Delta de la Cluj. 38 de lebede, în marea de gunoaie

Foto: Dan Bodea

Cu toate că temperaturile ridicate din această perioadă nu sunt pe placul iubitorilor sporturilor de iarnă, care plâng după zăpezile de altă dată, păsările sunt cele care se bucură din plin de condițiile favorabile de trai din această „primăvară”. Râul Someș s-a transformat și în acest an în refugiul a sute de înaripate care au ales să ierneze aici. De departe, vedetele acestui sezon sunt lebedele, regăsite în număr neobișnuit de mare pentru zona noastră.

Dacă pe porțiunea din zona Sălii Sporturilor „Horia Demian” sunt între șase și opt exemplare, în zonele mai puțin populate ale râului, departe de agitația orașului, acestea depăsesc mereu numărul zecilor. La penultima vizită desfășurată în perioada cuprinsă între Crăciun și Anul Nou, am putut observa în zona Aqua Park-ului din Florești, în spatele barajului, 22 de lebede. Ultima dată însă, pe data de 7 ianuarie, numărul acestora a crescut considerabil: am putut admira 38 de lebede pe suprafața râului.

Fotografie realizată în decembrie 2017/ Foto: Dan Bodea

Fotografie realizată pe 7 ianuarie 2018/ Foto: Dan Bodea

De un alb imaculat sau gri-maroniu, acestea se confundă adesea, dacă sunt la distanță de privitor cu mulțimea de gunoaie din această zonă, gunoaie care plutesc nestingherite pe suprafața apei. Peisajul din jur este dezolant: mizerie cât cuprinde, clădiri dezafectate și o mare de nepăsare. Dar dacă alegi să ignori mediul insalubru și să privești în zare, să admiri dealurile în culori arămii, zborul lin al lebdeleor, lupta lor jucăușă pentru verdeața de pe fundul apei, plimbarea lină, în coloană, dar de multe ori dezordonată, natura îți oferă un spectacol aparte, care te face să uiți de tot pentru câteva clipe.

În jurul tău, însă, o realitate dură vorbește, nu cu ajutorul cuvintelor, ci al gunoaielor care ajung să te surprindă prin diversitatea lor: un pantof aici, un morman de haine murdare puțin mai încolo, ce să mai vorbim despre peturi de plastic sau ambalaje, roți de cauciuc sau alte obiecte pe care se odihnesc păsările din când în când.

002W0A7549 - Copy m2W0A7530 m0IMG_0844 m02W0A7548 m2W0A7551 m2W0A7564 m2W0A7565 m2W0A7570
<
>
Foto: Dan Bodea

Familia lebedelor e completată de sutele de rațe care înoată voioase și de pescărușii care fie se ascund prin copaci, fie dau concerte, precum făceau azi vară pe malul mării.

Și totuși cât de normală este prezența lebedelor în zona noastră? Pentru a afla acest lucru am discutat cu Cristi Domșa din partea Societății Ornitologice Române.

Lebede de vară

„Lebedele regăsite pe Someș sunt în mod paradoxal lebede de vară. Această specie este singura care se regăsește și vara în România, pe perioada în care cuibărește. Celelalte specii cuibăresc în tările nordice. Lebedele se regăsesc mai rar în Transilvania. În schimb, în exteriorul Carpaților și în Delta Dunării, în special, lebăda de vară este o specie abundentă. Prezența lor pe râul Someș nu e extrem de comună, dar în ultimii ani se pare că din ce în ce mai multe iernează și pe Someș, în zona Gilău, în zona comunei Florești și mai puțin în zona Platoului Sălii Sporturilor „Horia Demian”. Nu e nefiresc ceea ce se întâmplă. Cele care vin, sunt împinse de frigul din țările nordice. De rămas, rămân câteodată toată iarna dacă nu e frig. Dacă temperaturile scad, iar apa îngheață, vor migra cu siguranță spre sud și vor reveni când le va permite vremea”, spune Cristi Domșa.

Cu toate că lebedele pot fi observate de obicei în grupuri, mai mici sau mai mari, acestea nu țin foarte mult la conceptul de familie. Stau împreună mai mult „din interes”, pentru că au înțeles foarte bine ce înseamnă avantajul grupului, mai ales în perioada rece. Saul altfel spus, lebedele funcționează pe principiul: unde sunt mulți, puterea crește.

Harta zonelor în care lebedele cuibăresc pe teritoriul României/ Foto: pasaridinromania.sor.ro

„Lebedele maronii sunt puii de anul acesta. În cazul lor, familia e ceva foarte relativ. Se organizează pe familii strict în perioada de cuibărit, până încep să crească puii. După aceea, nu mai există noțiunea de familie. Cu toate acestea, lebedele migrează în grupuri pentru că în momentul în care începe să fie frig, iar apa îngheață, o păsăre singură nu poate rezista. Ele trebuie să miște continuu apa, pentru a nu îngheța și pentru a se putea hrăni. Din această cauză, în perioada de iarnă, rațele și lebedele stau în grupuri. Cunosc foarte bine avantajul acestei organizări”, explică ornitologul.

Lebedele se hrănesc cu materie vegetală, iar când temperaturile sunt blânde, acestea nu au nevoie de mâncare suplimentară. Cu toate acestea, zi de zi, malul Someșului, în zona Sălii Sporturilor „Horia Demian”, e plin de clujeni, dornici să le ofere o bucată de pâine sau semințe înaripatelor. Dacă rațele și pescărușii sunt încântați de generozitatea vizitatorilor și interacționează cu aceștia, lebedele sunt ceva mai rezervate.

00IMG_0801 - Copy 00IMG_0798 - Copy 00IMG_0755 - Copy 00IMG_0753 - Copy 00IMG_0748 002W0A7541 - Copy 002W0A7536 - Copy IMG_0828 bun - Copy
<
>
Foto: Dan Bodea

„Mănâncă și ele pâine, numai că pâinea este un aliment care nu este recomandat să fie oferit păsărilor. Ideal ar fi să nu fie hrănite. Ele se descurcă foarte bine. Mănâncă materii vegetale, iar malurile și fundul Someșului conțin materie vegetală din abundență, așa că acestea își găsesc hrană ușor. Hrănitul de către oameni este mai mult o modalitate de interacțiune cu acestea, pentru a le atrage mai aproape de mal, dar ele nu au nevoie de hrană decât în cazuri extreme, când e foarte frig, iar apa este înghețată. În condiții normale, nu”, spune Cristi.

Lebedele sunt fidele locurilor în care cuibăresc și iernează. „În principiu cele care revin, revin cam în aceleași locuri. Nu aveam date exacte de unde vin, dar cel mai probabil din țări nordice: Suedia, Polonia, Danmarca, unde frigul se instalează mai devreme și e mai crunt. Anul acesta, numeric vorbind sunt destul de multe pentru că nu a fost frig. Sunt temperaturi de primăvară. Probabil dacă va îngheța, numărul acesta va scădea.Vor migra la sud de Carpați, în Bulgaria și în nordul Greciei, dar nu mai departe. Dar dacă iarna continuă în acest stil, mai mult ca sigur vor rămâne până în martie pe Someș,  când se vor întoarce în țările unde vor cuibări”, explică Cristi.

Populația care cuibărește în Europa este relativ mică: 86.000-120.000 de perechi / Foto: Dan Bodea

Lebăda de vară trăiește în aproape toată Europa, dar pe arii destul de restrânse. Mai multe populații sunt sedentare,, dar cele din nord și din est se pot muta spre sud-vestul Europei și Orientul Mijlociu în timpul iernilor severe. Păsările își părăsesc teritoriile de cuibărit din luna septembrie, în funcție de areal, și revin în luna martie a anului următor / Foto: Dan Bodea

Blamaţi anul trecut, cormoranii au ocolit Clujul 

Dacă prezenţa lor pe Someşul Mic a provocat o adevărată isterie anul trecut, cormoranii au fost receptivi şi au înţeles că nu sunt bineveniţi la Cluj, astfel că în acest an această pasăre nu a fost văzută, cel puţin deocamdată la Cluj. „Cormoranul nu e specie autohtonă, trebuie exterminată, pentru că ne mănâncă peștele din râuri și lacuri”, spuneau în cor pescarii clujeni anul trecut.

Cormorani pe Someş / Foto: Dan Bodea

„Noi nu o să mai avem ce pescui pentru că pasărea asta, cormoranul, e protejată prin lege. Adică noi care ne-am făcut permis de pescuit suntem fraieri. Au mai rămas lacurile din Gheorgheni, Beliș și Tarnița, unde încă n-au ajuns păsările astea, dar ca să pescuim acolo trebuie să mai plătim o taxă”, spune revoltat Ionuț B., pescar amator, și membru al Asociației Județene a Pescarilor Sportivi Cluj. ”Someșul a fost mereu o problemă. În puținul timpul liber pe care îl avem nici nu ne putem bucura de pescuit, sau de câteva capturi. Ba e apa mare, ba se curăță Someșul și vine buruiana pe apă, ba cormoranii acum. Păcat că avem ape destule, dar sunt fără pește, că îi mănâncă ăștia pe toți”, a mai spus Ionuț. Alți pescari au fost și mai vehemenți.

Şi totuşi de ce anul acesta cormoranii nu şi-au făcut prezenţa?

„Anul trecut a fost mult mai frig. Aproape toate bazinele acvatice erau îngheţate, aşa că singurele surse de hrană erau cele câteva zone acvatice neîngheţate, în special apele curgătoare: râurile din oraşe, unde datorită temperaturii mai ridicate a oraşului, apa nu prea îngheaţă. Cormoranii au profitat de singurele surse de hrană. Anul acesta, cel puţin până acum, iarna a fost blândă. Nu prea au îngheţat lacurile din Transilvania, astfel că tot efectivul de cormorani este împrăştiat între lacuri. Astfel, presiunea este oarecum distribuită între lacuri şi nu e aşa problematică. Pentru a reveni în număr atât de mare cum au fost anul trecut trebuie să fie destul de frig şi pe o perioadă mai îndelungată”, explică ornitologul.

Citiţi şi: Delir de iarnă: cormoranii străini înfulecă peștii de pe Someș

Pescărușii iernează la Cluj

Lebedele nu obișnuiesc să cuibărească în această zonă. Pescărușii le urmează exemplul, dar sunt și excepții. În zona noastră există o singură colonie de pescăruși comuni în comuna Ciurila. În Transilvania mai există două astfel de colonii, dar mici, în zona Brașovului. „Nu e o specie comună la cuibărit, în schimb e comună la iernat. Și aceștia vin tot din zonele nordice sau din sudul Carpaților și vor rămâne pe Someș atât timp cât temperaturile sunt blânde”, spune ornitologul.

Foto: Dan Bodea

Zona Someșului nu este singura zona în care păsările au parte de un tratament special din partea vizitatorilor. În Parcul Detunata, de exemplu, există diverse hrănitori instalate de membrii SOR, iar de câteva zile au apărut în copaci, bucăți mari de slănină, destinate înaripatelor. Chiar dacă pare ciudat, grăsimea le ajută pe acestea să treacă mai ușor peste sezonul rece. „Slănina este foarte bună pentru păsări atât timp cât nu este sărată și afumată.

02W0A7590 - Copy 02W0A7605 - Copy 02W0A7600 - Copy 02W0A7599 - Copy
<
>
Foto: Dan Bodea

E cea mai bună sursă energetică pentru păsările mici care iernează la noi. Inclusiv ciocănitorile vin la grăsime. În loc să piardă o zi întreagă căutând mărunțișuri prin iarbă, păsările merg și mănâncă trei, patru înghițituri de slănină și le ajunge pe o zi întreagă”, spune Cristi.

Citiţi şi: Viaţa grea a păsării urbane

Cristi Domșa face parte din echipa SOR din anul 2003, după ce a absolvit Facultatea de Biologie la Cluj Napoca.

Cristi Domșa/ Foto: arhiva personală

În cadrul SOR lucrează la prelucrarea datelor colectate în teren în diferite proiecte și analiza datelor spațiale. Ajută la coordonarea programelor Monitorizarea Păsărilor Comune și Numărătoarea de Iarnă a Păsărilor Acvatice. Este interesat de modelarea spațială a distribuției speciilor.

Mai multe detalii despre lebăda de vară, puteți găsi aici. 


Publicitate

Postaţi un comentariu