Galerie FOTO | A început Clujotronic, ediție de pandemie: Distanțare fizică cu interacțiune digitală. Când arta umanizează tehnologia

Mai puțin contact fizic, mai multă interacțiune, acesta este mesajul transmis de ediția a noua a festivalului de artă digitală Clujotronic organizat și în acest an de Centrul Cultural German și Institutul Francez din Cluj-Napoca.

Evenimentul a debutat vineri seara în curtea Muzeului de Artă, în prezența organizatorilor, a edilului Emil Boc și a publicului, cu un video mapping realizat de la distanță de Simon Lazarus, renumit artist vizual francez, acompaniat sonor, din spatele sintetizatoarelor modulare, de JakoJako, artistă tehno germană. Proiectul colaborativ inedit a combinat imagini hipnotice, ritmuri electronice și versuri de Lucian Blaga.

De asemenea, publicul prezent în festival a putut lua parte la circuite de vizitare în spațiile Muzeului de Artă unde a descoperit instalațiile digitale realizate de artiștii prezenți în festival.

Unul dintre punctele forte ale acestei ediții a fost cu siguranță Clujotronic Mile un itinerariu artistic și interactiv care a pornit de la Muzeul de Artă și s-a încheiat pe Bulevardul Eroilor, parcurs care a oferit publicului ocazia să descopere mai multe instalații artistice cu impact vizual și emoțional.

Clujotronic a propus anul acesta experiența unei ediții hibride. Combinație de evenimente online și offline, punct de întâlnire a artiștilor din Franța, Germania și România, festivalul a sfidat în mod responsbil frontierele impuse de pandemia de coronavirus și a dus mai departe pasiunea pentru artă și tehnologie.

Mai multe despre programul acestei ediții puteți citi AICI.

Am încercat să aflăm înainte de eveniment, de la principalii organizatori ai Clujotronic, care sunt punctele cheie ale ediției din acest an, cât de mult a fost influențat festivalul de pandemia de coronavirus și cum a schimbat Clujotronic percepția publicului din Cluj cu privire la arta digitală. Am stat de vorbă cu Ioana Costaș, directoare a Institutului Francez din Cluj și cu Ingo Tegge, director al Centrului Cultural German.

De ce este specială ediția Clujotronic de anul acesta?

Ioana Costaș: Cred că după câteva luni de colaborare am ajuns la același punct de vedere în ceea ce privește acest festival și de ce este el special. Lucrăm la această ediție din luna aprilie și am avut întâlniri săptămânale, ceea ce ne-a permis să fim mai fluizi și transparenți asupra modului în care vrem să organizăm festivalul. Vorbeam de o ediție hibrid din aprilie, ceea ce însemna că trebuia să ne gândim la o variantă online care să cuprindă dezbaterile și workshop-urile și la o variantă a evenimentelor offline. Astfel, anul acesta am propus din nou Muzeul de Artă ca loc de desfășurare a festivalului, dar și spațiul public, între muzeu și Bulevardul Eroilor.

Unul dintre cuvintele cheie pentru ediția din acest an a Clujotronic cred că este „experimentalul”. În fiecare ediție am experimentat, dar anul acesta mai mult ca niciodată. De asemenea, ediția din acest an este este foarte colaborativă, inclusiv prin proiectul din deschiderea festivalului, un video mapping în curtea Muzeului de Artă, realizat de la distanță de Simon Lazarus, renumit artist vizual francez, acompaniat sonor, din spatele sintetizatoarelor modulare, de JakoJako, artistă tehno germane. Este un proiect transdisciplinar și foarte coerent.

Al treilea cuvânt cheie ar fi solidaritatea. Încercăm să fim cât se poate de solidari cu scena artistică independentă, dar și solidari unii cu alții în aceste vremuri care ne pun la încercare.

Ingo Tegge: Ioana a făcut o descriere corectă despre ceea ce face această ediție specială. În aprilie am făcut și noi mai multe scenarii despre cum ar putea arăta festivalul în toamnă. Era puțin probabil să organizăm o ediție ca până acum, era mult prea riscant. O altă extremă era să o organizăm festivalul în totalitate online. Din fericire, am hotărât împreună să alegem calea de mijloc și să organizăm o parte din evenimente online, cum a fost Game Jam-ul virtual, sau cum sunt dezbaterile și workshop-urile. Dar sunt lucruri pe care nu le poți face în online. Poți să vorbești despre artă, să schimbi opinii, dar nu poți să o experimentezi. Cred că mulți dintre noi avem o aversiune deja față de întâlnirile de tip Zoom și de acest mediu.

Cum a spus și Ioana, faptul că această ediție este una hibrid, o face cu atât mai specială. De asemenea, o parte pozitivă a acestei pandemii este faptul că ne-a motivat să definitivăm site-ul Clujotronic. Un paradox a fost și faptul că în aceste timpuri de distanțare socială, noi am comunicat mult mai mult.

Este foarte interesant programul festivalului în acest an, dar are mai puține elemente de interacțiune. Multe dintre evenimente au fost realizate însă pe bază de colaborări, ceea ce ne bucură extrem de mult, chiar dacă fizic unii artiști nu sunt prezenți în festival.

Cât de mult este această ediție influențată de pandemia de coronavirus?

Ingo Tegge: Anul acesta aproape fiecare proiect din festival are legătură cumva cu pandemia, fie a fost creat în timpul pandemiei, sau pandemia a fot cea care a creat cadrul de colaborare între artiști. De exemplu, proiectul „We AR Culture – The new life of cultural spaces” de pe Bulevardul Eroilor adresează direct tema pandemiei. De aceea cred că avem o abordare mult mai contemporană decât până acum. Mai mult, proiectele au fost create pentru Clujotronic, inclusiv proiecția din deschidere. Foarte mult conținut în acest an este foarte nou, fiind creat în timpul pandemiei, inspirat de pandemie.

Ioana Costaș: Păstrăm tema pandemiei, dar încercăm să fim constructivi și creativi fără a cădea în pesimism. Pentru fiecare proiect ne-am dorit să se vadă luminița de la capătul tunelului și să încurajăm în continuare inițiativele culturale. Cred că această ediție hibrid a fost pentru noi un mod de a arăta că rezistăm și în aceste condiții.

Ingo Tegge: Artele, jocurile video și tehnologia sunt mijloace prin care de fapt aducem în discuție situația prezentă, ne dau ocazia să experimentăm cu noi forme de comunicare și chiar ne dau speranța că ne putem adapta și  crea în mod inovator noi forme de experiențe culturale.

Ce fel de emoție transmite arta în combinație cu tehnologia? Cum vedeți această alăturare?

Ingo Tegge: Pentru mine personal acest subiect este foarte înflăcărat pentru că eu consider că din această zonă vine adevărata creativitate și inovație, prin faptul că perspectivele sunt atât de diferite. De o parte avem arta, de cealaltă parte avem tehnologia. Arta digitală este prezentă în viețile noastre deja de câteva decenii. Dacă la începuturi proiecțiile de tip mapping făceau parte dintr-o nișă și erau foarte abstracte, acum mapping-ul este printre cele mai vizibile forme de artă și fiecare festival are secțiuni dedicate artei digitale. Pentru artiștii din acest domeniu a fost o trecere rapidă, de la a fi total necunoscuți publicului, la a deveni artiști mainstream. Cât despre jocurile video, dincolo de violența unora dintre ele, multe sunt extrem de artistice și nu m-aș mira ca în câteva decenii să vedem astfel de jocuri prezentate în galerii de artă alături de picturi, de exemplu.

Cultura a fost întotdeauna importantă, cu atât mai mult în aceste timpuri și în ultimele luni nu cred că a existat o formă de artă care să nu aibă, într-un fel, sau altul, legătură cu tehnologia.

Ioana Costaș: Eu cred că tehnologia a ajuns să înnobileze arta și arta să umanizeze tehnologia. Pandemia prin care omenirea trece în aceste momente cred că a promovat mai mult ca niciodată arta digitală, în timp ce arta tradițională a fost constrânsă să experimenteze cu forme digitale. E o abordare interesantă. Trebuie să fim foarte realiști când spunem că arta digitală va fi forma de artă cu care copiii noștri vor relaționa cel mai bine. Proiectul lui Simon Lazarus și JakoJako este de fapt o frescă unde pigmentul este înlocuit cu pixeli, dar emoția este acolo. Atâta timp cât arta digitală păstrează vie emoția, cred că nu trebuie să ne facem griji.

Cum a schimbat Clujotronic percepția publicului din Cluj cu privire la arta digitală?

Ingo Tegge: Personal mă aflu la a cincea ediție Clujotronic și simt o mare schimbare în percepția publicului. În urmă cu patru ani festivalul cred că era mai mult agreat de o anumită nișă, poate de anumite grupuri din lumea artei. Era mai mult un eveniment underground. Acum, însă, Clujotronic a crescut și atrage mai multe generații de public. În plus, arta digitală a intrat și în programa de masterat a universităților, ceea ce e cu atât mai bine că există susținere și la acest nivel. Proiectele devin tot mai complexe și se simte o evoluție a lor. Ceea ce poate face arta digitală, spre deosebire de alte forme de artă, este să te surprindă de fiecare dată cu noi idei și mecanisme.

Ioana Costaș: Clujotronic a creat o comunitate și scopul nostru este să ajutăm să crească această comunitate. Cu atât mai mult avem în festival și latura educativă prin workshop-uri și dezbateri care să familiarizeze și mai mult publicul cu această formă de artă.

Cum sunt alese proiectele la Clujotronic? Depinde de buget?

Ingo Tegge: De obicei decidem proiectele împreună, dar avem și propuneri separate. Ceea ce vrem să transmitem este că festivalul este foarte deschis artiștilor locali cărora vrem să le oferim o platformă de exprimare. Dar nu este un festival germano-francez, ci un festival germano-franco-român.

Ioana Costaș: De aceea am vut în acest an și secțiunea celor cinci proiecte de artă digitală selectate în urma primului apel la proiecte lansat de Clujotronic în primăvară, care a adunat peste 40 de propuneri din partea artiștilor români din toată țara. Am vrut să aducem conținut local de calitate și cred că am reușit foarte bine să facem asta. În plus, cred că am reușit și de data aceasta să creăm colaborări între artiști. Dialogul este întotdeauna benefic pentru toate părțile implicate.

Citiți și:

Interviu cu Ioana Costaș, directoare a Institutului Francez din Cluj: Despre provocări creative în pandemie și fast-food cultural