The Museum, jocul din care evadează cine poate. Clujul, cu pași timizi, dar promițători pe piața jocurilor de evadare

Foto: Dan Bodea

În urmă cu doi ani, camerele de evadare, cunoscute în limba engleză sub denumirea de „Escape Rooms”, începeau să prindă tot mai mult teren în Cluj, într-o perioadă în care activitățile de petrecere a timpului liber le puteai epuiza cu ușurință. În vara lui 2014 existau șase companii care propuneau clujenilor și turiștilor veniți în oraș jocuri de evadare, însă în prezent, doar trei dintre ele mai oferă astfel de distracții.

Veniți la studii în Cluj, din Suceava, respectiv din Piatra Neamț, Sebastian Șerban și Andra Ciobanu nu au fost primii care au adus acest concept în Cluj, însă pasiunea pentru jocurile video și o experiență pe care au avut-o cu un astfel de joc și care nu a fost conform așteptărilor pe care le aveau ei, i-a determinat să încerce pe cont propriu acest format.

„În momentul în care am ieșit din acel joc, colegul meu a spus să încercăm să venim noi cu altceva pentru ca experiența să merite și, iată-ne astăzi aici. Nu ne-a plăcut logica acelui joc și cred că de aceea am vrut să vedem cum l-am gândi noi. După două luni am început să căutăm deja un spațiu. Aveam nevoie de un loc central și l-am găsit pe strada Brassai Sámuel. Singurele chirii ieftine erau beciuri, poduri sau mansarde însă cu puțin noroc am găsit acel spațiu pe care am început să îl redecorăm. Fiind o industrie atât de nouă, nu am găsit foarte multe informații, pe internet singurele detalii erau despre scena acestor jocuri din Tokio și Budapesta. Ne-a luat cam o lună să gândim primul joc, să facem regia lui și structura, să pregătim toate etapele lui, inclusiv site-ul și tot ce înseamnă promovarea jocului. Pe 1 iunie 2014 am deschis și, tot atunci, a venit și prima echipă, chiar înainte de a lansa site-ul jocului. Nici noi nu știm cum ne-au găsit. A ieșit foarte bine totul, deși mai aveam de clarificat anumite elemente din joc”, povestesc cei doi tineri.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

1IMG_7232

The Museum, numele generic pe care Sebastian și Andra l-au ales pentru jocul lor de evadare, dispune de patru jocuri împărțite în două locații. The Lost Diamond (2-6 persoane) și The Thief (4-10 persoane) se află pe strada Brassai Sámuel, nr. 7 iar Mission Hack (4-9 persoane) și Mission Launch (4-9 persoane) se află pe strada Avram Iancu, nr. 2, într-un spațiu deschis în urmă cu doar două luni. În funcție de ziua și ora la care se fac rezervările, jocurile pot funcționa simultan pentru a acoperi un număr de maxim 34 de participanți. „Piața din Cluj s-a comportat foarte diferit față de alte piețe despre care știm că oferă astfel de jocuri. La noi oamenii nu sunt educați să ia o pauză de la obiceiurile lor, sau dacă iau o pauză o fac în fața unei beri, în cârciumi. Puțini dintre ei știu că există varianta de a merge la cățărat, la un fotbal sau la alergat. De aceea, poate, este greu să ajungem cu jocuri de evadare la toată lumea. Ține foarte mult de piață”, explică Sebastian Șerban.

În București, de exemplu, camerele de evadare au devenit populare un an mai târziu după ce au apărut pe piața din Cluj, însă au prins mult mai bine. În 2014, când Sebastian și Andra au  deschis The Museum, la București existau doar șase jocuri, însă un an mai târziu funcționau deja 100. Astfel, București a devenit una dintre cele mai mari piețe din Europa. Un interes foarte crescut pentru asemenea jocuri este în SUA și Japonia, iar în Europa, orașe precum Budapesta sau Barcelona, încearcă să vină din urmă cu propuneri tot mai spectaculoase. Potrivit regulamentului, un joc de evadare este o activitate de echipă în care un grup de oameni sunt închiși într-un spațiu special creat timp de 60 de minute. Odată închiși in joc, participanții trebuie să caute indicii și obiecte care îi pot ajuta. Apoi trebuie să colaboreze pentru a rezolva o serie de puzzle-uri care le va permite să evadeze. Deși majoritatea întrebărilor curioșilor este dacă astfel de jocuri prezintă vreun pericol, cei care gândesc toată aventura asigură că nu e nimic periculos. Echipele sunt supravegheate constant de un game-master care se asigură ca totul merge bine, ghidând jucătorii spre o soluție dacă aceștia au nevoie de ajutor. Nu există clienți ideali pentru jocurile de evadare pentru că inventivitate pot avea atât cei mai tineri cât și cei mai în vârstă dintre jucători. Copiii de exemplu, pot intui unele elemente cheie mult mai repede decât adulții, ceea ce contribuie cu atât mai mult la frumusețea acestor jocuri.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Clienții jocurilor de evadare se împart în general în trei categorii: sunt cei care vin să încerce aceste jocuri fără a ști nimic despre ele, sunt persoanele care cunosc conceptul și vin să își testeze abilitățile și mai sunt persoanele foarte pasionate care caută tot timpul provocări noi. Acest tip de joc nu are clienți fideli, pentru că foarte rar se întoarce cineva să joace același joc de două ori. „E foarte important să joci jocuri de evadare cu oameni alături de care te simți bine. Echipa face experiența și mai bună. Unii participanți sunt mai competitivi, alții vor doar să se simtă bine între prieteni”, precizează Andra. The Museum atrage în jur de 70 de echipe într-o lună. Cel mai mult, jocul a atras 120 de echipe la cele patru jocuri și cel mai puțin în jur de 30. Prețul se calculează în funcție de numărul de persoane. Pentru două persoane prețul este de 40 de lei/persoană, pentru echipe de 3-4 persoane prețul este de 35 de lei/persoană iar pentru echipe mai mari de 5 persoane prețul este de 30 de persoană. Majoritatea clienților au între 20-35 de ani și foarte mulți vin de la firme de IT care își doresc o modalitate relaxantă de petrecere a timpului liber. Structura fiecărui joc este gândită de Sebastian și Andra a căror imaginație trebuie să lucreze în așa fel încât să testeze în jucători, în același timp, simțul observației, gândirea logică și memoria. „Ne imaginăm ce putem face cu anumite lucruri, cum le putem folosi împreună și apoi le dezvoltăm la atelier. Avem acum și atelierul propriu și este mult mai bine să lucrăm fără a apela la alte firme sau ateliere care să ne confecționeze anumite tipuri de mobilier sau elemente pe care le folosim în timpul jocurilor”, explică Andra. Perioada de viață a unui joc este, de obicei, de trei ani, dar depinde bineînțeles de interesul manifestat de public.

„Comunicarea într-un joc de evadare înseamnă 50% din reușită. E bine să îți asculți coechipierii dar nu uita să îți exprimi ideile. Degeaba știi soluția daca nu o spui și celorlalți. Daca ai ghinionul ca colegii tăi să nu te audă, pune ideea in aplicare singur, să te convingi că e sau nu soluția corectă. Atunci când ai de rezolvat ceva încearcă întâi soluțiile mai simple și apoi pe cele mai complexe. E foarte ușor să cazi în capcana de a supra-analiza totul, dar de multe ori răspunsul cel mai practic e cel mai corect”

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

„Am optat pentru denumirea The Museum pentru că ne permite să dezvoltăm foarte mule idei în jurul ei. Am creat și un logo care să aibă elemente locale, nu foarte complicat. Promovare am făcut doar prin Facebook și pe site. Acum lucrăm la alte proiecte, construim alte jocuri și ne gândim și la metode noi de a ajunge la clienții care sunt străini încă acestor experiențe”, Sebastian Șerban, co-fondator joc de evadare The Museum

 

Distribuie:

Postaţi un comentariu