Codul de etică și deontologie în învățământul preuniversitar- un document de tipul „să fie bine ca să nu fie rău”

Mirabela Amarandei

După ce termenul pentru consultarea publică pe marginea Codului de Etică și Deontologie din învățământul preuniversitara expirat, conținutul documentului continuă să fie un mister cu mari șanse să rămână la stadiul de ciornă, în condițiile în care în ultimele două luni nu s-a discutat nici măcar o dată, în spațiul public, despre acest proiect. Codul, propus de către Consiliul Național de Etică (CNE) în învățământul preuniversitar, prevede, printre altele, că profesorul trebuie să elimine activități asociate cu faptele de corupție, să nu fraudeze examene, să nu solicite favoruri, cadouri sau să colecteze bani și să nu ofere elevilor meditații contra cost, prin constrângere. În esență, lucruri care țin mai mult de bunul simț elementar, care ajung însă să devină puncte cheie ale unui cod de etică. Într-un interviu acordat ziarului Transilvania Reporter, Mirabela Amarandei, fost purtător de cuvânt în Ministerul Educației și fost consilier al Ministrului Educației, a explicat motivele pentru care un astfel de cod de etică este necesar, ce ar fi trebuit să conțină și ce efecte erau așteptate, după ce acesta ar fi intrat în vigoare.

Încă din 2011 se discută în spațiul public despre necesitatea unui Cod de Etică și Deontologie în învățământul preuniversitar românesc. Derapajele grave și tot mai dese din învățământul românesc au dus la scăderea nivelului de încredere în actul de educație, iar anul 2016 a venit cu o primă variantă de cod. Acesta fost lansat în dezbatere publică în decembrie 2016, pentru o perioadă de două luni, proiectul fiind propus de către CNE.

„Nevoia unui cod de etică în învățământul preuniversitar vine prin prisma unor derapaje grave care țin de respectarea unor norme de deontologie. Mă refer meditații, la diferite situații în care profesorii nu sunt ok cu colegii lor sau părinții nu sunt ok cu profesorii, ori elevii nu se raportează ok la profesori. Ce trebuie să își propună acest cod de etică e să stabilească niște norme deontologice în relația dintre actorii implicați”, explică Mirabela Amarandei.

Multe dintre prevederile codului de etică sunt legate de chestiuni și practici care mai degrabă au legătură cu bunul simț, fără a fi vizate direct problemele cu adevărat grave din învățământul preuniversitar. Tocmai de aceea, la vremea lansări în dezbatere publică, Ministerul a insistat pentru o perioadă de două luni de zile în care să fie strânse propuneri din partea societăți civile, propuneri care să completeze acest cod.

„Ne-am dorit ca acest document, care este un prim-prim draft în forma supusă consultării, să poată suferi modificări de substanță în  urma dezbaterilor publice. Atunci când l-am lansat în dezbatere am vrut să nu fie o consultare sterilă, în care proiectul sa zacă pe site, fără să se ajungă la propuneri concrete de îmbunătățire. A gândit întâlniri cu reprezentanți ai profesorilor și nu doar sindicate, ci și cu asociațiile profesionale, apoi întâlniri cu ONG-uri, cu mediul academic, reprezentanții părinților și ai elevilor, astfel încât să se ajungă la cea mai bună variantă a unui cod de etică, unul care să răspundă nevoilor reale din școlile noastre”, spune fostul purtător de cuvânt din cadrul Ministerului Educației.

Dezbaterea care nu a mai existat

Sau dacă a existat, dezbaterea de care nu a auzit nimeni, în condițiile în care, timp de două luni de zile, proiectul Codului de Etică și Deontologie nu a reușit să intre pe agenda publică. Cu doar o zi rămasă pentru a fi făcute sugestii și propuneri, prognoza nu este deloc optimistă.

De la acest cod de etică, așteptările erau și încă sunt destul de mari, documentul fiind gândit astfel încât să fie un prim pas spre reformarea învățământului preuniversitar, în condițiile în care sistemul se confruntă cu grave probleme survenite din corelarea defectuoasă a unor legi. De exemplu, un profesor care este acuzat că a lovit un elev, poate fi condamnat de către instanță la o pedeapsă cu suspendare, însă codul muncii îi dă voie să se întoarcă la clasă pentru a preda, atâta timp cât sentința judecătorului nu interzice explicit acest lucru.

„Avem situații în care profesorii încalcă norme elementare de etică și situații care țin de încălcarea legii. Dar pe de altă parte, există legislația muncii și nu poți interzice, pe aceste prevederi legale, unui profesor să revină la școală. Au fost situații pe cazuri de violență din partea profesorilor, sau situații mai complicate de atât, definitivate în instanță prin condamnare cu suspendare. Din punctul meu de vedere, acea persoana nu mai poate sta in fața clasei, pentru că nu mai poate fi un model pentru copii, dar pe legislația muncii ești obligat să îl încadrezi. Aici trebuie discutat amplu, ce ne dorim, ca societate, pentru că depășește zona de etica. Trebuie să decidem ce vrem de la școală, care trebuie să fie un spațiu al valorilor, iar profesorii trebuie să fie un exemplu. Când ai un profesor condamnat cu suspendare care se face vinovat de încălcări ale legii, trebuie cred să ne întrebăm unde începe zona de valori și unde se termină ea. Vorbesc aici din perspectiva reabilitării, pentru că și asta e de discutat ”, explică Mirabela Amarandei.

În mod evident, Codul de etică și deontologie, nu ar fi putut rezolva această problemă, dar ar putea reprezenta un prim pas pentru ca această problemă să fie tratată ca fiind una reală, cu efecte cât se poate de negative asupra educației.

Ce ne dorim de la cod?

Aparent, nu prea multe, în condițiile în care timp de două luni, cât a fost în dezbatere publică, acesta a fost ținut sub masă. Cu toate acestea, așteptările de la acest proiect erau și încă sunt mari.

„Existența unui cod de etică nu va schimba școala de mâine. E un proces de învățare și de schimbare de mentalitate, care trebuie să pornească de la un cod de etică robust. Acesta trebuie să prevadă nu doar obligații, dar și sancțiuni. Spun asta pentru că avem experiența documentelor de reglementare fără elemente sancționatorii. Chiar dacă este vorba de sancțiuni mai mult simbolice, dacă vreți,  precum o tăiere de salariu de 10-15% din salariu pentru câteva luni, dar sancțiunile trebuie stipulate tocmai pentru că e un prim exercițiu de norme etice clare în preuniverstar”.

Într-o variantă ideală, codul ar urma să stipuleze clar și fără ocolișuri faptul că profesorii s-ar afla într-o formă de conflict de interese în momentul în care ar medita elevii din propria clasă. În forma actuală, proiectul spune că acest lucru este interzis doar dacă profesorul constrânge elevul să plătească ore de meditație.

„Eu nu sunt foarte fericită cu această variantă, dar au existat aceste constrângeri legate de propunerea de Cod care trebuie să vină de la Consiliul Național de Etică, Acesta a fost și motivul pentru care dezbaterea publică a fost gândită pe două luni, cu elementele de care v-am pomenit.  (….) Ar fi trebuit clar stipulat că profesorii nu pot da meditații elevilor de la clasă. Articolul acesta ar trebui scris fără portițe de interpretare. Cum demonstrezi constrângerea? Știm din practică diferite tehnici nu de constrângere directă, ci de ”convingere” că e nevoie de o pregătire temeincă, dar nu în spațiul școlii. Primul exercițiu în tot acest proces de elaborare a politicilor publice, și cel mai important, este recunoașterea problemelor. O privire nefardată în oglindă. Maximul pe care l-am așteptat de la dezbaterea publică era, pe de-o parte, ca Ministerul Educației să reușească să adune cea mai bună expertiză la nivel național pe problematica eticii. Așteptările noastre s-au îndreptat către societatea civilă și zona academică, unde există deja coduri de etică, care pot veni cu idei valoroase. Pe de altă parte, de la aplicarea codului de etică, așteptările erau legate de acest proces de învățare pentru schimbare, care trebuie să pornească de la un document cu norme și sancțiuni fără spațiu de interpretare.  Așteptările sunt ca documentul să reprezinte un punct de plecare, pentru că se vorbește despre un atfel de cod încă din anul 2011, iar până acum nu s-a găsit spațiul și timpul necesar pentru ca el să ajungă într-o formă matură. Sper să ajungă pe agenda decidenților din educație, să fie tratat cu seriozitate pentru că nu e suficient să vorbim despre cum se risipește încrederea în școala românească. E necesar să mergem la cauze, iar un cod de etică robust, care să reprezinte interesele legitime ale tuturor părtilor co-interesate, adică elevi, profesori și părinți, adică reprezentanții întregii comunități școlare,  poate rezolva multe dintre problemele pe care le avem în școli. Nu e suficient, dar e un element important în tot acest tablou.”, mai spune Mirabela Amarandei.

Până atunci, ce înseamnă faptul că sistemul educațional românesc are nevoie de un document în care trebuie stipulat că furtul nu este o activitate benefică actului educațional? Destul de multe lucruri, cele mai multe legate de stadiul în care învățământul românesc se află.

„ [n.r Interdicțiile din proiect] Par de bun simț, poate frivole, unora, dar acum suntem la momentul la care este nevoie de camere video care să supravegheze nu doar examenele elevilor, ci și ale profesorilor. Suntem la momentul la care corectăm lucrările de bac sau definitivat în alte centre de evaluare decât cele în care se examinează, pentru a împiedica corupția. Cumva asta arată că aici suntem, că suntem pe drumul maturizării, dar și că trebuie făcute, pas cu pas, toate demersurile pentru ca școala să ne reprezinte ca spațiu al valorilor și al normelor”, este de părere Mirabela Amarandei, fost purtător de cuvânt în MENCS și fost consilier al ministrului

 


Publicitate

Postaţi un comentariu