Insolvența, un ”doctorat” al renașterii CFR
Mai bine de doi ani au trecut de la momentul declanșării procedurii de insolvență a clubului de fotbal CFR Cluj (februarie 2015). În tot acest timp gruparea din cartierul Gruia a trecut de la agonie la extaz. Fluctuând între podiumul Ligii 1 și locurile ce duceau în eșalonul secund, oficialii vișiniilor au absolvit fiecare ”curs” de economie și marketing sportiv. Fără să facă rabat de la investiții CFR-iștii au înțeles că nu doar economia mondială traversează o criză profundă, ci și fotbalul românesc. Sau poate fotbalul intern mai mult decât orice alt domeniu. Abia ieșiți din insolvență conducătorii din Gruia au făcut cea mai inspirată achiziție din ultimii ani. Dan Petrescu, antrenorul cel mai scump din Liga 1, a fost învestit șef peste trupa de pe Arena Dr Constantin Rădulescu, iar CFR-ul a revenit în fruntea fotbalului românesc mai repede decât și-ar fi imaginat, sau dorit adversarii din competiție.
Cum a schimbat Petrescu CFR-ul
Departe de a etala un joc plăcut ochiului, la CFR se vede clar o schimbare. În primul rând nimeni nu vorbește peste antrenor. Dan Petrescu e șeful și asta trebuie să o înțeleagă toată lumea din staff-ul lui, jucătorii, chiar și cei care conduc clubul din birouri. Petrescu cere jucători, iar oficialii trebuie să se execute. Maniera de joc îi aparține în exclusivitate. Ajuns la 50 de ani, timpul nu mai este de partea lui Dan Petrescu. Antrenorul care reușea minunea de la Urziceni a mai câștigat un trofeu, Supercupa cu ASA Târgu Mureș, la singurul lui meci ca tehnician al fostei vicecampioane. Și în cazul ASA, ca și în cazul CFR, și-a așezat excelent jucătorii în teren, nu a punctat deloc la capitolul impresie artistică și a avut nevoie de o singură fază cursivă ca să-și adjudece al doilea trofeu din cariera de antrenor. Patru luni mai târziu, noiembrie 2015, Jiangsu Suning, cu Dan Petrescu antrenor, a avut nevoie de mai bine de 200 (tur-retur, n.a.) de minute ca să înscrie un gol, suficient cât să-și adjudece și Cupa Chinei.
Coleric, mereu nemulțumit de vreun jucător, sau de o decizie a arbitrilor, Dan Petrescu este implicat 100% în pregătirea echipelor lui și a meciurilor. Anii petrecuți ca jucător în Anglia și mai apoi cele cinci sezoane din Rusia, au creionat imaginea managerului ideal pentru fotbalul românesc: muncitor, disciplinat, studios și autoritar. Adversarii trebuie să știe și să se teamă de el, pentru că la ora jocului direct e clar că greu va mai putea fi surprins de vreo mișcare tactică. Și mai e ceva ce a cam lipsit în Gruia de câțiva ani încoace: un antrenor flămând după trofee. Singurul titlu de campion, ca antrenor, al lui Dan Petrescu datează tocmai din 2009. De atunci CFR-ul a câștigat de două ori campionatul și de trei ori Cupa și de două ori Supercupa.
”Ucigași” cu sânge rece
În locul transferurilor scumpe, feroviarii au preferat jucători cu potențial. Unii ieșiți din formă, dar care și-au regăsit pofta de joc în tricoul vișiniu. După 6 etape disputate în actualul sezon fosta campioană a României a preluat șefia clasamentului și nimeni și nimic nu par capabili să schimbe prea curând lucrurile. Fotbaliștii lui Dan Petrescu se comportă în teren precum ”ucigașii profesioniști”. Își fac treaba curat, fără zgomot, fără spectacol, dar cu o eficiență ce l-ar face invidios până și pe Jose Murinho, specialistul numărul 1 în antijoc. Fiecare antrenor încearcă, și de cele mai multe ori chiar reușește, să-și impună stilul de joc, filosofia de la care nu abdică. Deși nu se cade să-i comparăm, CFR-ul lui Vasile Miriuță era mai spectaculos, dar CFR-ul lui Dan Petrescu e categoric mai pragmatic. Până și antrenorul vișiniilor recunoaște că pentru el ”spectacolul” este pe scena teatrului, a operei. Pe terenul de fotbal se dă ”o bătălie” la capătul căreia, în general, tacticianul cel mai bun învinge.
Exact asta a arătat CFR-ul lui Dan Petrescu. Un joc deloc spectaculos, dar incredibil de eficient. Cu 10 fotbaliști mai mereu în preajma careului de 16 metri, sau chiar în interiorul lui, fotbalul predat de Dan Petrescu este ucigător de eficient. Filosofia lui e simplă: nu pierzi dacă nu primești gol. Iar dacă mai și marchezi la singura, sau singurele ocazii pe care ți le creezi, se cheamă că ești jucătorul perfect într-o echipă antrenată de Petrescu. Ca dovadă un singur gol a încasat CFR-ul în primele 6 etape. În schimb a marcat de 11 ori. Asta înseamnă o medie de aproape două goluri pe meci. Doar FC Botoșani ține deocamdată pasul cu trupa lui Dan Petrescu, dar în cazul moldovenilor ne-am obișnuit să înceapă în forță campionatele și să termine în a doua jumătate a clasamentului. FCSB, considerată principala favorită la câștigarea actualei ediții a Ligii 1, este deja la 4 puncte în urma CFR-ului, iar Dinamo la 7 lungimi. Campioana în exercițiu, Viitorul Constanța, abia dacă mai vede fruntea clasamentului de la distanța celor 11 puncte care o separă de liderul CFR.
Pragmatismul bate investiția
În toată nebunia numirii lui Dan Petrescu pe banca tehnică a CFR-ului, se spune că antrenorul ar câștiga în jur de 800.000 de euro pe an, oficialii din Gruia trebuie că-și freacă mâinile de fericire, nu doar pentru poziția din clasament, ci și pentru minimul de investiție care i-a readus în fruntea fotbalului românesc. CFR Cluj este campioana transferurilor gratis. Da, pare incredibil dar pentru cele 18 (!) transferuri realizate în această vară oficialii din Gruia nu au plătit niciun ban. Doar comisioanele impresarilor, care oricum sunt de-ai casei.
Practic, CFR a devenit forța numărul 1 în România fără să bage mâna în buzunar, ba chiar s-a ales cu jucători la care FCSB, Dinamo, sau celelalte combatante nici nu îndrăzneau să viseze: Giedrius Alrauskis, Ovidiu Hoban, Ibrahima Balde, Cristi Manea, Culio, sau Jeremy Bokila. Dintre toți acești jucători ”terminați”, doar Bokila a fost în vizorul lui Dinamo. La polul opus se situează FCSB care a făcut investiții de peste 4 milioane de euro în cele 18 transferuri din inter sezon. Măcar la numărul de achiziții să poată ține bucureștenii pasul cu ardelenii, pentru că pe teren fotbaliștii ”terminați”, mulți dintre ei veniți la Cluj din postura de jucători retrogradați cu echipele la care au evoluat în ultimul sezon, arată ca o trupă de comando. Folosesc unul, maximum două cartușe (a se înțelege goluri), ca să-și anihileze adversarii și le reușește fără excepție.