Reprezentanții școlilor de arhitectură din România, la Cluj: „Profesia de arhitect trece printr-o transformare majoră”

Foto: Dan Bodea

La invitația Asociaţiei Studenţilor Arhitecţi Cluj, care în perioada 11-17 mai a organizat a 7-a ediție a evenimentului Zilele Arhitecturii, reprezentanții școlilor importante de arhitectură din țară s-au întâlnit pentru a dezbate pe tema prezentului și viitorului școlii românești de arhitectură.

Ce se întâmplă în prezent în școlile de arhitectură din România, care sunt schimbările majore ale profesiei de arhitect, dar mai ales care sunt direcțiile spre care se duce educația de arhitectură în universitățile românești au fost câteva dintre întrebările la care Zeno Bogdănescu (Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu-București), Ioan Andreescu (Arhitectură UPTim), Romulus Zamfir (Arhitectură UTCluj), Mihai Drișcu (Arhitectură UTIași), Dana Vais (Arhitectură UTCluj) și Șerban Sturdza (OAR București/Pro Patrimonio), au încercat să găsească un răspuns. Dezbaterea, care a avut loc vineri, 15 mai, la Cinematograful Arta, a fost moderată de arhitectul Șerban Țigănaș, președinte al Ordinului Arhitecților din România. În cadrul dezbaterii s-a ajuns la concluzia că școlile românești de arhitectură trebuie să își asume o dezvoltare identitară diferită și nesimultană.

Șerban Țigănaș și Ioan Andreescu/Foto: Dan Bodea

Șerban Țigănaș și Ioan Andreescu/Foto: Dan Bodea

„Sistemul de învățământ din România se află din punct de vedere strict configurațional într-o fază delicată. În Europa s-a adoptat sistemul Bologna, care nu este perfect și care a generat probleme. Cine poate și își creează conexiunile necesare are o pistă nesfârșită în față, cine rămâne fidel unor aptitudini regionale, locale, tradiționale, s-ar putea să devină o specie de nișă, pe cale de dispariție. Deja absolvenți ai sistemului care își câștigă viața în mod tradițional proiectând proiecte distincte au scăzut de la 60-70% în anii ’70 până la 25-30% acum doi ani. Asta înseamnă că nici măcar un arhitect din patru nu vor mai face arhitectură. Numărul celor care sunt implicați în cercetare și în proiecte complexe interdisciplinare crește proporțional și va trebui să ajungă până în 2020, conform priorităților Spațiului european al învățământului superior, la 50-60%, ceea ce înseamnă o schimbare radicală a opțiunilor profesionale. Pentru ca școala să te poată pregăti, trebuie să se arunce în această piscină pentru că finanțarea va deveni dominantă din acest sector. Finanțarea de la guvern către învățământul universitar trebuie să scadă deoarece aceasta trebuie obținută de școli în alt sistem de lucru internațional, pe contracte sau prin alte mijloace. Finanțarea nu mai e în mâna guvernului pentru că nu i se dă voie”, a precizat Ioan Andreescu, decan al Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara.

Profesorul Ioan Andreescu a dat exemplul absolvenților de arhitectură din Timișoara care în ultimii cinci ani s-au organizat în structuri care absorb singure fonduri și se concentrează pe proiecte de salvare a patrimoniului. În schimb, opțiunea pentru cercetare este limitată.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Dezbaterea a adus în discuție și felul în care educația arhitecturală ar trebui să se concentreze nu doar pe „învățarea construirii caselor” ci și pe dezvoltarea altor competențe, astfel încât absolvenții să aibă șanse de afirmare și în alte domenii. „Din 2007 de când am intrat în UE, au început să vină cu tăvălugul peste noi acreditări de toate formele și lucrurile vor continua. Mă întrebam la un moment dat dacă nu cumva muncim mai mult ca să justificăm, ceea ce nu mai avem timp să facem” a spus prof.dr.arh. Zeno Bogdănescu, rector al Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu-București.

„Nu mai putem stagna în situația de acum. Lucrurile importante sunt în afara acestei profesii. Viitorul este unul multidisciplinar, sau nu va fi niciunul”, Ioan Andreescu.

Dana Vais, de la Facultatea de Arhitectură UTCluj a semnalat câteva dintre plusurile și minusurile reformei de învățământ Bologna. „Cred că nu este doar o problemă a școlii, ci o problemă de practică profesională. Trebuie să acceptăm că există formule de profesare la nivel bachelor (nivel licență), iar noi în facultățile de arhitectură nu avem aceste formule de profesare”, a spus Dana Vais. La rândul său, Romulus Zamfir, decanul Facultății de Arhitectură și Urbanism Cluj, a precizat că în școala de arhitectură din Cluj s-a încercat implementarea unor noi direcții, dar înainte de schimbarea arhitecturii este nevoie de schimbarea urbanismului.

Șerban Sturdza și Romulus Zamfir/Foto: Dan Bodea

Șerban Sturdza și Romulus Zamfir/Foto: Dan Bodea

„Ideea de a fi arhitect, dar în același timp de a căuta să dezvolți niște relații care depășesc cu mult calculatorul sau planșeta, fac parte din profesie la fel de bine. De-a lungul timpului până astăzi am constatat că statul român este mult mai arierat decât cetățenii săi, că deseori ceea ce se întâmplă în școală este mult mai în urmă decât ceea ce își dorește lumea. Dacă în anii ’60, arhitecții erau considerați vârful de lance a unei societăți socialiste sau comuniste, în această perioadă pierdem și susținerea publicului, iar numărul de studenți se diminuează. În situația actuală, ce cred eu și alții că se poate face este să lăsăm școlile să își facă programul negenerând discuții la nivel de Minister al Învățământului și să acceptăm ca felul cum vede fiecare școală dezvoltarea internă să fie lăsat la latitudinea ei, astfel încât cei care pot schimba lucrurile din mers, să o facă”, arhitect Șerban Sturdza

Alte subiecte aduse în discuție în timpul dezbaterii „Direcția școlii de arhitectură în România” au fost: lipsa unei specializări în universitățile românești în domeniul arhitecturii rurale, cum este văzut schimbul de studenți între instituții, de ce nu există relații strânse de colaborare între școli, sau cum este văzută implicarea studenților în procesul de transformare a școlilor de arhitectură din România.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Distribuie:

Postaţi un comentariu