Cristian Pârvulescu: „Transilvania nu e suficientă pentru Iohannis”

Cristian Pârvulescu

Rep: Dle Pârvulescu, cum vă explicaţi faptul că Iohannis a dominat în turul I al alegerilor prezidenţiale judeţele din Transilvania?

 Cristian Pârvulescu: Dar este o surpriză?! Transilvania are o cultură politică aparte, a votat întotdeauna diferit, mai există şi acest stereotip al germanului priceput la toate şi a lucrului bine făcut. Tocmai de aceea s-a ales şi acest slogan. Toate lucrurile acestea explică de ce. Plus o serie de variabile economice, de dezvoltare economică. O să vedem de exemplu că şi în Transilvania, în judeţele în care dezvoltarea PIB este mai scăzută, deci unde există un număr mai mare de săraci, distanţa dintre Ponta şi Iohannis a fost mică; în Maramureş a fost de un procent, nesemnificativă, în Satu Mare la fel, în Sălaj, în Bistriţa Năsăud. Deci, constatăm că de fapt contează două variabile, variabila culturala –există o cultură politică aparte transilvăneană a diferenţei Europei Centrale- şi pe de altă parte şi dezvoltarea economică. E şi un candidat transilvănean şi probabil că şi asta a avut importanţa ei. Pe de altă parte, PSD nu a reuşit niciodată să construiască organizaţii puternice în Transilvania. Dacă a avut rezultate bune în 2012 s-a datorat în mare măsură liberalilor, care de data asta au fost alături de Klaus Iohannis şi PDL. Acest lucru a crescut mai mult votul în favoarea lui Iohannis. Revin, nu e o surpriză, pentru că dacă vă uitaţi la hărţile votului în Transilvania, în decursul celor 25 de ani, veţi vedea că el este preponderent spre candidaţi non PSD. Eu nu spun candidaţi de dreapta, dar candidaţi care nu ţin de structurile văzute într-un fel ca apropiate fostului PCR.

Rep: Adică e mai degrabă un vot al transilvănenilor împotriva PSD?

CP: Da, da. Ştiţi, şi partidele istorice au avut o problemă serioasă în Transilvania între cele două războaie mondiale. Ţărăniştii au avut o bază puternică acolo, mă rog, naţional-ţărăniştii, şi cred că regăţenii au fost întotdeauna priviţi cu oarecare suspiciune. Clivajul regional în România nu are dimensiuni partizane, nu există partide politice regionaliste, dar are efecte electorale.

Rep: Vă refereaţi la variabila economică. Poate fi o explicaţie, de exemplu, şi faptul că un proiect important pentru Transilvania, autostrada cu acelaşi nume, n-a fost finalizată?

 CP: Ar putea, dar eu vă dau un exemplu că nici variabila economică nu este suficientă, pentru că,   pe de o parte, cea mai dezvoltată regiune a ţării este municipiul Bucureşti, iar municipiul Bucureşti nu a votat cu Iohannis. Deci, variabilele culturale sunt mai puternice decât cele economice.

Rep: Faceţi o proiecţie pentru turul II, ce credeţi că se va întâmpla? Cum credeţi că va migra electoratul celorlaţi candidaţi, care au ieşit din cursă?

 CP: Nu cred că va exista… Adică, prima şansă o are Ponta; votul la primul tur a ţinut de structura partizană, de aparatul de partid, Ponta, având la dispoziţie un aparat de partid puternic, a obţinut primul scor, al doilea aparat de partid, PNL-PDL; candidaţii care au avut un aparat de partid în construcţie –Tăriceanu şi Udrea- au avut scoruri slabe, iar Macovei a avut o parte din votul de protest, care s-a îndreptat spre ea, dar n-a fost semnificativ. Dacă ar fi avut un partid şi ar afi avut acelaşi mesaj, probabil ar fi avut un vot  mai important. Întrebarea este: la turul II, votul va mai păstra atât de mult structura de partid? Da, dar va mai conta şi electoratul liber. Deci, există un electorat liber, care poate să schimbe raporturile. Totuşi, Iohannis are de recuperat 20 de procente, iar Ponta 10 procente. Practic, pentru Iohannis e mult mai greu. Însă în 1996, Emil Constantinescu a recuperat 23-24 de procente. Deci, nu e imposibil. Problema e că Emil Constantinescu era candidatul din 92, revenit în 96, pe câtă vreme Iohannis e un candidat prea recent, un prezidenţiabil recent care e greu de crezut că va reuşi să capaciteze atât de mult electoratul din Vechiul regat. Iar Transilvania nu este suficientă. Nu cred că se translatează voturile de la turul I la turul II. Matematic, Iohannis are o şansă importantă, numai că întrebarea este: Ponta are de recuperat 10 procente, cei care l-au votat pe Tăriceanu în foarte mare proporţie vor vota cu Ponta; ce vor face cei care au votat cu Vadim, cu Dan Diaconescu, cu ceilalţi candidaţi minori? Vor vota cu Iohannis?

Rep: Probabil că aceştia vor vota cu Ponta, e vorba de un electorat mai naţionalist, care e de crezut că ar vota cu un neamţ.

CP:  Da, e electorat naţionalist, dar aici e o problemă. Pe de altă parte e şi populist, iar Ponta e văzut ca omul aparatului. E greu de spus, dar probabil că majoritatea acestui electorat, dacă se va prezenta la vot, va vota mai degrabă cu Ponta. De unde şi acel joc naţionalist din sloganurile PSD şi ale candidatului său: mândri că suntem români, unirea etc. Unirea era adresată Transilvaniei, adică ei au ştiut de la început că au o problemă cu votul din Transilvania, nu era o noutate, şi s-a confirmat că liderii de organizaţii din Transilvania sunt nuli organizaţional. PSD nu poate construi organizaţii solide în Transilvania. Şi nici nu cred că va construi vreodată. Nu e rău asta, din contră, pentru România e foarte bine, diferenţa asta e una din puţinele resurse ale democraţiei româneşti. Pe de altă parte, trebuie să şi reflectăm asupra ei.

Rep: V-aţi referit la 96, voim să vă întreb şi eu de asta, de Emil Constantinescu: atunci, din câte îmi amintesc, a fost mai degrabă un vot împotriva lui Ion Iliescu…

CP: Şi acum va fi un vot împotrivă, nu am nici un dubiu că se va vota împotriva lui Ponta sau împotriva lui Iohannis. Nu se va vota pentru.

Rep: Nu s-ar putea crea şi acum un curent ca cel din 1996, mai ales cu protestele acestea ale românilor din diaspora, care nu au putut vota?

 CP: Depinde cât de importante sunt, care este semnificaţia lor în raport cu frustrarea din 2009. Dacă n-ar fi fost 20009, am putea gândi altfel situaţia voturilor din diaspora. Pentru alegătorul din România, 2009 este anul în care preşedintele a fost decis în afară şi apoi au urmat tăierile economice din 2010. Nu este aşa de simplu, adică nu sunt convins că vom vorbi despre o efuziune din punctul acesta de vedere şi de fapt a şi scăzut presiunea. Nu suntem în 2004, când problema fraudării votului şi a cozilor la vot a fost un subiect de campanie între cele două tururi de scrutin şi când nu s-a mai discutat despre nimic altceva. Acum se discută despre prim-ministru. Ponta va încerca să propună temele care să ocupe agenda publică în continuare şi care să nu-i fie defavorabile. Asta cu primul ministru este una dintre teme. Dacă tema votului din străinătate rămâne importantă, atunci ea poate conta pentru o eventuală înfrângere a lui Ponta.

Rep: Vă aştetaţi ca în turul doi să fie o prezenţă mai mare la vot?

CP: Depinde foarte mult de campanie. Vă spun sincer că eu sunt plăcut surprins de prezenţa mare de la turul 1, pentru că 54% înseamnă cam 65% din populaţia care se află pe teritoriul României. E enorm. Mă aştept să crească puţin, dar potenţialul electoral al României nu mai este atât de important. Din 2000, adică de 14 ani, mai mult de 10.500.000 n-au ieşit la vot. E greu să-mi imaginez că vor ieşi mai mulţi acum. N-avem de unde. În plus, o rată de absenteism este firească, în condiţiile în care nici n-am avut campanie electorală, am avut numai scandaluri, atacuri la persoană, numai campanie negativă. Oamenii au fost, totuşi, foarte interesaţi, în condiţiile în care n-au prea aflat ce va face viitorul preşedinte.

Rep: În condiţiile în care ar fi prezenţă mai mare la vot, acest lucru ar fi în avantajul lui Iohannis? Ponta nu şi-a cam epuizat bazinul electoral? 

CP:  Nu cred. Pentru că dacă vorbim de populaţia României, tot mai multă lume trăieşte în Vechiul regat. Problema e dacă va mobiliza vot în Regat; dacă nu mobilizează, prezenţa mai mare nu-l ajută cu nimic. Iar studiile de până acum arată că la turul doi nu se votează semnificativ diferit faţă de turul1. Diferenţa aceasta dintre Ponta şi Iohannis este totuşi cea mai mare diferenţă între doi candidaţi din 1992 încoace. În 1992 au fost 16 procente, acum sunt 10. Acum cinci ani n-au fost nici măcar două procente diferenţă între Geoană şi Băsescu. Acum a crescut prezenţa din străinătate; să zicem că la final votul din străinătate va ajunge la 200.000 de mii, deci va creşte cu încă 40.000 faţă de acum. Asta va însemna 2%. 2% plus ceva mobilizare în marile oraşe –să zicem că va fi 4% vot general favorabil lui Iohannis. Nu ştiu dacă este suficient pentru a putea contrabalansa situaţia. Dar Ponta poate pierde, nu este exclus nici ipoteza aceasta.

Rep. Credeţi că rezultatul va fi destul de strâns? Sau că va fi diferenţă mare?

CP: Nu cred. Depinde ce înţelegeţi prin diferenţă mare. O diferenţă de 4 procente e mare sau e mică? Nu cred că va fi situaţia din 2009. Cred că va fi o diferenţă de 3-4 procente între candidaţi. Depinde de campanie. Acum campania contează foarte mult şi mobilizarea electoratului e motiv.

Rep: Vor avea un rol important şi dezbaterile televizate dintre cei doi, dacă acestea vor avea loc?

CP: În 2004 şi în 2009 au avut. Acum nu ştiu. În 2004, la turul II, Băsescu a fost foarte convingător. Şi a contat, chiar dacă sondajele de opinie n-au putut sesiza acest lucru. În 2009 de asemenea. Nu ştiu dacă vor avea loc dezbateri. Ştiţi care e problema lui Iohannis?! Este un politician transilvănean, nu are obişnuinţa platourilor de televiziune din Bucureşti şi asta se vede. În 4 luni nu poţi să transformi un etnic german, primar plebiscitat al Sibiului, într-un politician abil.

Rep: Eventualele dezbateri i-ar fi deci defavorabile lui Iohannis?

CP: Nu ştiu dacă defavorabile. Dar va reuşi să-i convingă pe cei care sunt mai degrabă înclinaţi să voteze cu Ponta? Aici e problema.

Rep: Iohannis nici nu are experienţa guvernării, nu are experienţă de politician, nu e un bun orator, e lent, e ardelean…

CP: Exact. Astea toate fac să conteze. Bun, dar dacă îl luăm ca exemplu pe Boc, e ardelean, dar nu e deloc lent.


Publicitate

Postaţi un comentariu