Computere vechi de 30 de ani își caută un loc în muzeu

În 1988, Rhett Anderson lansa cu mare vâlvă și articole de analiză în presa de specialitate jocul „Arcade Volleyball”, disponibil la acea vreme pentru platformele MS-DOS, Commodore 64 și Amiga. În esență, Arcade Volleyball aducea jucătorului două „capete” care, despărțite de un fileu, jucau un soi de volei după reguli destul de diferite de cele normale ale acestui sport. Jocul video era însă multiplayer și era, la vremea sa, unul dintre primele jocuri video care deveneau cunoscute și jucate la nivel mondial.

28 de ani mai târziu, pe un culoar al unui dintre mall-urile Clujului, un puști cu un iPhone 6 în mână joacă pe rupte Arcade Volleyball, alături tatăl său. Experiența tatălui îl ajută să câștige, în timp ce puștiul se uită descumpănit la computerul-relicvă, dotat cu fantă pentru diskete și mouse cu bilă, exclamând surprins „nu înțeleg cum ați putut să vă jucați așa ceva”. Momentul care îmbină nostalgia copilăriei anilor ’90 cu uimirea cu care tânăra generație se raportează la vechile tehnologii a fost posibil datorită colecție strânse cu trudă și determinare de clujeanul Bogdan Tîrziu, care are planuri mari: cum colecția lui de PC-uri vintage este tot mai mare, el speră la un muzeu de tehnică veche și computere vintage.

img_1091

Colecția lui Bogdan Tîrziu numără 70 de computere din perioada 1979-2000. Chiar dacă unele sunt deja la a doua tinerețe, toate, fără excepție, funcționează la parametri normali, exact ca în prima zi în care au ieșit pe ușa fabricii și costau echivalentul actual a 10.000 de dolari.

„Colecția totală are peste 70 de de exponate, atât din țară cât și din străinătate. Sunt computere vintage, dar și calculatoare old-school. Am doar până în anul 2000, pentru că de acolo nu mai sunt vintage și nici măcar vechi, având în vedere că unii le mai folosesc încă. Acum, toate sunt ale mele. Le-am luat de pe site-uri de profil, de pe e-Bay, de la REMAT-uri dar și din piețe de vechituri. Toate sunt funcționale.  Îmi place la ele partea de hardware și partea electronică. Sunt făcute dumnezeiește, cu componente din SUA sau Japonia. Când le deschizi și vezi plăcile acelea de o calitate incredibilă, îți vine cheful să le repari și să le faci să funcționeze. Acum, e și vorba aceea că Cerul și Pământul sunt făcut de Dumnezeu și ce e între e Made in China. Ei bine, ce e în această colecție nu e făcut în China”, explică tânărul.

Pe unele dintre ele funcționează chiar și jocuri. În timp ce copiii și părinții cercetează uimiți Macintoshul pe care apare mărul Apple în culorile curcubeului, Bogdan ne explică marile diferențe dintre computerele vechi de 30 de ani pe care alți copii joacă acum Arcade Volleyball, și laptopurile actuale care după ce ies din garanție, pot fi aruncate.

„În urmă cu treizeci de ani exista hardware de calitate foarte bună, doar că era foarte scump. Acum e invers. Hardware a devenit ieftin, pentru că e făcut în serie și de aici și calitatea scăzută. Utilitatea lor este uimitoare. Sunt calculatoare făcute cu un scop foarte precis, de aceea cele mai multe dintre ele erau folosite de firme. Nu sunt computere multimedia, cum sunt cele pe care le avem astăzi, dar pot face grafice complexe din sume enorme și acesta e și motivul pentru care la contabilitatea avansată firmele de astăzi încă mai folosesc astfel de sisteme. Evident, sunt și mult mai rezistente. Am calculatoare vechi de 30 de ani, cu hard-disk de 10 MB care funcționează și astăzi fără nicio problemă. Noi am avut acces în perioada comunistă la niște clone deja vechi de mai bine de 10 ani. Practic, ce am făcut noi nou, era deja depășit”, spune tânărul expozant.

Arcade Volleyball,   unul dintre puținele jocuri video ale anilor '90.

Arcade Volleyball, unul dintre puținele jocuri video ale anilor ’90.

În România, astfel de colecții mari au doar trei oameni. Ceilalți doi sunt prieteni cu Bogdan și au planuri mari: realizarea unei expoziții permanente de tehnică veche și computere vintage.

„Sunt mulți pasionați de așa ceva, dar suntem trei oameni care avem colecții foarte mari. Ceilalți, unul din Brașov și unul din Timișoara, ei având colecții mult mai mari, care includ și toate modelele de computere românești. Am vrut să văd cum reacționează lumea și sunt plăcut impresionat. Oamenii sunt nostalgici și curioși. Eu îmi doresc un muzeu de calculatoare vechi și tehnică vintage la Cluj, dar nu este cu putință acest lucru pentru că titulatura de muzeu este greu de obținut. Sper să obțin o expoziție permanentă de 10 zile și apoi, dacă prinde și asta, mă voi gândi la ceva mai serios”, spune clujeanul.

Tehnică de spionaj, încă funcțională

Una dintre cele mai interesante exponate este un sistem Dolch 486 din 1994.  Acestea erau folosite de către serviciile secrete pentru a „intra” în bazele de date inamice și a culege toate informațiile.

„El caută clienți și IP-uri în rețea, după care el stabilește, ca un păianjen, toate legăturile. Toate pachetele transmise între calculatoare ajung astfel în calculatorul de aici. Tot. Poze, text, orice, ajunge pe hardul lui. Erau folosite la contrainformații. Foloseau o tehnologie foarte tare la acea vreme, cu harduri de o capacitate de 1 GB, în contextul în care atunci maximul era de câteva sute de MB. Putea stoca multe date. Are de asemenea și o carcasă foarte dură, astfel că îl poți arunca de oriunde și are tastatură mecanică, dar și alte particularități pe care nu le vezi la computerele obișnuite”, explică Bogdan Tîrziu.

Doch 486,   o adevărată armă a anilor '90. Încă funcțională

Doch 486, o adevărată armă a anilor ’90. Încă funcțională

Partea cu adevărat fascinantă este că Dolch 486 este, în 2016, încă funcțional, cu precizarea că aparatul este parolat astfel încât să nu poată fi folosit în scopuri neortodoxe.

„Persoana care mi l-a făcut cadou l-a parolat și funcționează doar pentru a vedea că merge, dar nu poate fi folosit. E un bibelou pentru că este periculos. Are porturi universale care pot fi folosite și acum, așa că am putea face daune dacă ar funcționa”, mai spune Bogdan Tîrziu.

 


Publicitate

3 Comentarii

  1. Dela Timisesti spune:

    18:27 24.11.2016

    Felicitari pentru colectzie.

  2. cedrik spune:

    Si Aradul e pe harta la capitolul acesta 🙂

  3. Dragos spune:

    „Ceilalți, unul din Brașov și unul din Timișoara, ei având colecții mult mai mari, care includ și toate modelele de computere românești” Probabil te referi la home computere, nu cred sa fie vreun colectionar care sa detina chiar si 50% din toate computerele romanesti.

Postaţi un comentariu