Intoleranţa la gluten – boala care nu poate fi tratată

Boala celiacă afectează 1 din 100 de persoane predispuse genetic, este de patru ori mai răspândită în zilele noastre decât în anii 1950. Este o afecţiune pentru care, până în prezent, nu a fost identificat un tratament medicamentos, iar terapiile alternative nu au dat încă rezultate, astfel încât regimul alimentar restrictiv pe durata întregii vieţi este singura varianta de tratament.

Despre factorii de risc şi despre metodele prin care putem depista dacă avem intoleranţă la gluten aflăm detalii de la Dr. Oana Mocan, Medic specialist medicină internă la Polaris Medical.

Ce este boala celiacă?

Boala celiacă este o afecţiune medicală care afectează mucoasa intestinului subţire, bazată pe intoleranţa permanentă la proteinele înrudite din glutenul unor cereale (grâu, ovăz, orz, secară).

Glutenul este o substanţă proteică complexă, moale, elastică, vâscoasă și cenuşie, care se găsește în boabele de cereale, mai ales de grâu, formată în principal dintr-un amestec de proteine (gliadină şi glutenină) şi care are proprietatea de a determina porozitatea pâinii.

Boala celiacă poate fi gasită in literatura de specialitate şi sub alte denumiri cum ar fi: enteropatie indusă de gluten, steatoreea idiopatică, sprue netropică sau sprue celiac.

 

Ce determină apariţia bolii?

Este o boală mediată imun şi se poate transmite genetic.

Unele teorii susţin că această afecţiune se poate asocia cu alte boli autoimune care se transmit genetic, că poate apărea dupa infecţii virale care determină distrugeri ale ţesutului intestinal sau că ar putea fi legată de intreruperea precoce a alăptatului la sân.

 

Care sunt simptomele?

Simptomele digestive principale sunt scaunele diareice, dar poate aparea şi constipaţia. Alte simptome digestive care se asociaza frecvent sunt: greaţă, vărsături, balonări, inapetenţa, dureri abdominale.

Există şi simptomele generale care sunt cauzate de consecinţele malabsorbţiei substanţlor nutritive:

  • astenia – apare în contextul anemiei, a deficitului de vitamina B12, fier, acid folic;
  • durerile osoase, fracturile patologice, osteopenia, osteoporoza, osteomalacia – sunt consecinţe ale hipocalcemiei şi a vitaminei D care se găseşte în cantităţi insuficiente;
  • durerile musculare sub formă de parestezii, slăbiciuni musculare ca urmare a hipocalcemiei, hipomagnezemiei, hipopotasemiei;
  • manifestări endocrine: tulburari de cicluri menstrual (amenoree), infertilitate, impotenţă;
  • afecţiuni neuropsihice cum ar nervozitate, iritabilitate, depresie, neuropatie, convulsii consecinţe ale malabsorbţiei;
  • afecţiuni dermatologice: dermatita herpetiformă, fragilitate la nivelul unghiilor, ulceraţii aftoase a le mucoasei bucale, hiperkeratoza foliculară (deficit de vitamina A, B, K), paloare;
  • afecţiuni stomatologice: stomatita aftoasă recurentă, hipoplazia smalţului dentar;
  • scădere în greutate.

 

Care sunt trăsăturile majore care definesc boala?

  • malabsorbţia
  • atrofia mucoasei intestinului subţire (jejun)
  • ameliorarea simptomelor la regimul alimentar fără gluten
  • reapariţia lor la reintroducerea glutenului în alimentaţie

 

Cum se manifestă boala celiacă?

Boala celiacă se poate manifesta în diferite moduri, de aceea medicii au descris mai multe forme ale bolii :

  • Enteropatia glutenică clasică, diagnosticată la toate vârstele, este caracterizată prin atrofia vilozitară, hipertrofia criptelor şi se manifestă prin diaree, malabsorbţie;
  • Enteropatia glutenică asimtomatică este caracterizata prin serologie pozitivă, cu modificări minime la nivelul mucoasei intestinale, dar este asociată cu boli extraintestinale cum ar fi osteoporoza, neuropatie periferică, anemia, infertilitatea;
  • Enteropatia glutenică latentă cu predispoziţie genetică, mucoasa intestinală normală şi posibil serologie pozitivă;
  • Enteropatia glutenică refractară diagnosticată prin biopsia mucoasei duodenale, fără răspuns la regimul fără gluten, cu răspuns inconstant la tratament cu corticosteroizi şi imunodepresoare.

 

Cum se diagnostichează?

Cel mai simplu test este cel clinic care se bazează pe testul de excludere a glutenului din alimentaţie cu ameliorarea simptomelor.

Diagnosticul se completează cu analize de laborator care se fac la recomandarea medicului:

  • anticorpi anti-transglutaminază tisulară IgA reprezintă testul cel mai sensibil pentru boala celiacă şi dermatita herpetiformă; 
  • anticorpi antiendomisium IgA au o specificitate înaltă şi se corelează cu severitatea bolii;
  • anticorpi antigliadin deamidată IgG pot fi utilizaţi atât pentru diagnostic, cât şi pentru monitorizarea complianţei la dieta fără gluten.

Cea mai importantă procedură în diagnosticul bolii este biopsia din mucoasa duodenală, care se realizează în urma endoscopiei digestive superioare.

Progresele în medicină permit acum studiul markerilor genetici care se găsesc la rudele pacienţilor de gradul I, însă aceste analize de laborator sunt scumpe şi nu sunt necesare pentru determinarea diagnosticului. 

 

Semnele de alarmă în cazul copiilor

  • Copiii care au părinti cu boala celiaca au o predispoziţie genetică
  • Boala celiacă poate debuta din copilărie dacă în alimentatie s-a introdus glutenul
  • Vărsăturile, balonarea, durerile abdominale, diaree, iritabilitatea sau chiar afecţiuni stomatologice pot fi simptome care, desi nu sunt specifice numai acestei afecţiuni, trebuie luate în calcul

 

 

Cine este expus la boala celiacă?

  • rudele de gradul 1 ale persoanelor care au deja această boală;
  • copiii care sunt expuşi la gluten la vârste mai mici de 3 luni;
  • persoane predispuse genetic la această boală care se confruntă cu evenimente stresante;
  • persoane care prezintă deja boli autoimune precum: tiroidita autoimună, DZ tip 1, boli inflamatorii intestinale, lupus eritematos sistemic, boala Addison, boli demielinizante neurologice: scleroza multiplă, neuromielita optică etc.

ŞTIAŢI CĂ 

Boala celiacă şi intoleranţa la lactoză

Intoleranţa la gluten şi intoleranţa la lactoză sunt două boli diferite, dar pacienţii cu boala celiacă au dificultăţi în a digera lactoza. Odată scos glutenul din alimentaţie, mucoasa intestinului subţire se reface şi pacienţii pot consuma din nou  lactate.

Boala celiaca se poate confunda cu alte boli:

  • boli intestinale care se manifestă prin malabsorbţie (boala Crohn, enteropatia cronica, enteropatia stomacului operat, afecŢiuni pancreatice)
  • boli intestinale asociate cu atrofie vilozitarĂ (limfoame intestinale, boli parazitatare, intoleranţă la lactoză, enteropatii asociate cu HIV, enteropatia de iradiere)

 

Cum se tratează?

Dieta fara gluten este tratamentul cel mai eficient pentru această boală care însă trebuie să fie urmată pe toata durata vietii.

Dieta presupune excluderea glutenului din preparatele de patiserie, brutărie, conserve, mezeluri, şi înlocuirea lui cu proteine din orez, porumb, soia, cartof.

Tratamentul medicamentos cu corticosteroizi se recomandă în boala celiacă refractara, în faza acuta a bolii, adică atunci când pacientul nu răspunde la regimul alimentar fără gluten.

Se recomandă asocierea la  dieta fără gluten a unui tratament cu probiotice, suplimente de vitamine şi minerale pentru a corecta sindromul anemic, malabsorbţia şi pentru a ameliora simptomatologia.

 

 

 


Publicitate

Postaţi un comentariu