Scriitorul Alexandru Vlad s-a stins din viață la vârsta de 64 de ani. În ultimele sale zile lucra la ediția revizuită a cărții Ploile amare

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România a anunțat, cu tristețe, în această dimineață plecarea dintre cei vii, în mod neașteptat, a prozatorului Alexandru Vlad. Acesta ar fi împlinit 65 de ani în data de 31 iulie. Potrivit președintei Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Irina Petraș, prozatorul Alexandru Vlad lucra în ultimele săptămâni de viață la corectura ediției revizuite a volumului Ploile amare, apărut la Editura Polirom.

În urmă cu doar trei săptămâni, scriitorul a acordat un interviu săptămânalului Transilvania Reporter pe tema tabietului său de o viață, fumatul. „Îmi place să fumez când scriu și am impresia că scrisul merge, brusc, mai bine. Probabil este autosugestie, căci tot ce scriem, scriem din autosugestie, nu? Dacă merg la pescuit nu iau pipa cu mine, deși plec uneori dimineața și vin seara și abia aștept să trag o pipă. La pescuit nu te plictisești. La pescuit și apa îți spune ceva și te gândești dacă ai fi pește, unde ai sta?”, declara prozatorul în data de 12 februarie.

„Melancolic în sensul atenţiei fixate obsesiv asupra obiectelor acestei lumi, Alexandru Vlad îmbracă realitatea în cuvinte complicate, într-un ceremonial al rostirii pedant, preţios, cu o mişcare amplă şi, paradoxal, firească. Totul depinde de cuvânt, lumea se creează acum, în fiecare clipă, prin contemplare verbalizată – „mi-am concentrat toată privirea asupra…” […] În Ploile amare, sub ameninţarea albă şi oarecum teoretică a morţii, personajele se adaptează (chiar şi murind de boli cu bătaie simbolică, precum cancerul), trăiesc; dar, mai ales, nu-şi pierd speranţa, de nimic susţinută, că, până la urmă, potopul se va opri” (Irina Petraş)

 [stextbox id=”custom”]Alexandru VLAD (31 iulie 1950, Suceag /Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca). Prozator, traducător. Facultatea de filologie a UBB Cluj (1974). Debut absolut în Echinox, 1973. Volume: Aripa grifonului, povestiri, 1980; Drumul spre Polul Sud, proză scurtă, 1985; Frigul verii, roman, 1985; Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din secuime şi un malaxor (în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută şi editată de Marius Lazăr), 2002; Sticla de lampă, 2002; Viaţa mea în slujba statului, povestiri, 2004; Iarna, mai nepăsători ca vara, 2005; Curcubeul dublu, 2008; Măsline aproape gratis (proze asortate), 2010; Ploile amare, roman, 2011, Cenuşă în buzunare, 2014. Prezent în antologiile Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt, 1983; Chef cu femei urâte, 1997; Generaţia 80 în proza scurtă, 1998; Competiţia continuă, 1994; 1998. Traduceri din Joseph Conrad, W.H. Hudson, Vladimir Tismăneanu. Tradus în germană. Premiul USR pentru debut, 1980. Premiul Academiei Române, 2011. Meritul Cultural în grad de Cavaler, 2004; grad de Ofiţer, 2010[/stextbox]