Bănia, ultimul obstacol

Șapte puncte avans (unul în plus față de ierarhia finală de la sfârșitul sezonului regulat), șase meciuri rămase de disputat, un lot prea valoros pentru un campionat oricum cârpit și o mână de fier care nu lasă nimic la voia întâmplării, nici în biroul președintelui, nici în vestiar, nici pe teren. Cine nu e cu Petrescu pleacă! Cine nu face ce zice Petrescu pleacă! Și pleacă Arlauskis, Țucudean, Manea, Luis Aurelio, Yacouba Sylla și Traore. Nehotărâți, dar cu telefonul în mână așteptând un semn de la impresari sunt Djokovic, Boli și Rondon.

Neplătiți de ceva vreme, ba chiar „convinși” să renunțe la niște salarii, CFR-iștii au devenit imuni la tot ce se întâmplă în jurul. Fortăreața din Gruia e ca o pușcărie de maximă securitate din care, oricine ai fi, știi că nu poți să evadezi decât dacă șeful, în cazul de față Dan Petrescu, te pune pe liber. Bine, e o pușcărie în care ai totuși dreptul la o încercare, una singură, să-l înfrunți pe Jefe (șeful – n.a.). Apoi îți faci bagajele și aștepți să vină ultima zi din contract să pleci, unde ți-o fi norocul.

La CFR totul e atât de simplu în era post Paszkany, ca un un-doi fără adversar în zonă:
te antrenezi – nu vorbești
te antrenezi – nu ai pretenții
te antrenezi – execuți
te antrenezi – câștigi!

Matematica oferă, în general, suficiente variabile pentru agonia adversarilor feroviarilor, mai ales dacă adunările și scăderile, coroborate cu numărul de meciuri rămase mai dă o șansă oricui nu a înțeles că meciul s-a terminat. Oponenții CFR-ului nici măcar nu trebuie să le descifreze jocul, doar să realizeze să le recunoască superioritatea și, poate, să învețe câte ceva din cele enumerate mai sus.

Universitatea Craiova a rămas fără voia ei ultima echipă care, teoretic, mai speră. Măcar până la sfârșitul acestei săptămâni titlul încă se joacă, apoi Petrescu și băieții lui vor începe să se pregătească pentru Liga Campionilor.