Mentor pentru excelență în educație: Profesoara de vioară Mariana Suma și cei 45 de ani de carieră. O sumă de întâlniri miraculoase

Foto: Cristina Beligăr

La etajul opt dintr-un bloc situat în cartierul clujean Mărăști, într-o zi de vineri, doamna profesoară Mariana Suma ne aștepta în ușa liftului cu zâmbetul pe buze. Era pregătită ca în următoarea oră să ne acorde un interviu pe care i-l solicitasem, în urma distincției pe care o primise cu doar câteva zile înainte: Premiul Mentor pentru excelență în educație.

Crease cadrul perfect pentru interviu în camera în care ne-a invitat, acolo unde se aflau diploma și trofeul, mai multe buchete de flori și câteva fotografii cu nepoții ei. Lipsea din cameră doar vioara, instrumentul său de suflet și sursa multor momente de fericire în cei 45 de ani de carieră în învățământ.

Absolventă a Conservatorului Ciprian Porumbescu (actualmente Universitatea Națională de Muzică din București), Mariana Suma a studiat vioara cu profesorii Octavian Rațiu și Daniel Podlovschi, între anii 1970-1974. Din 1975 este profesor de vioară la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca, în prezent la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” și majoritatea profesorilor de acum i-au fost elevi, inclusiv băiatul ei cel mare, Cătălin. Între anii 2004-2010 a fost șefa catedrei de coarde.

Mariana Suma s-a născut în Oradea, în 1951, într-o zi de iulie. Cu un tată economist și o mamă educatoare, oameni fără ureche muzicală, nimeni nu ar fi zis vreodată că muzica va face parte din viața familiei lor atât de mult cum s-a dovedit mai târziu. Din cel două „urecheate” ale familiei, ea și sora ei, doar doamna Mariana Suma s-a dedicat exclusiv studiului viorii și pedagogiei și este astăzi una dintre cele mai reputate profesoare de vioară pe care le are Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță”.

Foto: Cristina Beligăr

După primii ani de studiu a viorii în Oradea, timp în care inclusiv vacanțele la țară și le petrecea cu vioara în mână, la sfârșitul clasei a zecea a luat hotărârea că cel mai bine era să plece la București, dat fiind că la Cluj condițiile la internat lăsau mult de dorit. A dat admitere acolo și a început să studieze cu profesorul Octavian Rațiu care a pregătit-o și pentru admiterea la Conservator. În septembrie a plecat la București, iar în ianuarie avea să sufere pierderea tatălui ei, un moment extrem de trist pe care îl retrăiește și astăzi cu intensitatea de atunci.

Studenția a fost frumoasă, spune doamna profesoară, mai ales că avea să îl întâlnească pe viitorul său soț. Când au terminat facultatea au luat repartiție amândoi în Cluj, ea la Liceul de Muzică, el la Filarmonică. Veniseră în Cluj să înceapă o viață nouă. În 1975 a venit pe lume primul lor băiat, Cătălin și în 1977 a apărut Răzvan, unul dintre cei mai activi tineri muzicieni români la momentul actual.

Doamna Mariana Suma a avut o viață frumoasă pe care și-a dedicat-o pasiunii sale. Din păcate, soțul i-a murit în 1995 și a trebuit să le fie și mamă și tată băieților. Dar, în general, tot ce s-a întâmplat a fost frumos în viața ei.

„I-am îndrumat pe amândoi spre lumea muzicii. Pe Cătălin l-am dat la vioară, dar pe Răzvan, deși făcusem și cu el vioară, ne-am gândit să îl dăm la alt instrument. În clasa întâi a început să studieze violoncelul cu profesoara Gabriela Todor deși era destul de mic pentru acel instrument. Nu a durat foarte mult până a luat avânt. Când a terminat liceul a mers la București la maestrul Marin Cazacu, iar după facultate a plecat în Boston trei ani. Cătălin a terminat studiile de muzică aici la Cluj și este profesor la noi la școală. Răzvan, pe lângă că este solist concertist al orchestrelor și corurilor Radio România este și profesor de violoncel la Universitatea Națională de Muzică din București. Copiii lui fac amândoi violoncel. Sunt foarte fericită că ambii băieți au luat drumul muzicii. Poate am fost la început insistentă cu ei, dar am vrut să îi ajut așa cum am știut mai bine”, a precizat doamna Mariana Suma în interviul pentru Transilvania Reporter.

Vioara este un instrument deosebit, spune doamna profesoară și poți face minuni cu el. Nu toată lumea care face vioară ajunge însă solist în orchestre. În cazul dânsei, a intervenit pasiunea pentru predare și pentru învățământ.

„Din greșelile copiilor am învățat și eu să caut metode să-i corectez și să-i așez pe drumul cel bun. La Conservator înveți să cânți la vioară pentru tine, pentru public. Pedagogia o înveți pe parcurs. Teoretic înveți din cărți, dar nimeni nu îți arată cum să așezi instrumentul în mâna copilului. De la început sunetul trebuie să fie frumos. La pian lovești clapa și sună într-un anume fel. În cazul viorii depinde de poziția degetelor și a arcușului. Pe mine m-a pasionat foarte mult predarea. În 1974 când am intrat în învățământ nu cunoșteam pe nimeni în Cluj să cer ajutor. A trebuit să învăț la rândul meu pe parcurs. Cu blândețe și răbdare am reușit și mi s-a potrivit cumva”, explică doamna profesoară Mariana Suma.

Din cuvintele elevilor și colegilor ei rezultă că doamna profesoară a știut să găsească echilibrul perfect între severitate și joc, făcând ca orele de vioară să fie dinamice și plăcute.

Foto: Cristina Beligăr

Premiul Mentor pentru Excelență a venit după 45 de ani de învățământ, o carieră cu numeroase realizări. Elevii pe care i-a îndrumat de-a lungul carierei de profesor de vioară reprezintă suma întâlnirilor miraculoase din viața ei, spune astăzi doamna Mariana Suma.

„Educația presupune vocație, capacitatea ta de a te dărui, răbdarea pe care o ai. Mentorul este un îndrumător, un educator și un călăuzitor. Mentorii sunt oamenii cu experiență în domeniul lor de activitate, sunt obiectivi și nu vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc. Ai nevoie de mentori atunci când îți dorești să înveți mai multe de la cineva care are experiență. Mentorul este cel care te ajută să nu faci anumite greșeli pe care poate el le-a făcut la rândul lui. El îți dă motivația să faci anumite lucruri, este onest cu tine și este critic. Mentorul oferă informație, sfaturi, curaj. Între mentor și elev se stabilește o relație personală pe termen lung. Acest premiu reflectă o recunoaștere a muncii pe care am depus-o în slujba copiilor”, precizează doamna profesoară.

În cei 45 de ani de carieră, doamna Suma a avut și elevi care au trecut prin mâna ei, dar care s-au retras din activitatea muzicală. Unii copii au făcut chiar și 12 ani de vioară și totuși au ales să meargă la alte facultăți. Are foști elevi care au devenit medici stomatologi sau care au ales cu totul alte profesii dar care, de la orele de vioară, au rămas cu o anume sensibilitate și continuă să facă parte din publicul de la filarmonică sau operă.

Acești tineri sunt adevărații ambasadori ai frumosului, cu o misiune nobilă, aceea de a-i face pe oameni să se bucure de lucrurile frumoase din viața lor”, spune doamna Mariana Suma.

Cât a fost studentă a făcut parte din orchestra de cameră a UTC-ului și îl avea ca dirijor pe maestrul Horia Andreescu. Când a venit la Cluj, a făcut parte din orchestra Sindicatului Învățământ Cluj, avându-l dirijor pe profesorul Mihai Guttman. Deși a ajuns la anii de pensie în 2010, de zece ani colaborează cu Colegiul de Muzică din Cluj-Napoca și de doi ani este membră a orchestrei de cameră „Camerata”, sub bagheta maestrului dirijor Attila Varga.

Începând cu clasa a șasea, deci din anul 1965, doamna Mariana Suma este proprietara unei viori făcută de un lutier foarte bun din Oradea, pe care a dus-o cu ea în București la liceu și în facultatea și la care cântă și acum.

De când a început pandemia de coronavirus a trebuit să continue cursurile cu elevii săi exclusiv în online. Metoda nu este deloc una eficientă și progresul este foarte lent.

„Eu îi spun elevului unde a greșit, dar el mai cântă trei măsuri până mă aude. Nu poți sa faci progrese mari cu ei în felul acesta. Exact în perioada în care copiii erau pregătiți pentru concursuri, s-a declanșat pandemia. Una dintre fetițe a venit la ora de vioară spunând că a studiat degeaba. Am încercat să o fac să înțeleagă că a rămas cu un concert care a învățat-o niște lucruri, însă nu știu cât de mult și-a dat seama de asta. Nu știu cum vom proceda în toamnă, având în vedere că cel puțin 25 de copii sunt într-o clasă. Iar în ceea ce îi privește pe artiști, este crunt să nu poți cânta. Să studiezi individual, să îți faci programul, dar să nu poți să îl arăți lumii”, declară doamna Mariana Suma.

În fotografie, doamna profesoară Mariana Suma alături de fiul ei Răzvan și de Paul Ilea, fost elev și actual muzician și producător

Dintre foștii săi elevi s-au remarcat de-a lungul anilor Francesco Ionașcu, absolvent al Royal College of Music din Londra, devenind apoi cadru didactic la Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca și cel care a inițiat propunerea mea pentru premiul Mentor, Virgiliu Lupu-Sfârlea, fondatorul și directorul Școlii Forte Music School în Toledo, SUA, sau Horvath Ștefan care a fost zece ani concertmaistru al Orchestrei simfonice din Basel, Elveția.

Mai nou, copiii își aleg drumul în viață, spune doamna Mariana Suma. Nu de puține ori părinții îi lasă pe copii pe mâna profesorilor și uneori uită că i-au dat la ore de instrument deși ar trebui și din partea lor o minimă implicare.

„În tinerețe, pe băieții mei îi luam la operă și la filarmonică și țin minte că se jucau cu mașinuțele în timp ce ascultau muzica. Asta le spun și elevilor mei. Să meargă la cât mai multe concerte, să observe ținuta artiștilor, să participe la audițiile colegilor lor. E foarte important acum că tot ce lucrăm putem asculta pe Youtube și vedem astfel etapa finală a lucrării. Corectez cu ei absolut tot. Fiecare elev trebuie să cânte corect partitura, ceea ce înseamnă valori de note, tempo și toate celelalte. Un profesor trebuie să aibă în vedere nivelul copilului și să-i găsească repertoriul potrivit. În momentul în care el ajunge pe scenă, totul trebuie să fie rezolvat. Lucrezi un pasaj până îi va ieși. Este sărbătoarea muzicii atunci când elevii aduc o notă în plus de sinceritate, de trăire. Și atunci când acestea sunt dublate de talentul absolut necesar deplinei afirmări artistice, avem de-a face cu un spectacol de ținută, cu succes garantat. Dar talentul este obligatoriu”, explică doamna profesoară Mariana Suma.

Laureații Premiilor Mentor pentru excelență în educație, ediția a 10-a:

Andreea Borțun, regizor film și Alexandru Ion actor, Alexandria
Alexandru Chiculiță, antrenor de scrimă, București
Aurel Dascălu, învățător, Tansa, Iași
Jerebie Magdolna, antrenor baschet, Brașov
Gheorghe Neagu, antrenor gimnastică, București
Peteley Attila, antrenor de înot, Târgu Mureș
Sándor Csaba, profesor de dans popular, Bălan, Harghita
Florin Șerbu, profesor de fizică, Eforie Sud
Mariana Suma, profesor de vioară, Cluj
Elena Erzilia Țîmpău, antrenor de atletism, Câmpulung Moldovenesc

Cei 11 profesori și antrenori premiați în cadrul ediției jubiliare au fost selectați de către Consiliul Director al Fundației Pentru Comunitate dintre cele 229 de nominalizări primite în perioada mai-decembrie 2019 din partea elevilor, părinților, foștilor elevi sau colegi. Laureații Premiilor Mentor pentru excelență în educație au primit și în acest an câte o diplomă, câte un trofeu realizat de artistul plastic Ioan Nemțoi și câte un premiu în valoare de 8.000 de lei.

Organizatorul și respectiv finanțatorul programului – Fundația Pentru Comunitate și MOL România – au anunțat lansarea ediției a 11-a, 2020, a programului. Nominalizările se pot depune până la data de 31 Decembrie 2020. Înscrierea se face online, procedura fiind descrisă în anunțul Programului. Mai multe detalii despre program pe www.molromania.ro și www.pentrucomunitate.ro

Distribuie:

1 Comentariu

  1. Violina says:

    Blândețe și răbdare. Două cuvinte pe care doamna le pronunță, dar sensul lor n-a reușit să-l înțeleagă sau să-l redea spre elevii ei. O persoană ambițioasă altfel, dar tare nepotrivită pentru asemenea distincție. Mediocritățile au ajuns să domine cultura și educația.

Postaţi un comentariu