Narcisa Pintea, director al Teatrului din Turda: Cred în ideea de a le da o șansă tinerilor actori

Ivona, prinţesă de Burgund la Teatrul Aureliu Manea din Turda | © FOTO: Mircea Rosca / www.ActionFoto.ro

Este manager al Teatrului „Aureliu Manea” din Turda de aproape zece ani, dar în primul rând este actriță. În urmă cu câțiva ani a fost votată drept cel mai bun director de instituție din oraș, dar meritul îl atribuie, cu modestie, întregii echipe pe care o conduce. Am stat de vorbă cu actrița Narcisa Pintea despre provocările pe are le are în calitate de manager de instituție culturală, dar și despre proiectele pe termen lung pe care le pregătește pentru teatrul turdean.

Reporter: Conduceți Teatrul „Aureliu Manea” din Turda de aproximativ 10 ani. Cum priviți astăzi această perioadă?

Narcisa Pintea: Nu m-am gândit niciodată să fac un „remember” la acești nouă ani. Au fost ani frumoși în care am învățat foarte mult din eșecuri, ani în care am învățat ce înseamnă să fii manager. Au fost ani cu premiere frumoase în care cea mai mare bucurie a mea a fost că am reușit să dau acestui teatru denumirea pe care o are astăzi, respectiv Teatrul „Aureliu Manea”. Propriu-zis l-am adus pe Aureliu Manea acasă, aici unde îi este locul. Au fost ani în care am reușit să colaborăm cu regizori de marcă precum Mihai Măniuțiu sau Alexandru Dabija. Au fost ani în care trupa s-a întinerit pentru că vorbim de o trupă 90% absolvenți ai Facultății de Teatru și Televiziune din Cluj, cărora li se alătură actori de la Târgu Mureș sau Craiova. Am plâns, am râs și ne-am bucurat împreună.
Am început manageriatul într-o perioadă destul de tristă pentru teatrul turdean, când se dorea transformarea lui într-un centru cultural. A fost o perioadă în care s-au dat concursuri pentru ocuparea postului și după ce mi-am scris proiectul, la ultima sesiune de concurs, mi-am spus că dacă nu există o opțiunea ca această instituție care are peste 66 de ani de activitate artistică să rămână ceea ce este, atunci mă înham la această muncă. Eu sunt actriță de aproape 27 de ani la acest teatru și m-am gândit în acel moment la colegii mei.

R.: Povestiți-ne despre echipa acestui teatru și despre visele pe care le nutriți pentru această echipă.

N.P.: Suntem o echipă destul de mică, cu vechime în instituție, cu salarii mici, cu dragoste față de teatru. Avem 13 actori angajați și mulți colaboratori. Funcționăm ca o familie. Am încercat să aduc foarte multă energie în trupă și de aceea lucrăm mult pe colaborări. Eu cred în șansă și în ideea de a le da tinerilor o șansă. Am început greu și cu speranță. Speranța nu mi-a dispărut nici astăzi. Cred în dezvoltarea personală și în faptul că nu ai voie să abandonezi și cred că orice proiect este important atunci când reușești să îl finalizezi. Este o trăsătură a mea pe care unii o numesc încăpățânare, alții curaj, unii mă admiră, alții mă contestă.
Nu ne putem lăuda cu un buget extraordinar, avem multe proiecte și tot atâtea vise, dar ne limităm la ceea ce primim de la Consiliul Local. Un alt vis pe parcursul celor nouă ani a fost că am reușit să realizăm Festivalul „Teatru pe Drumul Sării” care a avut deja trei ediții. Să nu mă întrebați dacă va avea a patra ediție, pentru că nu avem un buget aprobat. În acest an ne-am propus ca festivalul să fie împărțit în două etape, prima dedicată celor mici, sub genericul Drob de sare care să se desfășoare în luna mai și a doua în luna octombrie, pe data de 16, ziua când s-a înființat teatrul turdean.

Narcisa Pintea

Narcisa Pintea

R.: De ce ați optat să realizați o ediție dedicată copiilor?

N.P.: S-a simțit nevoia enorm pentru aceste spectacole. Eu lucrez foarte mult cu cei mici. În repertoriul teatrului sunt foarte multe piese pentru copii și realizăm repertoriul pentru cei mici pe baza opțiunii lor și mi se pare firesc ca și copiii să aibă un festival, sub umbrela Festivalului „Teatru pe Drumul Sării”.

R.: În 2008 ați fost votată drept cel mai bun director de instituție din oraș. Ce a însemnat acest titlu pentru o femeie manager care a fost când contestată, când lăudată dar care nu a renunțat la statutul său?

N.P.: A fost din partea unui ziar local, în urma unui concurs pe baza votului cititorilor. S-a datorat și faptului că am reușit și am primit sprijinul administrației locale pentru renovarea integrală a teatrului, a scenei. Nouă ne-a rămas ca din veniturile proprii să asigurăm dotarea tehnică necesară pentru că în 2006 totul era la pământ. Acest premiu a venit poate și datorită faptului că deși teatrul a fost închis timp de doi ani pe durata lucrărilor, noi ne-am continuat activitatea în spații neconvenționale, am avut premiere și probabil datorită acestui fapt am primit și aprecieri.

R.: Aveți funcția de manager de instituție culturală, dar în primul rând sunteți actriță. Se mai aplică în cazul dumneavoastră eticheta „Actorul e tot timpul actor”, atribuită adeseori actorilor?

N.P.: Actriță sunt din ce în ce mai rar și joc, poate, un rol pe stagiune. Manageriatul este o conjunctură a vieții și voi rămâne întotdeauna actriță. Nu mi-am dorit niciodată să rup legătura cu scena pentru că este locul unde îmi încarc bateriile. Este ceea ce mi-am dorit să fac în viață.

R.: Anul acesta vă vom vedea pe scenă?

N.P.: Nu cred. Joc pe scenă în anumite situații în care un anumit rol mi se adresează din punct de vedere actoricesc. Am mai jucat și în spectacole pentru că nu mai aveam bani de colaborare. În rest, joc destul de rar.

R.: Cum programați premierele în fiecare stagiune?

N.P.: Există un program pe care mi-l propun anual și solicităm bugetul pe măsura proiectelor pe care vrem să le realizăm. Bineînțeles că nu primim niciodată bugetul pe măsura proiectelor și atunci ne gândim la ce renunțăm. În general stagiunea cuprinde nouă premiere destinate copiilor și adulților, iar acestora li se adaugă Festivalul de Teatru care are în componență o producție realizată de către un mare regizor pe scena teatrului clujean.

R.: Cât de viu este orașul Turda din punct de vedere cultural?

N.P.: Nu este atât de viu pe cât mi-l doresc. În măsura posibilităților financiare oamenii vin la teatru, dar mi-ar plăcea să existe mai multe activități. Casa de Cultură funcționează și încercăm să le oferim și spațiul nostru pentru unele evenimente. Suntem dornici să facem cât mai multe, dar doar în măsura bugetului, a parteneriatelor sau a sponsorizărilor. Să știți că nu sunt foarte multe pentru că puțini oameni investesc financiar în teatru. Am depus anul acesta proiecte de finanțare și către Consiliul Județean și către Ministerul Culturii, sau Uniter. Din păcate nu putem vorbi de un oraș cu o economie extraordinară și sponsorizările sunt și ele limitate. Eu invidiez Clujul pentru proiectele lui culturale și nu ne putem compara cu Teatrul Național din Cluj. Colaborăm cu teatrul clujean, avem actori de acolo care joacă la noi, Mihai Măniuțiu montează la Turda, colaborăm și cu Facultatea de Teatru și Televiziune, deci nu putem spune că nu avem sprijin.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

R.: În 31 ianuarie va avea loc pe scena teatrului turdean premiera spectacolului „Ivona, prințesă de Burgund”, spectacol pentru care biletele s-au epuizat cu câteva zile înainte. Este un spectacol pe care vi l-ați dorit?

N.P: Mi-am dorit o colaborare cu regizorul Andrei Măjeri și el a venit la noi cu mai multe propuneri încă din 2013. În 2014 nu a renunțat și am admirat insistența lui. De aceea recomand tinerilor regizori să insiste să își depună proiecte. Astfel, am pornit la drum cu Andrei Măjeri și cu spectacolul pe care l-a propus anul trecut. Repetițiile au început în data de cinci ianuarie, într-un ritm infernal. Actorii repetă de dimineața până seara și mă uit la ei cu drag, cum nu obosesc. Este un spectacol în care am investit foarte multă încredere și nu îmi pare rău. Sunt foarte mândră de ei și foarte fericită. Îi iubesc pentru ceea ce fac acolo pe scenă.

R.: Fiind și dumneavoastră actriță, cum vă raportați la actorii pe care îi aveți în echipă? Îi înțelegeți mai bine decât alți manageri de teatru care nu sunt și actori?

N.P.: În primul rând eu îi admir pentru că știu ce înseamnă să termini facultatea de doar câțiva ani, să lucrezi pentru un salariu foarte mic și să faci naveta de la Cluj la Turda. Mi se pare importantă dezvoltarea lor și deși sunt tristă când unii aleg să plece în altă parte și mă „părăsesc”, mă bucur pentru saltul lor în carieră. Uneori, când sunt probleme de manageriat, trebuie să fiu și mai severă.

R.: Manageriatul se învață pe parcurs?

N.P.: Eu zic că manageriatul se învață din eșecuri. Poți să mergi la cursuri sau să citești cărți de specialitate, dar trebuie să ai acel curaj să stai în fața eșecului și să analizezi ce ai greșit. Nu știu să dau o rețetă a succesului, dar ar trebui să iubești și să crezi în ceea ce faci.

Teatrul „Aureliu Manea” Turda/Foto: Cristina Beligăr

Teatrul „Aureliu Manea” Turda/Foto: Cristina Beligăr

R.: Aveți o strategie de viitor pentru Teatrul „Aureliu Manea” din Turda?

N.P..: Da, îmi doresc să pot să aduc mulți regizori pe scena teatrului turdean, foarte mulți actori, îmi doresc ca festivalul de teatru să devină un festival internațional, îmi doresc să realizez spectacole în Salina Turda, dar totul depinde de sprijinul financiar. Uneori dorințele mele se înțeleg, alteori nu. Cel mai greu este pentru actori, al căror gând este scena și rolurile lor, mai puțin modul în care să aduci bani într-o instituție.

R.:V-ați simțit vreodată singură împotriva tuturor?

N.P.: O da, dar niciodată nu am imputat altcuiva acest lucru. Întotdeauna m-am gândit că eu nu am găsit cea mai bună cale de comunicare. Unele lucruri le spui, altele nu. Ca manager trebuie să te ocupi ca actorul să aibă libertate de creație, să îi oferi condițiile necesare, spectacole de calitate și în măsura în care încă rezist, încerc să realizez acest lucru. În ce măsură, publicul decide.

 

Teatrul de Stat Turda (ulterior denumit Teatrul Aureliu Manea Turda ) s-a înființat în anul 1948, prima premieră prezentată (la data de 16 octombrie 1948) fiind „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, în regia lui Nello Bucewski. Cei care au pus bazele noului teatru au fost Gheorghe Damian (director) și Nello Bucewskyi(regizor). Într-o perioadă de peste o jumătate de secol, Teatrul a prezentat peste 300 de premiere. Din 1993 au început colaborările internaţionale şi deplasări peste hotare cu spectacole proprii în Grecia, Franţa şi Suedia. În repertoriul instituţiei au fost incluse și piese în premieră naţională. Din anul 1999 instituţia îşi schimbă denumirea în Teatrul Municipal Turda. Încă din 1956 artiştii turdeni participă cu succes la diferite festivaluri de teatru la nivel naţional. Clădirea Teatrului Aureliu Manea din Turda (Piața Republicii nr. 52) a fost construită între anii 1901-1904. Clădirea a adăpostit după 1921 „Casina Intelectualilor Români” și cinematograful particular „La Grecu” (apoi cinematograful „Arta”), iar din 1922 și „Societatea Amicii Artelor”.


Publicitate

Nu există Comentarii

Postaţi un comentariu