Maica Tereza: caritate, sfinţenie şi controverse

Pentru activitatea sa, Maica Tereza a primit Premiul Nobel pentru Pace în octombrie 1979. A fost beatificată de Ioan Paul al II-lea la 19 octombrie 2003.

Printre cele mai cunoscute personalităţi ale lumii se numără şi Maica Tereza de Calcutta, fondatoarea Congregaţiei “Misionarele Carităţii”, călugăriţă catolică celebră pentru munca de caritate, pentru viaţa dedicată în întregime sprijinirii celor săraci, celor bolnavi, celor respinşi de societate. Pentru toate eforturile sale a fost răsplătită cu Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1979, iar Papa Ioan-Paul al II-lea a beatificat-o pe călugăriţa originară din Balcani pe data de 19 octombrie 2003, la şase ani după moartea ei.

Origini româneşti

Maica Tereza s-a născut la Skopje, capitala Macedoniei de azi, în anul 1910, pe când ţara făcea parte din Imperiul Otoman. Ea a fost botezată cu numele de Agnes Gonxhe Bojaxhiu, nume care se citeşte ”Boiagiu”. Mama sa, Drana, era albaneză, iar unele surse susţin că tatăl său, Nikolle, era aromân, astfel că Maica Tereza ar avea, astfel, origini româneşti.

Familia Bojaxhiu s-a mutat în Albania, într-o zonă locuită de un amestec de populaţie aromână, albaneză şi slavă. Nikolle Bojaxhiu a fost implicat în politică şi a luptat pentru formarea unei Albanii federale, în care aromânii să aibă un cuvânt important de spus. Aceleaşi surse spun că el ar fi murit de inimă rea în anul 1919, când a aflat, la finalul primului război mondial, faptul că oraşul Skopje a fost atribuit Iugoslaviei, şi nu Albaniei.

Agnes avea doar 8 ani când şi-a pierdut tatăl, astfel că a pierdut contactul cu rudele aromâne, fiind crescută de mama ei, în religia catolică.

Încă de la vârsta de 12 ani se simţea trasă de religie şi era fascinată de poveştile misionarilor, hotărând că acesta era drumul pe care dorea să apuce. A plecat de acasă la 18 ani şi nu s-a mai întors niciodată, nici nu s-a mai întâlnit cu familia sa.

„Mulţi oameni sunt preocupaţi de foametea din India şi din Africa, de violenţa din Statele Unite şi aşa mai departe. Dar eu cred că cea mai mare problemă este avortul, care distruge iubirea din inima mamei, armonia dintre soţi. Prin avort, mama nu învaţă să iubească, tatăl nu învaţă responsabilităţile sale, pacea din familie este distrusă. Nu ucideţi copilaşii! Vreau să propun alternativa adopţiunii în locul avortului. Le rog pe toate mamele din lume: dacă nu doriţi un copil, daţi-mi-l mie… Eu doresc copilul vostru! Aşa am adoptat peste 3.000 de copii în Calcutta“ – Maica Tereza.

Slujirea săracilor

A intrat în Congregaţia Surorilor de Loreto, din Irlanda, primind ca soră numele de Maria Tereza; a mers în Irlanda pentru a învăţa limba engleză, o etapă importantă din drumul pe care dorea să îl înceapă, având în vedere că urmărea să plece în India, ca să predea copiilor săraci. La 6 ianuarie 1929 a ajuns la Calcutta, India, unde a predat mai mulţi ani la o şcoală de fete. În timpul unei călătorii cu trenul pentru o reculegere anuală, Maica Tereza a primit ceea ce ea a numit “vocaţia în vocaţie”: ”Menirea ta este să-i slujeşti pe săraci, pe cei mai săraci dintre săraci“. Astfel, la 17 august 1948, a îmbrăcat pentru prima oară sari-ul alb cu margini albastre şi a intrat în lumea săracilor. În decembrie 1948, a deschis prima şcoală într-un cartier sărac din Calcutta, iar în 1949 a fondat Congregaţia „Misionarele Carităţii“, după ce i s-au alăturat câteva dintre fostele ei eleve. Cu ajutorul acestora, ea s-a dedicat slujirii celor mai săraci locuitori ai Indiei, în condiţiile în care, după dobândirea independenţei faţă de Marea Britanie, India se confrunta cu o situaţie umanitară dezastruoasă. Ea a fondat orfelinate, şcoli şi spitale şi a salvat, astfel, viaţa a mii de copii.

La începutul anilor 1960, Maica Tereza a început să trimită surori de-ale ei în alte părţi ale Indiei, deschizând ulterior case pe toate continentele, şi în aproape toate ţările comuniste, inclusiv în fosta Uniune Sovietică, Albania şi Cuba.

Critici şi controverse

Ca orice personalitate, însă, Maica Tereza a avut şi critici, iar vocea acestora s-a auzit tot mai clar după moartea călugăriţei. În prezent, mai este nevoie de un singur miracol dovedit pentru ca Tereza, beatificată în 2003 de marele său susţinător, Papa Ioan Paul al II-lea, să devină sfântă. Dar noile studii arată aspecte noi din viaţa şi activitatea Maicii Tereza. Una dintre aceste cercetări a fost publicată în jurnalul Studies in Religion/Sciences de istoricii Serge Larivée şi Genevieve Chenard, care doresc să arate că, totuşi, reputaţia de ”sfântă” nu este întru totul îndreptăţită.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost un susţinător şi un admirator declarat al Maicii Tereza şi al muncii depuse de aceasta.

”Studiind documentele pe tema fenomenului altruismului în cadrul pregătirii unui seminar despre etică, unul dintre noi a descoperit viaţa şi opera celei mai cunoscute femei din Biserica Catolică, parte a imaginaţiei colective în momentul actual: Maica Tereza”, explică profesorul Larivée. ”Descrierea sa era atât de extatică încât ne-a aţâţat curiozitatea şi ne-a făcut să studiem în profunzime viaţa sa”, a mai spus profesorul.

După ce au studiat aproximativ 300 de documente despre viaţa sa, cercetătorii au concluzionat că mai multe probleme referitoare la viaţa călugăriţei nu au fost luate în seamă de Vatican.

Printre acestea se numără „modul ciudat în care alegea să îngrijească bolnavii, contactele sale politice dubioase, managementul suspect al sumelor imense de bani pe care le-a primit şi perspectivele ultradogmatice referitoare la avort, contracepţie şi divorţ”. Acestea, sunt, pe scurt, controversele care înconjoară imaginea Maicii Tereza.

Ştiinţă vs. miracole

Primul „scandal” a fost provocat chiar de beatificarea Maicii Tereza, o decizie pe care Vaticanul a luat-o după ce o femeie din India s-ar fi vindecat de o tumoare la stomac datorită unui medalion cu chipul Terezei. Medicii au explicat că pacienta s-a vindecat în urma administrării medicamentelor, fiind tratată împotriva unui chist ovarian şi a tuberculozei, însă Vaticanul a mers mai departe şi a decretat de necontestat acest miracol.

Alte controverse au fost iscate de convingerile radicale pe care Maica Tereza le susţinea şi le transmitea cu orice ocazie – nu era deloc de acord cu divorţul, respingea metodele contraceptive moderne, iar avortul era, în viziunea ei, cea mai mare ameninţare pentru omenire.

Până la sfârşitul vieţii sale, Maica Tereza deschisese peste 500 de misiuni destinate săracilor şi bolnavilor, în circa 100 de ţări. Însă specialiştii care au inspectat aceste locuri au constatat că există condiţii cel puţin îndoielnice: o lipsă totală a condiţiilor de igienă, lipsa îngrijirii bolnavilor, hrană insuficientă şi lipsa analgezicelor. Cârcotaşii au întrebat, atunci, unde se duc sutele de milioane de dolari pe care le primea, ca donaţii, fundaţia Maicii Tereza?

În 1991, revista germană Stern scria că doar 7% din donaţiile făcute Fondului Maicii Tereza merg spre activităţi caritabile, dar o clarificare definitivă printre conturile şi fluxurile în numerar nu s-a putut face atunci. Niciodată, de fapt. Nu se ştia cine depune bani în conturile Misiunii, despre ce sume era vorba şi cum erau folosite. Atunci când ar fi fost nevoie de acele fonduri, mai scriu istoricii, Maica Tereza a trimis iconiţe, şi nu bani. Este vorba despre unul din cele mai mari dezastre industriale din istoria omenirii, cel de la Bophal, soldat cu cel puţin 15.000 de morţi, sau despre inundaţiile din India.

Maica Tereza a fost numită “Îngerul din Calcutta”, fiind cunoscută şi apreciată în toată lumea. Ea însăşi se descria ca “un creion în mâinile lui Dumnezeu”.

Suferinţa, calea spre mântuire

Un reporter pe nume Donald MacIntyre a scris, la rândul său, un articol greu de digerat, după o vizită pe care a făcut-o în anul 2005 în unul dintre orfelinatele fundaţiei Maicii Tereza din Calcutta. El a comparat ceea ce a văzut acolo cu orfelinatele din România anilor ’90: paturi îngrămădite unele în altele şi copii care stăteau în semi-întuneric, unii fiind legaţi de paturi, alţii lăsaţi nesupravegheaţi timp îndelungat. Medicamentele erau puţine şi se administrau cu brutalitate, iar mâncarea era gătită şi păstrată în condiţii insalubre, în condiţiile în care săpunul şi dezinfectantele veneau în stoc limitat.

În acelaşi timp, una din maicile ordinului îi povestea aceluiaşi reporter că doar în conturile biroului de la New York erau într-un an fonduri în valoare de cel puţin 50 de milioane de dolari. O altă măicuţă relata un caz în care, ştiind că un pacient suferă de febră tifoidă, personalul nu a luat nici o măsură pentru a proteja voluntarii sau ceilalţi pacienţi de infecţie, în ideea că ”orice va fi, va fi voinţa lui Dumnezeu”.

De altfel, Maica Tereza considera că sărăcia şi suferinţa sunt sfinte, fiind adevărata cale spre mântuire. Acest crez şi multe dintre aspectele vieţii Maicii Tereza au fost răstălmăcite de mass-media, fiind popularizate numai unele imagini, pe placul publicului larg.

Maica Tereza de Calcutta s-a născut la 26 august 1910 la Skopje, Macedonia de astăzi. Numele său adevărat a fost Agnes Gonxha Bojaxhiu. Al doilea prenume, Gonxha, înseamnă în limba albaneză “mica floare” sau “boboc de floare”.

O moarte demnă

Primul aşezământ înfiinţat de Maica Tereza în Calcutta, în 1951, a fost destinat muribunzilor, celor bolnavi, fără şanse de vindecare. Acolo primeau îngrijiri medicale şi ultimele ritualuri în faţa morţii, în funcţie de credinţa fiecăruia. Li se oferea şansa la o moarte demnă – ”o moarte frumoasă pentru oamenii care au trăit ca nişte animale înseamnă să moară ca nişte îngeri, iubiţi şi doriţi”, spunea Maica Tereza.

Medicii din Vest, însă, o criticau pentru că nu folosea fondurile primite ca să modernizeze acel centru, unde se murea cu demnitate, dar tot în chinuri groaznice. Pacienţii nu erau evaluaţi corect şi nu primeau analgezice mai puternice, care le-ar fi putut uşura durerile, spuneau aceştia. Apărătorii contracarau: Maica Tereza nu a spus niciodată că înfiinţează un spital, ci un refugiu pentru cei fără de speranţă. De asemenea, unele medicamente nici măcar nu erau legale în India acelor vremuri, fiind practic imposibil să se lucreze cu morfină, de exemplu.

Referitor la ”contactele dubioase”, este vorba despre bani, mulţi bani, pe care Maica Tereza i-a acceptat de la dictatori sau chiar răufăcători. Unul dintre aceştia a fost dictatorul Duvalier din Haiti, care ar fi transferat milioane de dolari spre conturile fundaţiei; alt donator a fost Charles Keating, unul din cei mai mari delapidatori din istoria Statelor Unite.

Maica Tereza a vizitat şi România, sosind în ţara noastră pentru prima dată la 2 mai 1990, iar la Bacău la 27 iunie în acelaşi an. La 20 octombrie 1990 a deschis la Bacău casa “Misionarele Carităţii”. În septembrie 1992, a venit din nou în vizită, la Bacău şi la Iaşi.

Faimă la nivel mondial

Cercetătorii Serge Larivée   şi Genevieve Chenard au sugerat că imaginea de sfântă a Maicii Tereza a început să fie intens promovată şi a crescut tot mai mult după ce aceasta s-a întâlnit în 1968 cu Malcolm Muggeridge, un jurnalist de la BBC care îi împărtăşea convingerile catolice de dreapta şi care era anti-avort. Acesta a promovat-o în prima fază, de aici urmând faima sa la nivel mondial. La urma urmei, dacă presa nu i-ar fi făcut cunoscute acţiunile, ar fi rămas în anonimat, aşa cum acţionează, probabil, mulţi asemenea ei.

Cu toate acestea, nici criticii ei cei mai înverşunaţi nu pot nega faptul că Maica Tereza a avut un impact pozitiv la nivel mondial.

„Dacă imaginea extraordinară a Maicii Tereza care s-a cimentat în imaginaţia colectivă a încurajat iniţiative umanitare în care oamenii chiar se implică în cazul celor loviţi de sărăcie, atunci ne putem bucura. E foarte probabil ca imaginea sa să fi inspirat numeroşi lucrători din domeniul umanitar ale căror acţiuni au dus la schimbări pozitive în viaţa celor mai sărmani oameni, aceştia ajutând săracii şi cei mai vulnerabili oameni fără a fi lăudaţi de mass-media. Cu toate acestea, relatările din presă referitoare la Maica Tereza ar fi putut fi mult mai riguroase”, concluzionează cercetătorii.

Maica Tereza o aprecia foarte mult pe Prinţesa Diana pentru munca ei de caritate şi spunea adeseori că este fiica ei.

[stextbox id=”alert”]

Repere principale în viaţa Maicii Tereza

În 1937 devine oficial Sora Teresa, numele fiind inspirat de Therese de Lisieux, patroana misionarilor.

În 1946, aflată în călătorie în India cu trenul, simte că şi-a descoperit vocaţia, aceea de a-i ajuta pe cei sărmani, pe cei mai săraci dintre săraci.

În 1948 renunţă la straiul monarhal al ordinului Surorilor şi îmbracă un sari alb cu o panglică albastră pe margine, solicită cetăţenia indiană şi îşi începe munca de caritate.

A urmat cursuri de asistentă medicală pentru a-i ajuta mai bine pe săraci şi pe bolnavi, iar în 1950 a obţinut de la Vatican permisiunea de a înfiinţa o nouă congregaţie, care a devenit mai târziu “Misiunea de Caritate” sau „Misionarele Carităţii”.

A început cu doar 13 membri, însa acum Misiunea numără peste 5.000 de maici, care au grijă de orfelinate, de bolnavii de HIV şi de centre destinate bolnavilor, în aproape toată lumea.

În 1979, a primit Premiul Nobel pentru Pace.

În 1982, în timpul asediului Beirutului, a reuşit să oprească focurile de arme pentru a salva 37 de copii dintr-un spital aflat între cele două tabere inamice.

A murit în 1997, din cauza unor probleme cardiace, şi a fost înmormântată în India, cu onoruri naţionale.

A fost beatificată în anul 2003, de către Papa Ioan Paul al II-lea.

[/stextbox]