Oază de arome în inima betoanelor. Aloe vera, pariul câștigat al specialiștilor în plante medicinale și aromatice de la USAMV Cluj

La capătul cartierului Mănăștur, în curtea Facultății de Știința și Tehnologia Alimentului din cadrul USAMV Cluj, serele cu răsaduri de plante aromatice și sute de ghivece de aloe vera își așteaptă cumpărătorii.

Aloe Vera și Aloe Arborescens, precum și patru specii de busuioc, mentă, salvie, lavandă, rozmarin, lămâiță, oregano și răsaduri de echinaceea au fost scoase la vânzare de specialiștii disciplinei de Fitotehnie, din cadrul Facultății de Agricultură (USAMV Cluj-Napoca) în speranța că și în acest an clujenii vor transforma într-o competiție amenajarea balcoanelor și a grădinilor. Pentru cei mai întreprinzători există întotdeauna varianta înființării unei culturi cu plante aromatice pe care să o transforme într-o afacere profitabilă.

În acest an, s-a anunțat un sprijin financiar agricultorilor care vor cultiva cimbru şi busuioc, de 3.400 de euro/hectar (ha), respectiv 2.600 de euro/ha, printr-o schemă nouă de ajutor privind susţinerea producţiei de plante aromatice, potrivit unui proiect de Hotărâre publicat pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Universul acestor plante este cel mai bine cunoscut de profesorul și inginerul agronom Dan Vârban, care de ani de zile își dedică timpul culturilor de seră și producerii plantelor aromatice și medicinale fiind printre puținii producători de Aloe vera din România, plantă care crește de obicei în climat tropical și subtropical.

De aproximativ zece ani, inginerul Dan Vârban are în grijă cultura de Aloe, iar astăzi a ajuns la circa 10.000 de ghivece. Din păcate, cererea pentru această plantă nu este foarte mare în România, deși potențialul ei este uriaș. Este cunoscută ca o „plantă minune” pentru beneficiile gelului pe care îl conține, folosit în hidratarea pielii,  pentru tratarea diabetului de tip 2, prevenirea cancerului și întărirea sistemului imunitar. Extractele de aloe vera se regăsesc într-o mulțime de produse cosmetice: creme, geluri, șampoane, balsamuri, loțiuni sau săpunuri. Acest fapt se datorează efectelor lor antiseptice, antiinflamatoare și antibacteriene. Din păcate, pentru cultura de aloe, clima noastră nu este foarte prietenoasă, dar în sere poate fi cultivată fără probleme.

„Am avut la început câteva ghivece-mamă cu mai mulți puieți pe care i-am replantat. Cererea este mică, deși propagandă ne-am făcut. La târguri merge foarte bine vânzarea și, din ce am observat, suntem singurii producători. Totuși, oamenii s-au obișnuit să ceară și consultanță, ceea ce ne bucură și ne arată că în ei există potențiali cultivatori. Marile industrii au găsit un mod de stabilizare a acestui gel pentru a nu se oxida. Noi oferim planta ornamentală, nu neapărat pentru producția de gel. Cei care fac creme din așa ceva caută gelul gata stabilizat, nu caută planta. Gelul se extrage prin secționare. După ce frunza este tăiată, locul se cicatrizează și frunza se regenerează”, explică profesorul Dan Vârban.

Aloe este o plantă care în climat tropical și subtropical crește în aer liber. În România este cultivată însă în ghivece pentru că nu rezistă peste iarnă. Toamna planta intră în repaus și atunci este recomandată înmulțirea ei. Aloe trebuie considerată o plantă suculentă precum cactușii și, ca urmare, nu se udă mai mult de două ori pe săptămână. Dacă nu o udăm trăiește oricum o bună perioadă din gelul pe care îl are în frunze. Aloe are mai multe varietăți, însă Vera este cea mai populară.

Tot de la inginerul Dan Vârban aflăm că planta trebuie ținută în semi-umbră, nu în soare direct, pentru că soarele poate să îi producă plantei un șoc și îți va spune singură dacă suferă înroșindu-și vârfurile. În rest, planta nu se îmbolnăvește foarte ușor și nici nu este atacată des de dăunători.

„Avem circa 10.000 de ghivece cu Aloe din care mai putem să facem alte zece mii prin replantarea lăstarilor. Dar nu avem spațiu. În plus, deocamdată nu avem foarte mare cerere. Plafar ne mai solicită cam de două ori pe an, dar plantele se regenerează relativ repede și în două luni cresc la loc”, precizează profesorul Dan Vârban.

În 1984, profesorul Dan Vârban a absolvit Institutul Agronomic „Dr. Petru Groza” Cluj-Napoca, Facultatea de Agronomie, a fost apoi repartizat la Oradea și s-a ocupat de culturile mari. S-a întors în 1996, pentru teza de doctorat și a prins un post de inginer. În atribuțiile sale intrau și plantele medicinale și aromatice pe care a început, încet, să le descopere dincolo de „amintirile” pe care le avea despre ele din facultate. Astăzi, poate povesti ore întregi despre varietatea și creșterea lor, sau despre combaterea dăunătorilor.

„Busuiocul grecesc, de exemplu, este o plantă anuală, foarte sensibilă la îngheț. Este bine ca plantarea plantelor aromatice să aibă loc la începutul lunii mai, astfel încât să nu mai existe oscilații mari de temperatură. În ceea ce privește menta, cea care are într-adevăr mentol este menta piperita. Menta se înmulțește prin stoloni. Se poate înmulți și prin sămânță dacă nu ai cultură-mamă. Îi place foarte multă căldura și apa. Rozmarinul se înmulțește vegetativ, din lăstari din plantele mamă, dar având o bază mai lemnoasă are nevoie de anumite substanțe de stimulare a înrădăcinării, fiind cam singura care înrădăcinează foarte greu.

În sere, avem probleme cu musculița albă, dar am pus niște capcane foarte eficiente, cum sunt capcanele cu feromoni care atrag masculii. E interesant că musculițele sunt atrase de plantele aromatice. La început credeam că au un efect repelent pentru dăunători, că mirosul le îndepărtează. Dar din contră, le atrage”, aflăm de la profesorul Dan Vârban.

Denumirea de plante aromatice vine de la principiul activ pe care îl conțin, respectiv uleiul volatil sau esențial pe care îl poți extrage din ele, desigur dacă ai culturi mari.

După ieșirea la pensie, profesorul Dan Vârban își dorește să se ocupe de producerea uleiurilor esențiale din fiecare specie crescută în seră. Deja, din planta de lavandă profesorul a obținut ulei ambalat în sticluțe cu picurător de 10 ml, dar care poate fi achiziționat și în cantități mai mari, la comandă.

„Sper să reușesc să achiziționăm un hidrodistilator, pentru extragerea uleiului. Colecția de uleiuri e un obiectiv la care visez demult”, precizează inginerul.

Prețurile sunt următoarele: ulei de lavandă (10 ml) 18 lei, apă de lavandă, salvie sau busuioc (100 ml) 5 lei, Aloe vera 8-20 lei (în funcție de mărimea plantei), Aloe arborescens 10 lei, rozmarin 8 lei, busuioc roșu, busuioc grecesc sau cu frunza lată 2 lei, mentă 3 lei, salvie 2 lei, lavandă 2 lei.

Programul de vânzare este zilnic, luni-vineri, între orele 9.00 -13.00, la serele din incinta Facultății de Știința și Tehnologia Alimentului (Calea Florești nr. 64).