Radu Paraschivescu, la Cluj: Despre „Aștept să crăpi” și cât de spectaculos ar putea arăta România

Foto: Dan Bodea

„Proza lui Radu Paraschivescu reușește să ne răzbune realitatea făcându-ne să găsim o supapă a umorului acolo unde existența la nivelul cotidianului este, uneori, foarte greu de îndurat. O asemenea literatură, pe care o poți citi simțindu-te răzbunat în real, este o literatură care mă bucură, pe care o salut și pe care sper să o citesc, răzbunată, mulți ani de acum înainte. Dacă ar fi să creăm o tipologie ad-hoc a scriitorilor alive, kicking și contemporani, Radu Paraschivescu ar intra, după mine, în categoria marilor răzbunători”, a precizat criticul literar Ioana Both, la Cluj, în prezentarea celei mai recente cărți a scriitorului Radu Paraschivescu. Evenimentul a avut loc marți după-amiază și a fost găzduit de Librăria Humanitas. Alături de autor, despre carte au vorbit Ioana Both și Florin Bican.

„Aştept să crăpi (de astăzi, în prime-time)” a fost lansată în urmă cu o săptămână la București, la Târgul Internațional de Carte „Gaudeamus” și cuprinde cinci texte care continuă într-un fel ceea ce a început autorul în „Bazar bizar”, o primă tentativă de proză scurtă într-o perioadă în care încrederea în proza scurtă începuse să pălească. Dacă „Bazar bizar” se ocupa de o Românie candidă și oarecum ticăloasă, dar prin asta seducătoare, România dinainte de integrare, „Aștept să crăpi” este România cu pălăria integraționistă, cum o numește scriitorul, de după 2007.

Cartea este despre cum am evoluat ca țară după momentul integrării în Uniunea Europeană, ce am făcut cu noi, ce am descoperit nou, ce prilejuri am fructificat, ce prilejuri am ratat, cum arătăm acum. Toate aceste sunt surprinse prin lentila comicului pentru că în momentul în care scrie despre România, Radu Paraschivescu o face în cheie comică. Scrie vesel și voios despre tristeți și îngrijorări.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

„Radu Paraschivescu scrie o literatură de care eu mă simt de fiecare dată foarte aproape. «Aștept să crăpi (de astăzi, în prime-time)» cuprinde cinci povestiri pe care le-am citit uneori râzând de una singură, dar de cele mai multe ori uluindu-mă pentru cât de bine autorul reușește să surprindă comicul. E atât de bun comicul acesta încât îți vine să plângi. Te umple furia că recunoști lumea noastră în colecția de absurdități pe care Radu le vede și pe care le scoate ca dintr-un insectar. Povestirile nu sunt realiste, Radu nu lasă o mărturie, ci imaginează o istorie cu forță alegorică, în care oribilul cotidian, în exces, devine alegorie. E atât de excesiv încât nu poate fi decât o figură absurdă”, a mai precizat criticul literar Ioana Both.

Potrivit autorului cărții, cele cinci texte, Enya la Malu Spart, Poate-şi uită dracului pastila, Aştept să crăpi (de astăzi, în prime time), Vulturi verzi, tricouri roz şi pete negre şi Să invadăm cu Emilian Bădoiu sunt și o mărturie a felului în care se degradează cuvintele și a modului în care lumea o ia razna. „La un moment dat, ceea ce știai că înseamnă un lucru, nu mai înseamnă lucrul acela și încerci să pleci într-o aventură de recuperare, dar ori nu te însoțește cine trebuie, ori te îneci pe parcurs. O carte comică reușită, care să însemne ceva, trebuie să aibă în spate ceva serios. O carte comică trebuie să aibă în spate o preocupare, o îngrijorare, o intenție adâncă”, a precizat Radu Paraschivescu, la Cluj. Ca urmare, deși cartea inspiră aparent bună dispoziție, este în realitate un manifest al îngrijorării.

«Enya la Malu Spart» este despre un grup de ţărani care află noutăţi despre asomarea păsăretului de ogradă, conform directivelor UE. Este despre ciocnirea a două lumi, lumea eterică și greu de aproximat și ruralul caricaturizabil care râde de el însuși. Povestirea «Poate uiţi dracu’ să-ţi iei pastila» este inspirată de vizita scriitorului în studiourile televiziunii Trinitas și de întâlnirea cu un moderator „fascinant”. În textul «Aştept să crăpi», care indică de altfel titlul unei emisiuni televizate plăsmuite de autor, cititorul este martor la modul în care viața imită arta. «Aştept să crăpi» este o emisiune care valorifică apetența pentru lacrimi și apetența televiziunilor pentru a fructifica prostia umană. A patra povestire «Vulturi verzi, tricouri roz şi pete negre» are o ancoră în realitate prin invitația pe care Radu Paraschivescu a primit-o de a comenta ceva ce trebuia să fie un meci de fotbal amical, dar care a reușit să devină un rateu. «Să invadăm cu Emilian Bădoiu», ultima povestire, îl reprezintă de fapt pe Victor Spirescu, primul român care a mers să muncească la Londra pe 1 ianuarie 2014 după eliminarea restricțiilor de muncă în Marea Britanie. Personajul lui Radu Paraschivescu se confruntă cu nostalgii cumplite mai ales față de ceea ce lasă în urmă, în România, ca posibilitate de amuzament.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Autorul s-a distanțat în această carte de zona politicii mărturisind că politica în România, la ora actuală, constă din personaje care și-au îngroșat deja tușele și au devenit propriile lor caricaturi. „Ești în șomaj creator în fața politicienilor de astăzi pentru că deja s-au autodefinit”, a spus scriitorul.

„Să râd de ei, o pot face și am făcut-o oarecum preventiv când am scris volumul «Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?)». Dar nu mă simt deloc reprezentat de clasa politică din România. Am câțiva pe care i-am încurajat și susținut și în care cred, dar știu foarte bine cum arată șerpăria pe care se joacă toate cărțile astea. Știu pentru că am făcut parte din ceva care s-a chemat URR (Uniunea pentru Reconstrucția României), dar care nu a fost lăsat să funcționeze. Era tipul de formațiune politică în stare să miște ceva pentru că media de vârstă de membrilor era 30 de ani, deci nu puteau fi șantajați, nu aveau trecut politic, nu trataseră sex cu securitatea, erau poligloți, pragmatici, independenți financiar și aveau, mulți dintre ei, viziune. Acel partid a fost înghițit de un partid mai mare, moment în care dragostea mea pentru politică s-a dus. Nu e lumea mea pentru că este o lume în care operează niște rigori. Eu încerc să nu operez cu rigori. Obligativitatea unor acțiuni în care nu crezi, nu este o cauză pentru mine și indiferent ce aș face m-aș simți într-o gravă situație de impostură”, a precizat scriitorul și realizatorul TV, Radu Paraschivescu.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

În ceea ce privește România următorilor zece ani, scriitorul a declarat că această țară ar putea să arate spectaculos, în condițiile în care va recupera onestitatea avută cândva.

„Cred că vom bombăni România din ce în ce mai rău și ea va arăta din ce în ce mai bine. Noi vom fi convinși că avem dreptate și ea își va vedea de treabă. Puneți între paranteze politicienii și hoții, știu că e greu și că asta reduce populația României la un sfert, dar faceți exercițiul de a vă extrage din peisaj, de a pretinde că ați lăsat România în 2001 și că ați găsit-o acum. Nu veți putea spune că arată mai rău. Cu binele, însă, te obișnuiești imediat. Deși vom crede că lucrurile vor merge mai prost, ele vor merge mai bine. Dar nu va depinde doar de noi lucrul acesta. Eu voi privi însă România cu aceeași iubire. Îmi place că are metehne, dar nu îmi place că unele metehne sunt nevindecabile. Dacă România ar fi o combinație de Norvegia, cu Islanda, fără premierul corupt de acum, cu cea mai ozonată zonă din Slovenia și cu cea mai riguroasă zonă din Germania, nu mi-ar plăcea. Nu îmi plac spațiile aseptice, perfecte și invulnerabile. Nu mi-ar plăcea să trăiesc într-o țară unde nu există cusur care să ciobească perfecțiunea alcătuirii. Nu aș putea să țin cu o echipă care bate întruna. Cred că România este o țară care ar putea să arate spectaculos. Pentru asta i-ar trebuie o echipă de conducere, care să însemne câteva mii de oameni, de tipul Vlad Voiculescu, de tipul Dacian Cioloș, de tipul Cristiana Pașca Palmer”, a mai declarat, la Cluj, scriitorul Radu Paraschivescu.

Radu Paraschivescu este scriitor, redactor, traducător și realizatorul emisiunilor „Dă-te la o carte” şi „Pastila de limbă”, de la Digi24 și invitat permanent la Digi Sport. Publică periodic volume de perle românești, iar Noi vorbim, nu gândim – Noua colecție de perle românești este al patrulea volum pe care îl „aruncă” pe piață ca să atragă atenția că exprimarea în spațiul public românesc suferă crâncen. Nu dă cu barda, dar nici nu îi menajează pe cei care calcă pe bec. „Rostul acestor cărți este nu doar acela de a semnala confuzia în care se adâncește discursul public, ci și de a semnala că e cazul să ne facem griji”, spune Radu Paraschivescu despre volumele de perle pe care le-a publicat din 2006 încoace: Fie-ne tranziția ușoară (2006), Mi-e rău la cap, mă doare mintea (2007), Muște pe parbrizul vieții (2014) și Noi vorbim, nu gândim (2015). Seria se va încheia cu un al cincilea volum pe care coautorul îl va lansa anul viitor și care va fi intitulat În virtutea inepției. Autorul a mai scris: Efemeriada, (2000), Balul fantomelor (2000), Bazar bizar (2004), Fanionul roşu (2005), Ghidul nesimţitului (2006), Cu inima smulsă din piept (2008), Dintre sute de clişee (2009), Fluturele negru (2010), Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (2011), Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri (2012), Maimuța Carpatină (2013).

Publicitate

Nu există Comentarii

Postaţi un comentariu