Război şi pace între bisericile din Ardeal. America intră în joc

Mănăstirea Bixad

În timp ce Statul român nu a rezolvat pe de-a-ntregul problema bisericilor revendicate de credincioşii greco-catolici, ierarhii bisericilor istorice din Transilvania semnează declaraţii de bună înţelegere în urma unor sujbe ecumenice. Aceasta este partea de pace a istoriei lor, iar partea de război o aduce un vânt din America. Un raport al Departamentului de stat al Statelor Unite ale Americii privind libertatea religioasă susţine că în 23 de ani greco catolicilor le-au fost restituite doar o parte din bisericile în care se rugau. „Din 2003 până în prezent (20 mai 2013 n.red.), Comisia Specială de Retrocedare (CSR) a primit 14.814 cereri de retrocedare a proprietăţilor de la cultele religioase şi au retrocedat 1.554 proprietăţi. Cu toate acestea, CSR a retrocedat doar 133 dintre cele 6.723 de proprietăţi solicitate de Biserica Greco-Catolică, iar în unele cazuri autorităţile locale au amânat aplicarea ori nu au făcut nici un pas în vederea aplicării deciziilor”, se arată în respectivul document. De cealaltă parte, reprezentanţii bisericii ortodoxe consideră legitim dreptul de a revendica al catolicilor în măsura în care solicitările sunt realiste. Aceştia mai susţin că reprezentanţii bisericii greco-catolice trebuie să ţină cont de ceea ce vor credincioşii care în multe comunităţi sunt actualmente ortodocşi.

„Din anul 90, pe calea dialogului, din Arhiepiscopia Clujului s-au retrocedat peste 20 de biserici către greco-catolici. Încercăm să rezolvăm solicitările pe calea dialogului realist şi sincer”, Bogdan Ivanov, purtător de cuvânt al Mitropoliei Clujului.

„Romania nu va putea avea o clasă politică responsabilă, cinstită, necoruptă şi corectă atâta vreme cât Biserica majoritară găseşte argumente pentru a justifica furtul de altare şi morminte de la Biserica Greco-Catolică. Când Biserica Ortodoxa justifică acest furt pe motiv că este majoritară în România, la fel justifică politicienii corupţia şi furtul când vin la putere pe motiv ca au fost votaţi de o majoritate”, părintele Chris Terheş.

Episcopi şi preoţi, reprezentanţi a şase biserici istorice din Transilvania, au semnat, duminică, la Bistriţa, o „declaraţie de colaborare şi conlucrare ecumenică, frăţească”, după o rugăciune ecumenică organizată la aniversarea a 450 de ani de la sfinţirea Bisericii Evanghelice din Bistriţa.

Reprezentanţii bisericilor istorice din Transilvania -Evanghelică Confesiunea Augustană, Ortodoxă, Greco-Catolică, Romano-Catolică, Evanghelică-Lutherană şi Reformată- au participat la o slujbă ecumenică în Biserica Evanghelică Bistriţa, unde s-au aflat peste o mie de oameni. „Declaraţia de la Bistriţah este semnată de mitropolitul Clujului IPS Andrei Andreicuţ, episcopul evanghelic Confesiunea Augustană Reinhart Guib, episcopul reformat maghiar Kato Bela, episcopul lutheran-maghiar de la Cluj Adorjani Dezsö Zoltán, episcopul greco-catolic de Cluj Florentin Crihălmeanu şi IPS Gyorgy Jakubinyi, arhiepiscop romano-catolic.

„Noi, înalţii prelaţi ai bisericilor istorice din Transilvania, semnatarii acestei declaraţii, bazându-ne pe valorile fundamentale ale creştinismului, pe dragostea faţă de Dumnezeu şi respectul faţă de aproapele nostru, reafirmăm dorinţa noastră de a dezvolta relaţii corecte şi principiale între bisericile noastre istorice”, scrie în declaraţia semnată, duminică, la Bistriţa, de reprezentanţii a şase biserici istorice din Transilvania.

În acelaşi timp, comunităţi întregi din Transilvania trăiesc în continuare în tensiune şi incertitudine: biserica ortodoxă şi cea greco-catolică sunt departe de a-şi fi rezolvat problemele legate de retrocedări. Disputele legate de retrocedări au avut momente de acalmie şi momente de recrudescenţă. Primul care a reuşit să încheie un armistiţiu între biserici a fost Mitropolitul Bartolomeu, în 1999. De atunci însă, până în duminica acesta când s-a semnat Pacea de la Bistriţa, lucrurile au fost lăsate la voia comunităţilor. „Atunci când se simt tensiuni în teritoriu, ierarhii bisericilor noastre înţeleg că trebuie să dea un semnal de calmare a spiritelor, iar întâlnirea de la Bistriţa poate avea un astfel de rol, să aplaneze lucrurile pentru ca negocierile să poată să se desfăşoare în linişte. Este binevenită o astfel de iniţiativă, iar cei din afara ţării care simt şi ei nevoia să se implice, înţeleg la rândul lor că cei de aici sunt capabili să decidă singuri asupra relaţiilor lorh, crede Simana Vlasa, jurnalist la Radio Renaşterea, Cluj.

„Declaraţia ecumenică de la Bistriţa este importantă, ea consfinţeşte colaborarea dintre bisericile istorice, dar şi un semnal către enoriaşi, un semnal de pace. Astfel de gesturi pozitive sunt menite să insufle încredere, apropiere, prietenie, exact de ce avem nevoie acum. Noi şi lumea întreagă trebuie să ştim când şi cum să stingem vrajbele, viaţa ne obligă la aceasta, Bogdan Ivanov, specialist în Istoria bisericilor

SUA au reacţionat dur în ceea ce priveşte subiectul sensibil al retrocedărilor de biserici către comunităţile greco-catolice. „Biserica Ortodoxă şi Greco-Catolică nu au reuşit să înceapă un dialog pentru rezolvarea disputelor patrimoniale existente, cu toate că a existat un schimb de mesaje cu scopul de a ajunge la o înţelegere asupra termenilor sub care un dialog poate începe”, se precizează în raportul Departamentului de Stat al SUA. Oficialii americani au evidenţiat faptul c㠁glipsa progresului în restituirea bisericilor greco-catolice transferate de fostul guvern comunist Bisericii Ortodoxe în 1948 continuă să rămână o problemă semnificativăh motiv pentru care oficialii „sunt interesaţi de situaţia Bisericii Greco-Catolice din Româniah.

Statele Unite ale Americii iau atitudine faţă de problema retrocedărilor deoarece libertatea religioasă este una dintre valorile fundamentale ale SUA şi o problemă de securitate naţională, dar şi datorită parteneriatului strategic dintre SUA şi România consideră părintele Chris Terheş, preşedintele Romanian Greek-Catholic Association.

„Libertatea, progresul şi democraţia nu pot exista într-o ţară care nu respectă drepturile individului şi, implicit, libertatea religioasă. Din acest motiv, an de an Departamentul de Stat al SUA dă publicităţii un raport cu drepturile omului (Human Rights Report) şi altul cu libertatea religioasă (International Religious Freedom Report) în care detaliază pe fiecare ţară încălcările drepturilor omului şi a libertăţii religoase. Una dintre ţările monitorizate constant de către Statele Unite la aceste capitole este şi Româniah”, spune părintele greco-catolic Chris Terheş.

Statele Unite acorda o atenţie sporită României în ceea ce priveşte libertatea religioasă deoarece există un parteneriat strategic cu această ţară: „România este aliatul Statelor Unite iar cele din urmă au tot interesul ca România să fie o democraţie stabilă, funcţională, în care drepturile tuturor oamenilor să fie respectate. Încălcarea libertăţii religioase este un focar de tensiune şi instabilitate în orice ţară, lucru pe care Statele Unite nu-l doresc mai ales de la partenerul lorh, explică părintele Chris Terheş.

Secretarul de stat al SUA, John Kerry, cu ochii pe România.

Nerespectarea libertăţii religioase poate deveni o problemă de securitate naţională este ideea exprimată şi de către secretarul de stat american John Kerry cu ocazia lansării raportului amintit mai sus: „Atunci când ţările subminează sau atacă libertatea religioasă, nu ameninţă doar pe nedrept pe cei pe care îi ţintesc, ci ameninţă stabilitatea propriei lor ţări. Şi vedem acest lucru în atât de multe locuri din lume.” Din acest motiv, a spus Secretarul de Stat Kerry, „atacurile asupra libertăţii religioase sunt atât o preocupare morală cât şi strategică de securitate naţională pentru Statele Uniteh.

Nedreptatea împotriva Bisericii Greco-Catolice se răsfrânge negativ asupra societăţii.
„Fiecare biserica greco-catolică confiscată de comunişti şi dată Bisericii Ortodoxe, care nu a fost retrocedată încă, este o dovadă a continuării nedreptăţii împotriva Bisericii Greco-Catolice ceea ce implicit are efect negativ asupra întregii societăţi româneşti.

Romania nu va putea avea o clasă politică responsabilă, cinstită, necoruptă şi corectă atâta vreme cât Biserica majoritară găseşte argumente pentru a justifica furtul de altare şi morminte de la Biserica Greco-Catolică. Când Biserica Ortodoxa justifică acest furt pe motiv că este majoritară în România, la fel justifică politicienii corupţia şi furtul când vin la putere pe motiv ca au fost votaţi de o majoritateh, precizează preşedintele Romanian Greek-Catholic Association.

Tabloul celor mai mari pierderi în 23 de ani

Pierderi, nu numai pentru comunitatea greco-catolică, dar şi pentru poporul român, sunt bisericile greco-catolice demolate sau distruse după anii 90. „Multe dintre aceste biserici au fost repere istorice unice ale poporului român şi dovadă a nedreptăţilor suferite de românii din Transilvania în decursul secolelorh, spune părintele greco-catolic Chris Terheş. Iată, potrivit acestuia, şi cele mai mari pierderi suferite de către comunităţile greco-catolice din Transilvania după 1990; în judeţul Cluj: în 1995 – demolarea bisericii monument istoric din Tritenii de Jos (1838), în 2001 – dezmembrarea bisericii de lemn din Băişoara (1852); în judeţul Maramureş: în 2001 – demolarea bisericii greco-catolice din Vadul-Izei (1884), prima biserica de piatra din Maramureşul istoric, în 2009 – Biserica greco-catolica în stil neo-gotic, în jurul căreia s-a construit la 1940 Cimitirul Vesel la recomandarea preotului greco-catolic Grigore Riţiu, victimă a terorii comuniste, este în prezent biserică neo-bizantină, ştergându-se urmele că biserica a fost greco-catolică; în judeţul Sălaj, în 2007 – demolarea bisericii greco-catolice din Badon (1726), prima biserică de piatră din judeţul Sălaj; în judeţul Bihor: continuarea distrugerii bisericii greco-catolice din Salonta, Bihor, construită de episcopul greco-catolic martir Valeriu Traian Frenţiu, ucis de comunişti la închisoarea Sighet, în judeţul Satu-Mare, în 2009 – incendierea bisericii greco-catolice din Soconzel (1777); în judeţul Mureş, localitatea Ungheni- construcţia unei biserici ortodoxe peste biserica greco-catolică.

Pe lângă aceste biserici greco-catolice distruse după Revoluţie, există biserici greco-catolice simbol pe care Biserica Ortodoxă continuă să refuze să le restituie, precizează preşedintele Romanian Greek-Catholic Association, amintind în acest sens: catedralele episcopale greco-catolice din Baia Mare şi Gherla, catedralele protopopiale greco-catolice din Zalău şi Beiuş, biserica greco-catolică din Bobota (Sălaj), biserica Răţeştilor din Turda etc.
În opinia părintelui Chris Terheş, situaţia la care s-a ajuns se datorează nu numai bisericii ortodoxe, dar şi politicienilor care au condus ţara timp de 23 de ani:hEste de neînţeles atitudinea Bisericii Ortodoxe Române şi a politicilor români care continuă să discrimineze, să abuzeze şi să încalce drepturile greco-catolicilor din România ca şi cum aceştia nu ar fi oameni şi cetăţeni cu drepturi egale ai României”.
Există şi o soluţie salvatoare. Însă nu este agreată de toţi.

În judeţul Cluj, nu există litigii între cele două biserici

Pe de altă parte, contactat în această problemă, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului, Bogdan Ivanov, precizează că „în prezent, între cele două bisericii nu există litigii şi că acestă stare de fapt este rodul dialogului dintre ortodocşi şi greco-catolicih. „Din 90, pe calea dialogului, din Arhiepiscopia Clujului, s-au retrocedat peste 20 de biserici către greco-catolici. Încercăm să rezolvăm solicitările pe calea dialogului realist şi sincerh, a spus Bogdan Ivanov. Reprezentantul Mitropoliei Clujului susţine că reprezentanţii bisericii greco-catolice trebuie să ţină seamă de ceea ce vor credincioşii

Satu Mare

Mănăstirea Bixad, subiect de dispută

În județul Satu Mare, bisericile Ortodoxă și Greco-Catolică au înregistrat până în prezent peste 30 de dispute. Miza acestor procese o reprezintă cererile de retrocedare a lăcașelor de cult, formulate de prelații greco-catolici. Până în prezent, sentințe definitive și irevocabile au fost pronunțate doar în cazul câtorva biserici. Printre acestea se numără și cele din Hrip, Petea, Racșa, dar și parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din municipiul Satu Mare. Printre bisericile ortodoxe sătmărene aflate în litigii de retrocedare se numără și cele din Pomi, Crucișor, Hodișa, Ruseni sau Moara Borșii.

Cele mai multe procese, inițiate pentru recuperarea lăcașelor de cult, au fost intentate Protopopiatului Ortodox Carei. 21 de astfel de procese se află momentan pe rol, în diferite stadii și la diferite instanțe ale țării. Deocamdată nu se prefigurează o sentință definitivă în niciunul dintre aceste litigii. Dintre cele trei protopopiate ortodoxe sătmărene, cel din Oaș este cel mai puțin afectat de procesele de retrocedare, dar cu impact asupra unor largi comunități de credincioși ortodocși. Spre exemplu, retrocedarea Bisericii din Racșa (Țara Oașului) către greco-catolici a creat mari nemulțumiri în această comunitate având în vedere că în localitate există 2535 de credincioși ortodocși și doar 31 greco-catolici. Aici, parohia greco-catolică înființată în ultimii ani, a obținut în instanță inclusiv terenul de sub noul sediu al primăriei, dar și de sub noua Casă de Cultură, alături de alte proprietăți importante. Situația este una similară în Căm穩zana, dar și Bixad, acolo unde, în primă fază, greco-catolicii au cștigat în instanță Mănăstirea Bixad, considerată a fi altarul Țării Oașului. Dosarul a fost trimis acum spre rejudecare. Prin prisma acestui fapt, tensiunea din mijlocul acestor comunități ortodoxe din Țara Oașului crește cu fiecare termen de judecare.

Sălaj

21 de biserici motiv de dezbinare

În Sălaj, 21 de biserici din tot atâtea localităţi au fost şi, unele cazuri mai sunt şi astăzi, motiv de ceartă şi de dezbinare între oameni care până nu demult împărţeau aceeaşi coajă de pâine. Potrivit preotului Gabriel Gârdan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Sălajului, în fiecare dintre cele 21 de situaţii scandalul a pornit de la greco-catolicii hotărâţi să pună mâna cu orice preţ pe bisericile din comunităţile respective. „Vreau să precizez foarte clar faptul că Biserica ortodoxă nu a intentat nici un proces şi considerăm că singura cale de rezolvare a litigiilor o reprezintă dialogul”, spune Gârdan.

Din datele primite de la reprezentantul Episcopiei, rezultă că până în acest moment 17 biserici sălăjene au făcut obiectul unor litigii derulate prin intermediul instanţelor de judecată. În trei cazuri, bisericile au fost câştigate de greco-catolici. Este vorba despre bisericile din Bocşa, Bulgari şi Bocşiţa. „Nu vreau să comentez deciziile instanţei, dar vă dau un singur exemplu, al bisericii din Bocşiţa, revendicată şi câştigată de greco-catolici deşi ea datează din 1625, adică înainte de înfiinţarea Bisericii Greco-Catolice”, spune preotul. Alte 10 biserici au fost câştigate definitiv în instanţă de ortodocşi. Este vorba despre bisericile din Bădăcin, Bobota, Câmpia Sălaj, Dobrocina, Drighiu, Glod, Halmăşd, Horoatu Crasnei, Stârciu şi Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Zalău. În cazul altor patru biserici, cele din Boian, Cizer, Crasna şi Sângeorzu de Meseş, procesul este încă pe rolul instanţelor de judecată.
Nu de fiecare dată credincioşii greco-catolici au apelat la instanţă pentru a obţine proprietatea asupra bisericilor. Potrivit lui Gârdan, avem patru situaţii în care bisericile au fost ocupate abuziv, fiind vorba despre cele de la Camăr, Căpîlna, Porţ şi Şumal.

Maramureş

19 biserici retrocedate, răni vechi și adânci

În județul Maramureş au fost retrocedate Bisericii Greco-Catolice un număr de 19 biserici. În prezent, pe rolul instanţelor de judecată se află alte 18 cazuri care vizează diferende între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă din Maramureş. Printre acestea se număra și Catedrala Ortodoxă din Baia Mare, pentru retrocedarea căreia cultul greco-catolic s-a adresat instanţelor de judecată. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat, în 16 mai, o sentinţă definitivă şi irevocabilă prin care Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare, Catedrala Veche cum este cunoscută în oraş, le rămâne ortodocşilor.

Unul dintre cele mai „celebre” procese de retrocedare are loc în localitatea maramureşeană Săpânţa. Pomenită doi ani la rând în raportul anual asupra libertăţii religioase emis de Departamentul de Stat al SUA, biserica din localitate este dată ca exemplu de „aşa nu” în cadrul documentului. Scandalul a început în anul 2009, când, în luna aprilie, sub pretextul renovării bisericii din localitate (aflată în proprietatea greco-catolicilor înainte de 1948), Biserica Ortodoxă a demolat turla acesteia, anunţându-şi intenţia de a o reconstrui într-un alt stil. Lucrările de renovare au fost parţial finanţate de Ministerul Culturii. Surse din comunitatea greco-catolică au susţinut că Biserica Ortodoxă a făcut acest lucru pentru a elimina stilul neogotic al turlei, care indica originea greco-catolică a bisericii. Biserica Greco-Catolică are acte de proprietate pentru biserică şi cimitirul din localitate şi a obţinut la data respectivă un ordin judecătoresc privind suspendarea demolării şi a lucrărilor de construcţie. Biserica Ortodoxă a respectat ordinul judecătoresc doar pentru o scurtă perioadă şi numai după demolarea turlei. Conform spreculaţiilor din presă, preotul ortodox a instigat populaţia impotriva preotului greco-catolic, acesta devenind apoi ţinta mai multor atacuri. În timp ce Biserica Greco-Catolică a susţinut că Biserica Ortodoxă nu avea autorizaţie de demolare, Biserica Ortodoxă a declarat că avea toate aprobările necesare pentru lucrările de restaurare. Biserica Greco-Catolica s-a plâns, de asemenea, că tensiunile dintre catolicii şi ortodocşii din localitate s-au intensificat, iar capela greco-catolică a fost vandalizată. Procesul pentru retrocedarea bisericii este pe rol la Curtea de Apel Cluj, după ce magistraţii maramureşeni au dat câştig de cauză ortodocşilor.

 

Text: Tia Sîrca, Anca Miklos, Olimpia Man, Ovidiu Mortan

Distribuie:

Postaţi un comentariu