Ioan Hosu: „La Cluj se creează o cultură a protestului şi a dezbaterii publice”

Ioan Hosu, sociolog

Cred că fenomenul acesta la Cluj îl putem explica mai degrabă apelând la variabile culturale şi nu la variabile politice sau ideologice dinspre politic. Cred că e vorba de fenomene de grupare a indivizilor plecând de la seturi de valori alternative la modelul dominant, fie că e el politic, corporatist, economic sau tradiţional. Vedem aici reacţii şi la dezbateri cum ar fi, de exemplu, avortul. Există mai degrabă o orientare culturală, care poate avea implicaţii şi în modul în care e organizat spaţiul politic, şi în modul în care e organizat spaţiul corporatist sau economic, ori problematica mediului. În timp, grupările acestea interferează şi noi le vedem vizibile doar în momentul în care puterea încearcă să propună proiecte de schimbare care nu sunt în acord cu aşteptările lor.

De fiecare dată când apare un proiect major, aceşti oameni încearcă să iniţieze dezbateri publice în forma asta. Sigur, e o formă cu care noi nu suntem foarte obişnuiţi, dar care face parte din jocul democratic. Nu cred că e o problemă, atâta vreme cât rolul acestor acţiuni colective este acela de a dezbate o temă sau alta. A încerca să le pui sub preş sau a încerca să le interzici e cel puţin deplasat, atâta vreme cât ele sunt normale în orice spaţiu civilizat. De fapt, protestele care au debutat în ianuarie 2012 au fost exersate în mai multe ocazii şi de fiecare dată exerciţiile astea au dus la un plus de coerenţă şi la un plus de impact în spaţiul public. E o chestie care se învaţă şi lucrurile nu se vor opri, chiar dacă în perioada aceasta e o linişte. Poate e o perioadă de acumulări.

Am văzut că politicienii sunt foarte atenţi la genul acesta de presiuni şi de obicei dau în spate când se întâlnesc cu astfel de manifestări.

Aici cred că e vorba de un alt fel de activism decât suntem obişnuiţi. Forma clasică de organizare e trecută. Aici cred că predispoziţia aceasta spre auto-organizare e o variabilă culturală aparte şi ţine de nivel de educaţie şi de accesul la resurse informatice, să spunem. De obicei, Bucureştiul şi Clujul lucrau concomitent, în acelaşi tempo şi cred că asta face diferenţa: accesul la informaţie, viteza cu care circulă informaţia şi nivelul ridicat de educaţie. De aici vine şi civismul mai ridicat, participarea şi implicarea mai ridicată. Cred că la Cluj va continua această atitudine, pentru că se creează o cultură a protestului şi a dezbaterii publice ce face trimitere la protest; cred că astea nu se sting foarte uşor. Ele se transferă la nivel de grup, la nivel de reţele sociale.


Publicitate

Postaţi un comentariu