mai grea perioadă din „era Paszkany”, şi-a lăsat amprenta definitoriu. Cu el la timonă echipa este pe locul secund într-o ligă dominată de Steaua, o echipă oricum desprinsă parcă dintr-un alt film. Şi totuşi, doar 5 puncte îi despart pe vişinii de Steaua la capătul unui mandat întrerupt abrupt de promisiunile neonorate ale unor conducători ajunşi în criză de idei şi soluţii constructive. Miriuţă a plecat în Ungaria, la ETO Gyor, club la care a evoluat în trei rânduri ca fotbalist. Înainte de a pleca, Vasile Miriuţă a pregătit, aşa cum numai un maramureşean ştie să o facă, triumful de adio. CFR a spulberat pe CSMS Iaşi, la un scor care ne scuteşte de orice comentarii. Un 4-0 conturat de o mână de fotbalişti care la începutul sezonului erau catalogaţi ca „second hand” sau, în cel mai fericit caz, spre finalul carierei. Ataşamentul jucătorilor faţă de omul care i-a reinventat pe majoritatea dintre ei a fost unul emoţionant. „Este victoria lui <tati> (porecla dată de fotbaliştii lui Vasile Miriuţă n.a.)”, aveau să declare jucătorii CFR-ului, după ultimul fluier al arbitrului, un sunet trist care consfinţea ruptura anunțată de săptămâni bune de antrenor.

Dedicația jucătorilor este în fond un omagiu adus celui care le-a desenat traseele din iarbă, cel alături de care au adunat o zestre impresionantă de puncte, grație perseverenței și dorinței lui de a face lucruri mărețe. ”Pentru el am câştigat toate meciurile. Este un om foarte bun, un om de suflet, un caracter cum rar mi-a fost dat să cunosc în viața mea. Sincer, mă bucur foarte mult pentru că va merge mai departe. Mă bucur că a găsit puterea să depășească această perioadă tristă. Știu că acolo unde va merge va face o treabă foarte bună, va obține rezultate care nu vor fi uitate, pentru că el asta își dorește, să muncească, să câștige, asta ne-a spus mereu, asta și-a dorit și la Cluj. Sunt convins că în condiții normale ar fi ajuns cel mai mare antrenor din istoria acestui club. Păcat că s-a terminat așa”, spunea căpitanul Mario Felgueiras la sfârșitul ultimului meci în care l-a avut pe margine pe Vasile Miriuță. De altfel, relația de prietenie dintre cei doi nu a fost niciodată un subiect tabu. Miriuță l-a învestit pe Felgueiras căpitan peste un vestiar eliberat de dictatorul Cadu. Data de 23 noiembrie va rămâne în amintirea microbiștilor din Gruia una dintre cele mai triste. Victoria obținută nemțește de CFR, în fața ieșenilor, nu a mai bucurat pe nimeni. ”Mi-au dat lacrimile când arbitrul a fluierat finalul jocului cu Iaşi. Plec de la un club la care m-am simţit foarte bine. Las echipa pe un loc 2 meritat, pentru că împreună am muncit foarte mult, pentru că împreună am crezut în colegul de lângă noi. Am fi putut să ne batem de la egal la egal cu Steaua dacă era stabilitate la club. Îmi pare rău că trebui să plec şi să las în urmă nişte oameni extraordinari, pe care i-am considerat fraţii mei mai mici, dar trebuie să mă duc înainte. Asta este menirea mea, să antrenez”, şi-a început Miriuţă, discursul de adio.

Rezultatele nu reflectă situaţia de criză 

Primul lucrur pe care îl remarcă oricine la Vasile Miriuță este simplitatea gândurilor lui, exprimate într-un limbaj neaoș. O combinație ardelenească de cuvinte din Maramureș rostite cu un ușor accent unguresc. Vasile nu a ieșit niciodată în fața camerelor de luat vederi să-și justifice eșecurile, sau să explice cheia succeselor în clasicul limbaj tehnic folosit în exces de antrenorii care se agață cu disperare de ideea de a ”da bine”. Vasile a spus mereu lucrurilor pe nume, în cuvinte simple. Nu a promis titluri și nici momente de glorie, deși de acestea din urmă a avut parte și pe banca CFR-ului. ”Tre’ să muncim, să alergăm, să jucăm unul pentru celălalt”, sunau îndemnurile unui antrenor care a înțeles că un costum nu te face campion, care s-a bucurat la golurile băieților lui ca și cum el ar fi marcat. Rezultatele obținute cu CFR îl recomandă ca pe un tehnician de care se va vorbi mult în viitorii ani, un antrenor de la care se așteaptă, de acum, performanțe identice celor din Gruia, dar nu în orice condiții. ”Ce am învăţat la CFR Cluj? Multe şi rele, dar nu vi le spun. A fost o experienţă enormă, cu jucători cu personalitate. Îmi pare rău de oamenii de aici, de jucători. Nu merită să aibă aceste probleme. Dar, echipa va merge înainte, trebuie să meargă înainte și sincer sper că se vor găsi soluţii pentru ca CFR să nu moară. Dacă am fi avut stabilitate financiară şi încă 2-3 jucători, ne-am fi bătut cu Steaua pentru titlul de campioană. Doar noi îi puteam opri. Nimeni altcineva din campionatul României nu are nicio șansă în fața lor. Noi am fi putut dar … Dacă am un mesaj pentru Paszkany? Pentru că mi-a oferit această șansă de a antrena pe CFR îi doresc să îi meargă bine în afaceri. Ce altceva să-i doresc? Să aibă sănătate și să-i meargă bine, nu asta ne dorim toți?”, a murmurat Miriuță.

Ultima oră petrecută de antrenor pe holurile stadionului Dr Constatin Răduleascu au reflectat o stare de criză profundă. Fiecare gest, fiecare cuvânt spus și mai ales tonul lui Miriuță denotă un sfârșit trist, nu doar al mandatului lui, ci poate chiar al clubului. ”Luni de zile am ascuns, cum se spune sub preș, lucrurile rele, dar ajungi într-un moment în care nu-i mai poți privi pe jucători în ochi și să le spui aceleași lucruri, când tu ști că nu sunt adevărate. Am vorbit odată deschis despre problemele de la club, iar a doua zi eram deja decis să plec. Unora dintre băieți le-am transmis intenția mea și m-au înțeles, alții nu au știut nimic. Nu mai aveam cuvinte, nu mai știam ce să le spun, cum să-i mai îmbărbătez, La ultima ședință tactică, dinaintea meciului cu CSMS Iași, n-am putut să le transmit nimic băieţilor, mi-au dat lacrimile în momentul în care mi-am deschis gura. A fost cea mai scurtă ședință tactică din viața mea. Probabil acela a fost momentul în care au înțeles cu toții că este ultimul nostru meci împreună. În fond ce era să le mai spun? Ei știau foarte bine ce așteptam eu de la ei. Am avut onoarea să antrenez niște băieţi minunaţi, ei trebuie felicitaţi în primul rând, şi abia după aceea eu. Costea (Florin Costea n.a.) mi-a spus în vestiar: <Mister, îmi vei lipsi ca şi om>. L-am întrebat apoi: <Dar ca şi antrenor?> <Şi ca antrenor, mister…>, ;i am ie;it din vestiar, nu mai puteam să stau acolo”, rememorează Miriuță, ultimele lui momente pentrecute la stadion.

Oficialii negă, echipa se destramă

Paskany Arpad a anunţat oficial încă din vară că nu mai este interesat să investească în echipă, dar a lăsat să se înţeleagă că Ştefan Gadola va fi colacul de salvare alclubului. Afaceristul a confirmat cu jumătate de gură că va sprijini clubul, dar evenimentele ulterioare l-au făcut să se reorienteze. Singurul rămas să ducă lupta mai departe a fost preşedintele Iuliu Mureşan. Orgolios, oficialul din Gruia a înecrcat mereu să mascheze problemele. Restanţele financiare de care vorbeau jucătorii, care l+au făcut pe Miriuţă să răbufnească după înfrângerea cu FC Braşov, au fost negate de preşedinte. Mureşan recunoştea că sunt restanţe, dar nu de o jumătate de an. Poate nu s-ar fi aflat niciodată perioada reală de neachitare a obligaţiilor contractuale, dacă antrenorul nu-şi anunţa demisia. Gestul lui însă, i-a descătuşat pe jucători, care au decis să rupă tăcerea. „Am auzit că oameni din club au spus că nu sunt jucători neplătiţi de o jumătate de an.

Dacă nu am fi în situaţia asta poate aş râde. Adevărul este că sunt mulţi jucători neplătiţi luni de zile. Eu de exemplu nu am mai primit niciun ban de 5 luni şi jumătate, dar pe nimeni nu-i interesează că am de plătit rate la bancă, am familie, am copii la şcoală. Ştiu că sunt jucători care s-au mutat la hotel pentru că nu mai au bani să plătească chiriile locuinţelor în care stăteau. Un club profesionist plăteşte aceste chirii. Ar trebui să le fie ruşine conducătorilor şi să-şi plătească datoriile către jucători, dar cine să plătească. Noi habar nu avem cine eeste şeful aici. Cu noi mai vorbeşte doar preşedintele Iuliu Mureşan, mai vine pe la noi Răzvan Zamifir şi cam atât după ce a plecat Miriuţă”, a răbufnit Mario Camora, fotbalist aflat pe lista de achiziţii a campioanei Steaua Bucureşti. Fundaşul de bandă al CFR-ului a fost completat de căpitanul Felgueiras. „Când am venit la CFR mi-am dorit să câștig trofee, să joc în Liga Campionilor, să mă împlinesc ca și fotbalist. În parte am reușit aceste lucruri, dar această situație nu poate dura la nesfârșit. Am venit aici să câştig bani. Am tras de mine, am încercat să le transmit asta şi coechipierilor dar nu se mai poate aşa, fără bani. În România, din păcate, jucătorii nu sunt respectaţi. Vreți să știți ce voi face? Mai joc două meciuri și plec acasă, apoi vom vedea ce va mai fi. Acum nu pot să mă gândesc decât la familia mea”, a accentuat Super-Mario, căpitanul CFR-ului făcând aluzie la ultimele două meciuri de campionat din 2014, cu Rapid București și cu CSU Craiova.

”Am auzit că oameni din club au spus că nu sunt jucători neplătiţi de o jumătate de an. Eu nu am mai primit niciun ban de 5 luni şi jumătate... Ar trebui să le fie ruşine conducătorilor”,   Mario Camora,   fotbalist CFR Cluj/ Foto: Dan Bodea

”Am auzit că oameni din club au spus că nu sunt jucători neplătiţi de o jumătate de an. Eu nu am mai primit niciun ban de 5 luni şi jumătate… Ar trebui să le fie ruşine conducătorilor”, Mario Camora, fotbalist CFR Cluj/ Foto: Dan Bodea

Totul a început în 2002, se termină în 2014?

Ascensiunea echipei CFR Cluj a început în 2002. Atunci a investit Paszkany Arpad primii bani în clubul din cartierul Gruia. Nu şi-a propus acest lucru, dar îşi aminteşte că a fost rugat de nişte parteneri de afaceri să ajute micuţa echipă de cartier. Visul lui Paszkany era să investească la Universitatea Cluj, dar conducătorii de pe „bătrânul Ion Moina” îi vânau doar banii, nu şi-l doreau pe omul de afaceri printre ei. A fost scânteia care l-a determinat pe Paszkany să intre în fotbal. A preluat CFR-ul, club în care oricum „pompase” nişte bani sub formă de ajutor. A promis că în cicni ani CFR se va bate pentru laurii de campioană şi s-a ţinut de cuvânt. Prima mare performanţă a obţinut-o la sfârşitul sezonului 2003/2004 când echipa promova în Liga I, sub conducerea lui Aurel Şunda. Tehnicianul care a gruparea vişinie în elita fotbalului românesc nu-şi poate explica situaţia din prezent. „Atunci când am fost angajat eu la CFR nimeni nu credea cu tărie în vorbele domnului Paszkany, păreau vise. Atunci nu erau condiţiile de azi, dar tot aveam premise pentru a clădi marea echipă care avea să se contureze la CFR. Acum mi-e greu să înţeleg cum s-a ajuns în situația asta. În ultima perioadă CFR a avut evoluţii foarte bune, meciuri reuşite, arată foarte bine ca echipă, dar şti cum e, o mulţime de cluburi uriaşe din lumea asta au trecut prin momente de genul acesta. Nu cred să existe un club mare din Europa care să nu fi traversat o perioadă identică cu a CFR-ului de azi. Sincer, regret pentru că o parte din munca mea a rămas în istoria acestui club”, a comentat Aurel Şunda, situaţia CFR-ului. La patru ani distanţă de la performanţa promovării, fotbaliştii din Gruia se încununau campioni ai României. Conduşi de pe bancă de Ioan Andone, vişinii triumfau în Liga I, graţie victoriei obţinute în ultima etapă, chiar în faţa marii rivale ”U” Cluj. „Acum mi-e şi greu să mă mai gândesc la acea perioadă. Sigur că a fost minunat, dar când citesc ce se întâmplă acum la Cluj, când vorbesc cu oameni de acolo şi aflu tot felul de lucruri, parcă nu-mi mai vine să mă bucur. Dar sunt optimist că toate aceste lucuri vor intra pe un făgaş normal. Eu am lucrat cu oamenii de acolo, ştiu cât de mult şi-au dorit să clădească un club mare, să obţină performanţele pe care le-au obţinut, şi cu mine, şi cu alţi antrenori. Le doresc numai bine tuturor”, spune Ioan Andone, antrenorul care a cucerit primul titlu din istoria CFR, aflat acum sub contrat cu Apollon Limasol. Trei titluri, trei cupe şi două Supercupe ale României sunt realizările care o transformă pe CFR Cluj în cea mai titrată echipă a ultimului deceniu. Ultima speranţă a suporterilor, a jucătorilor şi a angajaţilor clubului din Gruia vine din Italia. Jurnaliştii de la tuttomercatoweb.com anunţau zilele trecute că există discuţii între preşedintele Iuliu Mureşan şi două fonduri de investiţii din Elveţia şi Rusia, interesate să preia gruparea clujeană. Dacă zvonurile se vor adeveri şi ulterior concretiza, ar însemna salvarea CFR-ului, care recent a mai primt o lovitură, din partea UEFA de această dată. Camera de investigaţii a Corpului de Control Financiar al Cluburilor (CFCB), de la UEFA a somat clubul ardelean, din cauza datoriilor înregistrate către alte cluburi, angajaţi sau autorităţi la data de 30 septembrie 2014.


Publicitate

Postaţi un comentariu