Alexandru Popescu: „Mi-aş fi dorit să văd mai multă activitate în Cluj”

Alexandru Popescu/ Foto: Dan Bodea

La un pas de moarte pentru o cauză

Reporter: Ați participat la multe proteste. Vă amintiți primul protest? Ce v-a determinat să ieșiți în stradă pentru prima oară?

Alexandru Popescu: Da, îmi amintesc, în primăvara lui 1990, în Piaţa Universităţii, cred că era foamea de democraţie. Încercam să mă adaptez de la perioada comunistă, în speranţa ideatică de a trăi într-o societate democratică care din păcate nu s-a concretizat în toţi aceşti 25 de ani. Asta după ce participasem în Bucureşti, la revoluţia din ’89. Dar am ieşit în stradă pentru diverse cauze, în mod special, plăcându-mi natura, la acţiuni ce aveau un caracter ecologist. Din păcate, în perioada cât am lucrat în MApN şi ulterior în vânzări, am luat o pauză care m-a făcut să-mi pară rău că în acea perioadă nu m-am mai implicat.

Reporter: Ați făcut greva foamei pentru a atrage atenția asupra pericolelor privind exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană, iarna, într-un frig greu de suportat, în fața Teatrului Național din București. Cât de greu a fost?

A.P: Am ales această cale de protest, care este cea mai paşnică, în urma celor văzute la Pungeşti, judeţul Vaslui, în perioada 3-19 decembrie 2013, când am participat activ la acţiunile cetăţeneşti din faţa perimetrului Chevron. După cele văzute acolo, m-am hotărât ca pe 21 decembrie 2013, să încep greva foamei în faţa TNB, pentru a atrage atenţia opiniei publice în privinţa evenimentelor de la Pungeşti, foarte puţin mediatizate. Am stat în greva foamei timp de 22 de zile, până pe 12 ianuarie 2014, când am ieşit din cauza unei hemoragii interne. Da, a fost greu, dar am avut satisfacţia că nu a fost în zadar, foarte multă lume urmărindu-mă, iar lucrul cel mai frumos care mi-a rămas întipărit în memorie a fost solidaritatea oamenilor. Revelionul 2014 a fost cel mai frumos din viaţa mea, având lângă mine câteva sute de oameni.

„Poate că există protestatari de serviciu, sau poate că nu, dar important este că au participat măcar o dată şi au văzut care este starea de spirit la un protest”, Alexandru Popescu.

Reporter: Acțiunile dumneavoastră nu s-au oprit însă aici. Ați mers pe jos din Ploiești până în Bruxelles pentru a spune că românii nu vor cianură și gaze de șist. Credeți că a meritat această călătorie?

A.P: În primăvara lui 2014, mi-a trecut prin cap o nouă formă de protest, puţin nebunească după opinia unora, de a merge pe jos aproximativ 3.000 de km, de la Ploieşti la Bruxelles cu un mesaj simplu care am vrut să ajungă la urechile parlamentarilor europeni: „Românii nu vor cianură şi gaze de şist”. Interzicerea cianurilor nu se adresează numai Roşiei Montane, ci tuturor exploatărilor miniere de acest tip din ţară, ca şi în cazul gazelor de şist, care se obţin prin fracturare hidraulică, militez pentru interzicerea totală prin lege a acestor forme de exploatare în România. Deja la momentul interviului, firma Chevron s-a retras din România, dar nu trebuie să uităm că mai sunt şi alte zeci de firme care încearcă să exploateze prin această metodă controversată.

Clujenii alături de Alexandru Popescu / Foto: Dan Bodea

Clujenii alături de Alexandru Popescu / Foto: Dan Bodea

Am parcurs cei aproximativ 3.000 de km în 88 de zile, dintre acestea șase fiind de odihnă. Plecarea din Ploieşti a fost pe data de 30 august, am reuşit să mă încadrez în timp, pentru că ideea mea iniţială a fost de a intra în Parlamentul European pe data de 1 decembrie, de ziua naţională a României. Călătoria a fost obositoare, cu multe neprevăzuturi, dar cea mai grea perioadă a fost când, mergând pe întuneric pe marginea autostrăzii în localitatea Vecses, în apropierea Budapestei, am făcut o entorsă la piciorul drept, durerea persistând până după Viena, în tot acest răstimp anihilând durerea cu antiinflamatoare. Pe tot parcursul acestei călătorii am avut parte de suportul oamenilor, indiferent de naţionalitate. Chiar dacă a fost obositoare, nu îmi va părea rău niciodată că am făcut-o. Ce m-a bucurat cel mai tare a fost că foarte mulţi tineri au aflat despre demersul meu şi au promis că se vor implica pe viitor în acţiuni civice.

Reporter: Ați reușit să transmiteți mesajul dumneavoastră așa cum v-ați dorit la Bruxelles?

A.P: Am reuşit să transmit mesajul în Parlamentul European la Bruxelles pe 1 decembrie, de ziua naţională a României, dar marea mea părere de rău este că niciun europarlamentar român nu a venit să mă asculte, dar spre mulţumirea mea, un mare număr de cetăţeni români din toate colţurile Europei au venit la Bruxelles.

Alexandru Popescu a ajuns la Parlamentul European

Alexandru Popescu a ajuns la Parlamentul European / Foto: vladilas.ro

Reporter: Credeți că este Clujul cel mai vizibil oraș din România când vine vorba de proteste? Este societatea civilă de aici mai activă ca în alte părți?

A.P: Participând de ceva timp ca voluntar la acţiunile de restaurare ce se desfăşoară în Roşia Montană, prin programul „Adoptă o casă”, am cunoscut foarte mulţi activişti din Cluj, oameni frumoşi cu un înalt simţ civic, şi da, Clujul este unul din centrele importante ale societăţii civile, dar din păcate, fiind centru universitar, mi-aş fi dorit să văd chiar şi mai multă activitate în Cluj, însă cu părere de rău o spun că o mare parte din tineri nu sunt interesaţi de soarta lor.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Reporter: Ați fost vreodată legitimat / amendat de jandarmi / polițiști în timpul protestelor? Cunoașteți astfel de abuzuri?

A.P: În timpul protestelor am fost legitimat, dar nu am fost niciodată amendat. Au existat şi participanţi la proteste care au fost amendaţi, ceea ce într-adevăr mi se pare un abuz, de a încerca să îngrădeşti oamenilor dreptul la liberă exprimare.

 Cu ce se ocupă

Aleandru Popescu a lucrat 13 ani în domeniul vânzărilor, după care, din cauza stresului a decis să ia o pauză. Momentan își câștigă existența din vânzarea colecțiilor personale de cartofilie, numismatică şi a altor obiecte vechi pe care le-a adunat timp de peste 30 de ani. Îi place să se autointituleze țăran agriculor, ocupându-se de o mică grădină ecologică unde produce legume și fructe pentru consumul propriu.

Solidaritate

10945372_838192362922422_7200711963564949001_n

Alexandru Popescu şi-a comandat mai multe tricouri pe care a imprimat mesajul „Românii nu vor gaze de şist şi cianuri!” în limbile tuturor ţărilor pe care le-a străbătut. La marşul şi protestul din faţa Parlamentului European au participat nu numai români, ci şi cetăţeni din alte ţări europene. Geza Tarjanyi, activist de mediu care luptă pentru interzicerea fracturării hidraulice în Marea Britanie a venit pe jos din Anglia pentru a-l susține.


Publicitate

Postaţi un comentariu