Regizorul Cătălin Bocîrnea: Am înlocuit adrenalina motociclismului cu plăcerea din sala de repetiții

Cătălin Bocîrnea/Foto: Dan Bodea

A fost campion est-european și de trei ori campion național la competițiile de Enduro, la categoria Juniori, dar din 2013 și-a abandonat pasiunea pentru motociclism și s-a dedicat aproape exclusiv teatrului. Călătoria în lumea imaginarului pe care i-a oferit-o Facultatea de Teatru și Televiziune l-a fascinat în așa măsură încât a preferat să înlocuiască adrenalina din competițiile sportive, cu plăcere pe care o are în sala de repetiții. Astăzi, Cătălin Bocîrnea este unul dintre regizorii tineri formați de școala clujeană de teatru, care își propune să scoată publicul de teatru din confortul lui și să îl provoace cu spectacolele sale, atât pe scena teatrului independent, cât și în cadru instituționalizat.

Primul său spectacol în Sala Euphorion a Teatrului Național din Cluj este programat în data de 20 februarie și este realizat pe baza textului scris de John Pielmeier și intitulat Agnus Dei.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Începuturi…

Cătălin Bocîrnea a terminat Liceul de Arte Plastice „Romulus Ladea”, la specializarea Design interior, însă nu continuat studiile în acest domeniu. A optat mai bine pentru o facultate cu profil economic, pe care după un an, trecând printr-un „impas adolescentin” cum îl numește el, a abandonat-o în favoarea teatrului. „Aveam înființată și o firmă la vremea aceea, însă am renunțat și la facultate și la job și m-am hotărât să fac altceva cu viața mea. Din întâmplare am aflat că în câteva zile era admitere la Facultatea de Teatru. Eu mai avusesem contact cu teatrul în copilărie, pe la 11 ani, când am jucat în cadrul unui teatru independent, care se numea Teatrul Imposibil. M-au abordat pentru două spectacole, am ajuns să joc cu Ramona Dumitrean și să îl avem pe Cristian Nedea în calitate de regizor. Astfel, când am ajuns în acest impas, la 19 ani și am văzut că în câteva zile era admiterea la Teatru, mi-am zis că pot să încerc să revin în acest mediu. În trei zile am dormit patru ore, am acumulat cât am putut de mult, pentru că abandonasem total zona teatrului și nici măcar curiozitățile culturii generale de bază legate de teatru nu le aveam. Surpriza a fost să intru primul din anul meu”, povestește Cătălin.

Din primele cursuri s-a îndrăgostit de lumea teatrului și de puterea pe care o putea avea lumea imaginară asupra lui. De acolo, totul a pornit de la sine și astăzi este de părere că un rol foarte mare în alegerea lui a avut-o destinul. În primul an a avut un moment în care simțea că îi place foarte mult ce fac colegii lui actori și simțea că poate ar fi trebuit să facă actorie la început. Și acum crede că poți deveni un regizor valoros dacă termini școala de actorie. Ca urmare, a participat mult și la cursurile de actorie ale colegilor săi. „Școala a trecut mult prea repede și trei ani mi se pare mult prea puțin pentru o secție de regie. De aceea, în prezent urmez și un master tot la Facultatea de Teatru”, precizează tânărul a cărui lucrare de licență a avut ca temă textul Scaunele de Eugène Ionesco.

Data premierei: 20 februarie 2015. Următoarea reprezentaţie: vineri,   27 februarie 2015,   ora 19:00

Data premierei: 20 februarie 2015. Următoarea reprezentaţie: vineri, 27 februarie 2015, ora 19:00

Agnus Dei

Montarea spectacolului Agnus Dei pe scena Teatrului Național, în Sala Euphorion, a venit pentru tânărul regizor, oarecum natural. „Îmi doream să lucrez în sala mică a Teatrului Național, îmi doream un text intim, un text psihologic, căutam un text cu puține personaje pentru că știam că timpul pentru pregătirea lui este foarte scurt. Constrâns de toate acestea, am ajuns la textul Agnus Dei. L-am parcurs foarte repede, nu am simțit că a trecut timpul, nu am avut nevoie de apă, aer sau țigară. Pe măsură ce am citit, mi-am dat seama că are o încărcătură emoțională foarte puternică și că ridică niște întrebări foarte interesante pentru mine în acest moment și cred că și pentru spectatori”, declară regizorul care se află la prima lui experiență cu un teatru instiuționalizat. „Am mai lucrat pe alte scene ale teatrelor independente, dar cu marea instituție a teatrului nu am mai avut ocazia să lucrez până acum. Experiența este diferită față de teatrul independent, începând de la promovarea spectacolului, la tipul de repetiții, la resursele pe care le ai. Într-un Teatru de Stat ajungi să primești tot ce ai nevoie, atâta timp cât știi ce îți dorești. În teatrul independent nu este așa, ci uneori descoperi doar pe parcurs aceste aspecte”, povestește Cătălin Bocîrnea.

Potrivit regizorului, tema generală a textului este credința omului în Dumnezeu și nevoia de a se agăța de orice care îi poate întări această credință. „În cazul nostru este credința în Dumnezeu pentru că acțiunea are loc într-o mănăstire, personajul central fiind jucat de Alexandra Tarce care interpretează rolul unei călugărițe novice. Eu sunt de părere că nu putem crede în ceva, în egală măsură, în orice moment al vieții noastre. Cred că avem nevoie să ne întărim credința, dar întrebarea este: Cât suntem dispuși să acceptăm sau să căutăm adevărul ca să ajungem la liniștea care ne-o poate oferi credința?”, explică regizorul, spunând că a anulat total spațiul mănăstirii regăsit în textul piesei, pentru că i s-a părut tautologic să încerce într-un subsol, cum este sala Euphorion, să facă un exterior, sau o clădire. A optat, astfel, pentru spațiul spălătoriei, un spațiu intim și foarte ofertant din punct de vedere teatral și simbolic.

Luând lecții de la cei mai buni

Alături de Alexandra Tarce, din distribuția spectacolului mai fac parte actrițele Miriam Cuibus și Irina Wintze. Decorul piesei este asigurat de o altă doamnă a teatrului românesc, scenografa Carmencita Brojboiu. Despre echipa pe care a avut-o în realizarea acestui spectacol, Cătălin Bocîrnea spune că este atât de valoroasă încât nu ar mai vrea să se despartă de ea. „Din prima clipă știam că lucrând cu doamnele Miriam Cuibus și Irina Wintze voi dobândi de la o repetiție la alta mai multe cunoștințe. Pe lângă calitățile lor actoricești excepționale, sunt două persoane care fac această profesie cu așa pasiune încât am impresia că am în față două studente cu un nivel de implicare uluitor. Dânsele au mai mulți ani pe scena teatrului decât avem noi, eu și Alexandra Tarce, pe scena vieții. Cu doamna Carmencita Brojboiu am mai colaborat la asistența de scenografie în cazul spectacolului regizat de domnul Alexandru Dabija, Mein Kampf. M-a fascinat profesionalismul cu care lucrează doamna Brojboiu. Am pățit să visez anumite imagini cu o seară înainte și a doua zi, doamna Brojboiu să propună acele lucruri. Nu simt că am lucrat cu un scenograf, ci cu un pedagog și din acest punct de vedere sunt foarte mulțumit”, mărturisește Cătălin. Având ocazia să lucreze alături de Alexandru Dabija, la Teatrul Național, în spectacolul Mein Kampf, Cătălin și-a dat seama că nu există o formulă sau o ecuație matematică pentru a fi regizor. „Există personalitatea omului, inteligența, simțul, energia, bunătatea și dragostea pentru meserie”, este concluzia regizorului Cătălin Bocârnea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

„Consider că, pe pragul începutului de carieră, trebuie să treci prin experiența unui teatru instituționalizat, ca să ajungi să riști un spectacol într-un teatru independent. Eu consider că un regizor va face «Spectacolul vieții sale» doar într-un teatru independent. În Cluj, teatrul independent a ieșit la lumină și spune lucruri. Sunt generații care cred în vise și cred asta cu un fanatism aproape religios. Lucrurile curajoase se vor întâmpla tot timpul în teatrul independent, iar dacă va exista o reformă a teatrului românesc, aceasta va veni din teatrul independent”, Cătălin Bocîrnea, regizor.

După spectacolul Agnus Dei, programat la Teatrul Național, Cătălin urmează să plece în Croația, cu o bursă, timp de șase luni. „Voi face o asistență de regie la Teatrul Național Split și la Osijek îmi voi aduce contribuția la Cântăreața Cheală. Când mă întorc, îmi doresc să iau din nou contact cu Teatrul de Stat, am câteva proiecte și câteva instituții unde îmi doresc să ajung. Voi avea, bineînțeles și proiecte în teatrul independent. Vreau să găsesc un balans între cele două”, își propune tânărul regizor. Întrebat despre textele pe care și-ar dori să le monteze, Cătălin precizează că preferă textele contemporane, care să permită o abordare a publicului altfel decât cea pe care o oferă stilul cutiei italiene. „Una dintre învățăturile pe care le-am primit de la domnul Mihai Măniuțiu, profesorul meu, a fost aceea ca textul pe care îl montezi să aibă o urgență, să fie nevoie de el acum și aici, astăzi, în România, în instituția asta. Nu am o listă, dar am texte care îmi plac, care mă provoacă. În momentul în care simt că am un fel de blocaj, lucrez pe sonete de Shakespeare și pe poezii, la nivel de caiet de regie. Nu cred că voi avea vreodată o listă pentru că e vorba de foarte mulți factori în momentul alegerii unui text”, spune Cătălin. Ce își propune tânărul regizor la începutul carierei sale, este să scoată publicul din scaunul lui confortabil unde este protejat. „Publicul în 2015 este pregătit și își dorește asta”, este de părere Cătălin.

Foto: Arhiva personală

Foto: Arhiva personală

În afara teatrului

Cătălin Bocîrnea a făcut sport de performanță, iar singurul lucru pe care îl regretă de când a urmat Facultatea de Teatru este că nu a mai avut timp pentru ieșirile cu motocicleta. „Am înlocuit adrenalina cu plăcerea pe care o am în sala de repetiții. Am fost la concursuri de Enduro și Motocross și am concurat mult timp. Am fost campion est-european în 2010, am fost de trei ori campion național, la nivel de juniori. Îmi va lipsi această libertate pe care nu o pot substitui cu nimic. Dar adrenalina s-a transformat într-o plăcere de acumulare și niște trepte către adevăr care îmi completează lipsa. În 2013 am abandonat motociclismul pentru că îmi lua foarte mult timp, era și foarte costisitor și am avut și o accidentare care a necesitat o operație în Ungaria. Atunci am realizat că trebuie să o iau de la început și să fac altceva ce îmi place”, precizează regizorul.

Distribuie:

Nu există Comentarii

  1. Radu Cange says:

    Vasăzică, domnule Bocârnea nu dai niciun semn de viață. Când vii
    acasă? Să mai punem și noi de-o discuție. Te așteptăm în București.Ne este dor de tine. Te îmbrățișăm.

Postaţi un comentariu