„Şincai”, un scandal din prea multă dragoste de școală

Motto: „Să aveţi curajul să mergeţi împotriva curentului! Să aveţi curajul adevăratei fericiri! Spuneţi nu culturii provizoriului, a superficialităţii şi a rebutului, care nu vă consideră în măsură să vă asumaţi responsabilităţi şi să înfruntaţi marile provocări ale vieţii!” Papa Francisc – mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului. Afişat în autobuzul numărul 35

Analiză 

Dacă îndemnul Papei Francisc, reprodus pe ferestrele autobuzelor cu numărul 35, care aşteaptă zilnic la stop chiar în apropierea clădirii lui „Gheorghe Şincai”, ar fi fost citit şi însuşit de elevii şi profesorii liceului, probabil că scandalul de aici nu s-ar mai fi iscat. Liceenii ar fi ezitat poate să se înscrie în „cultura superficialităţii”, batjocorindu-şi dascălii într-un registru frivol, chiar pornografic. Profesorii, la rândul lor, în loc să urzească represiunea, ar fi putut conştientiza că liceenii au chiar obligaţia de a fi provocatori, iar atunci când aceştia îşi îndeplinesc obligaţia în exces, rolul pedagogului este de a corecta, nu a persecuta.

Pentru multă lume din Cluj şi chiar din ţară, scandalul „Şincai” este cunoscut. Trei elevi au înfiinţat un grup închis pe Facebook care a adunat cu repeziciune aproape 1.000 de membri, elevi şi absolvenţi de Şincai. Membrii grupului postau fotografii şi colaje fotografice însoţite de scurte texte care caricaturizau şi ironizau profesori din liceu. Unele postări, după interpretare, erau hazlii, altele cuminţi, unele inspirate, multe puerile, câteva cu totul triviale. Atunci când profesorii au reuşit să se infiltreze în grup, toate au devenit însă pentru ei insultătoare.

Ceea ce a urmat a declanşat un val de compasiune pentru elevi. Atunci când informaţiile din şcoală au răbufnit în afară, opinia publică a trecut cu vederea impertinenţa reprobabilă a elevilor şi a sancţionat  aproape unanim răspunsul profesorilor. Timp de aproape o lună, aceştia au abandonat practic activitatea didactică. Elevii au fost adunaţi pe coridoare aşteptând să compară, împreună cu părinţii, în faţa unor comisii de anchetă. Într-o atmosferă de revoluţie culturală chineză, profesori din Şincai transformaţi în anchetatori le cereau unor adolescenţi să recunoască vinovăţii şi să accepte să fie mântuiţi prin pedeapsă. 184 de copii au fost anchetaţi şi probabil că doar presiunea mediatică a făcut să fie sancţionaţi doar 61 dintre ei. Miercuri, când elevii de clasa a XI-a şi a XII-a ieşeau din simulările de Bacalaureat, ei au primit înştiinţările oficiale ale sancţiunilor care le fuseseră aduse la cunoştinţă neoficial. Doi dintre administratorii grupului au fost trimişi să-şi caute altă şcoală, alţi 59 au fost disciplinaţi prin scăderea notei la purtare.

„Şincai Memes”, numele grupului de Facebook de la care a plecat totul, va rămâne doar un moment  din parcursul istoric al unui liceu de elită din Cluj. Cât din acest scandal însă este tulburare de moment şi cât un indiciu că ceva nu funcţionează corect în Şincai şi, extrapolând, în învăţământul românesc? Lucrurile acestea se vor decanta în timp. Până atunci, să intrăm în culisele unui scandal, cu liceeni în postură de victimă şi profesori în cea de călăi. Şi viceversa.

Cum au fost ocoliţi de raţiune şi elevii, şi profesorii

Seminţele scandalului au fost sădite la jumătatea lunii ianuarie, când trei liceeni de la „Şincai” iniţiau pe Facebook un grup privat unde membrii aveau posibilitatea să posteze aşa-numite meme-uri, poze, desene, colaje, însoţite de scurte texte ironice. Ideea de a lua în râs conduita unor profesori şi de a-i caricaturiza pe alţii a prins atât de bine încât grupul a strâns într-un interval de câteva zile aproape 1.000 de membri. Postările, dintre care multe păcătuiau mai degrabă prin „subţirime” decât prin impertinenţă sau obscenitate, s-au înmulţit, iar unele au degenerat în pornografie şi limbaj deocheat. Puşi în încurcătură de amploarea şi direcţia luată de grup, a existat, se pare, un moment când „adminii” au discutat dacă nu ar trebui şterse fotografiile obscene. Decizia a fost că s-ar încălca astfel libertatea de exprimare a membrilor grupului. Acesta a fost un prim moment ratat de a nu se ajunge la scandal public. Următorul a fost al profesorilor.

Cum mare parte dintre liceenii şcolii gravita în jurul grupului, era imposibil ca profesorii să nu prindă de veste. Personal sau prin interpuşi, cadre didactice şi nedidactice din Şincai au încercat să spargă  protocoalele de securitate ale grupului şi să descarce fotografiile. Cu oarecare întârziere, şi abia după ce presa a sugerat că profesorii au comis infracţiunea de violare a corespondenţei, surse din liceu au lăsat să se înţeleagă că un elev din grup a facilitat accesul. Cum anume au făcut-o rămâne neclar, cert este că anumiţi profesori au intrat în posesia conţinutului paginii de Facebook. Atunci s-a ratat un al doilea moment care putea ţine situaţia sub control, astfel încât scandalul să fie domolit înainte de a prejudicia imaginea liceului. În loc să-i convoace pe administratori şi să le ceară să înceteze batjocorirea profesorilor, conducerea a preferat varianta dură susţinută neclintit de câteva profesoare care s-au simţit umilite. Sub şantajul emoţional al victimelor elevilor, majoritatea profesorilor au consimţit că o corecţie drastică se impune.

Liceul Teoretic „Gheorghe Șincai”

Liceul Teoretic „Gheorghe Șincai”

Teroare în Şincai

Ancheta care a urmat e greu de imaginat că s-a întâmplat într-o instituţie de învăţământ. Tribunale ad-hoc formate din opt profesori şi psihologul şcolii au interogat timp de peste trei săptămâni 184 de elevi, aceştia însoţiţi de părinţi. Profesorii ofensaţi, metamorfozaţi în procurori, le cereau elevilor să-şi asume postările şi să admită sub semnătură că au lezat imaginea publică a personalului didactic şi a şcolii (formulare necesară pentru motivarea juridică ulterioară a sancţiunilor). Atmosfera în şcoală s-a înveninat, cursurile au fost trecute în uitare. Când scandalul a dat pe dinafară, imaginea liceului a fost într-adevăr lezată. Postările, iniţial destinate uzului celor din Şincai, în fond cei care cunoşteau personajele şi puteau interpreta glumele, au fost desecretizate şi difuzate naţional probabil tocmai de profesori în ideea de a-i incrimina pe elevi şi justifica duritatea răspunsului. Ce a rezultat de aici? Imaginea lui „Gheorghe Şincai” de liceu care cultivă performanţa într-un mediu stimulant şi democratic s-a dus pe apa sâmbetei.

Încercând să mai dreagă situaţia, directorul liceului a sugerat că astfel de lucruri nu se întâmplă doar în „Şincai” şi în Cluj, ci în „aproape toate liceele din ţară”. Într-o declaraţie din 27 februarie pentru citynews.ro, Ioan Radu Todea preciza: “Poate că în altă parte nu a luat o asemenea amploare sau anumite licee încearcă să ascundă mizeria sau gunoiul sub preș. Dar trebuie să ne gândim că nu putem ține la infinit gunoiul sub preș pentru că începe să miroasă. Și cred că e mai bine pentru elevi să conștientizeze acuma, printr-o sancțiune mică, ce au făcut astfel încât pe viitor, când răspund total pentru faptele lor, să știe că pot fi sancționați mult mai drastic de societate și organele abilitate”.

Directorul Todea, care trebuie spus că nu a fost decât indirect ţinta bătăii de joc a elevilor, leagă astfel severitatea răspunsului corpului profesoral de un presupus beneficiu ulterior al copilului. Ceva de genul „Unde dă mama, creşte”. El este contrazis de specialişti. Psihologul clujean Daniel David este de părere că, în unele cazuri, sancțiunile primite ar putea accentua un astfel de comportament al elevului. „Nu știu dacă reacția pe care au avut-o profesorii la acest comportament a fost una care va fi utilă pe termen mediu și lung. Mă tem că în unele cazuri ar putea mai degrabă să accentueze un asemenea comportament decât să îl controleze”, a declarat, pentru citynews.ro, psihologul Daniel David.

De ce nu e cazul „Şincai” simptomatic pentru învăţământul românesc

Cumva în siajul ideilor enunţate de directorul liceului, numeroşi comentatori au încercat să identifice în situaţia de la „Şincai” un sindrom al diferitelor patologii care macină întreg sistemul românesc de învăţământ. Sunt însă şi argumente care sprijină ideea că „Şincai” este mai degrabă un caz distinct decât unul simptomatic. Îndeobşte este acceptat faptul că problemele şcolii din România sunt generate de subfinanţare, dezinteresul elevilor, dar şi al profesorilor şi falia de comunicare dintre generaţiile tinere şi dascălii lor . Dacă e aşa, trebuie spus că aceste fenomene se manifestă la „Gheorghe Şincai” mult mai puţin decât în altă parte. Cei mai mulţi dintre elevii de Şincai provin din familii cu situaţii financiare bune. Cu banii părinţilor, dotările sunt de top, iar liceul organiza  excursii şi schimburi de experienţă în străinătate în fiecare vară. De altfel, unul din „adminii” grupului, performant şcolar, n-a putut fi anchetat timp de o săptămână pentru că se afla la schi în afara ţării (e drept, nu se întâmpla în timpul vacanţei şcolare, semn că până de curând „Şincai” era un liceu tolerant).  Sistemul de after-school şi generalizarea meditaţiilor, ca şi oportunitatea de a ajuta persoane influente să transfere la „Şincai” copii care nu au reuşit să intre prin performanţa şcolară, situează corpul profesoral al liceului în vârful câştigurilor breslei.

Nici despre dezinteres nu poate fi vorba. Mai degrabă, se poate vorbi despre o fixaţie în a reprezenta cu cinste un liceu cu trecut onorant. Majoritatea celor sancţionaţi miercuri sunt fruntaşi la învăţătură. Ei sunt atât de atașați de școală încât chiar  au ”luat-o” acasă înființând grupul pe Facebook. De altfel, „Şincai” a performat ani la rând prin hărnicia elevilor şi implicarea profesorilor. Cumva, de-a lungul anilor, în liceu s-a statornicit o stare de fapt stimulatoare, de tip colocvial, o atmosferă aparte. Încă din perioada când avea profilul istorie-filologie, elevii de la „Şincai” au fost încurajaţi să se exprime. Astfel au ajuns aceştia, pe lângă olimpadele şcolare clasice, să câştige concursuri naţionale de debate sau de educaţie civică. Până la apariţia scandalului, spun surse din şcoală, nu se putea vorbi despre o ruptură între dascăli şi elevi, mai curând de o prea strânsă apropiere, care avea să se dovedească toxică. Consecvenţa unor profesori de a stărui în pedepsirea în masă a elevilor poate fi şi astfel explicată: ei au trăit sentimentul că le-a fost trădată afecţiunea pe care o credeau reciprocă.

„Nici nu ne mai tre cimpoiu, acu vrem numa războiu”, Sânziana şi Pepelea, adaptare modernă după Vasile Alecsandri, pe scena Naţionalului clujean.

Valentin Cuibus

Valentin Cuibus / Foto: Dan Bodea

„Eu nu comentez nişte decizii care sunt luate de o comisie legal constituită. Ei aveau dreptul să ia măsurile pe care le-au stabilit. Pe de altă parte, sunt singurii care au văzut toate documentele pe baza cărora s-au stabilit sancţiunile. Deci, mie mi-e greu să comentez fără să fi văzut toate documentele şi toate postările. Am văzut o parte dintre ele, pentru că şi eu am avut întrebări privind gravitatea unora dintre ele, dar sunt şi postări care sunt total în afara limitelor pe care cred că trebuie să ni le asumăm cu toţii. Măsurile sunt legale. Şi bursa poate fi anulată în anumite condiţii. Dacă ai nişte abateri, nişte note la purtare, nişte condiţii, se poate anula. Există şi acest risc, dar trebuie precizat un lucru foarte important: este o  măsură provizorie, care poate fi anulată la cererea copilului, dacă nu mai are nici un fel de abateri până la sfârşitul anului. El poate cere, deci, anularea sancţiunii, şi poate avea media 10, dacă are un comportament ok”, a declarat Valentin Cuibus, inspector școlar general.

Citiți și: „Șincai Memes”, la psiholog: „Importantă este acum iesirea din acest cerc vicios”


Publicitate

Postaţi un comentariu