Dezbatere pe tema teatrului politic: metode, problematici și cenzură

Foto: Cristina Beligăr

Ce este teatrul politic, care este valoare lui, care sunt problematicile pe care le tratează, de ce lipsesc din discursul public și din universități dezbaterile pe tema estetic VS politic, cum se manifestă cenzura politică în teatrele de stat, cărei etici se conformează proiectele independente de teatru atunci când vine vorba de finanțare sunt câteva dintre întrebările pe care le-a ridicat dezbaterea publică pe tema artei politice organizată vineri, 20 martie, în spațiul cultural REACTOR de creație și experiment.

Dezbaterea moderată de Corina Bucea a fost centrată în jurul atelierului „Tehnici, metode și abordări în teatrul politic” pe care regizorul David Schwartz l-a susținut în cadrul platformei Focus Atelier 2015, o inițiativă a Asociației Reciproca. Atelierul s-a desfășurat pe parcursul a zece zile și a fost împărțit în trei etape: o parte în care s-au discutat texte politice (istorice, literare sau de teorie politică), o parte în care s-au dezbătut texte de teatru politic de autori precum Bertolt Brecht sau autori contemporani și o a treia etapă care a cuprins exerciții practice privind forma de teatru care își asumă conștient un rol și o perspectivă politică.

David Schwartz,   în timpul atelierului „Tehnici,   metode și abordări în teatrul politic”

David Schwartz, în timpul atelierului „Tehnici, metode și abordări în teatrul politic”

Prezent la dezbaterea găzduită de REACTOR, David Schwartz a explicat că, fără excepție, toată arta este politică, atâta timp cât își asumă asta. „Nu cred în asumare ca statement, sau ca discurs, ci o asumare în operă. În momentul în care în constanța operei cuiva se distinge o direcție politică clară și coerentă, atunci e asumată”, a precizat regizorul de teatru, David Schwartz. Referitor la apariția interesului pentru teatrul politic, David Schwartz a explicat că un principal declanșator a fost intrarea României în UE, în 2007, urmată de o dezamăgire generală căreia i s-a adăugat și criza economică. „În aceste aspecte văd eu rădăcinile teatrului politic. Cred că presiunea în societate și conflictele sociale deschid mai multe oportunități pentru critică și discurs critic”, a spus David Schwartz.

În continuarea dezbaterii, Leta Popescu, regizor și fondatoare a Asociației Reciproca, a adus în discuție modul în care se manifestă cenzura politică și cenzura marketingului în teatrele de stat, cenzură care a condus la ideea, în mentalul colectiv, că teatrul politic este practicat doar de formele de teatru independente. David Schwartz a dat exemplul spectacolului  „Roșia Montană/ Pe linie fizică şi pe linie politică”, cenzurat politic și „îngropat” de teatrul care l-a produs, respectiv de Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Dezbaterea a continuat cu exemple de pârghii pe care teatrele independente le folosesc pentru a să ține în viață spectacole cu problematici politice și în ce măsură sunt dispuse să se birocratizeze și să facă unele compromisuri. „În 2014 am văzut cinci-șase spectacole care se puteau încadra foarte bine sectorului de teatru politic, produse independent, unele prin crowdfunding sau prin alte finanțări. Am văzut  la Cluj spectacolul «9 din 10» produs de Reciproca, la Reactor, «Habemus bebe» de Elena Vlădăreanu, Produse Domestice de Xandra Popescu. Sunt destule spectacole cu direcții clare politice. Aș abandona perspectiva că la noi nu se face nimic de acest gen”, a precizat David Schwartz. „Este foarte greu să cuantificăm cât contribuim noi prin actul artistic la binele societății. Personal cred că prin ceea ce facem noi încercăm să creăm breșe care să ducă la schimbarea socială a paradigmei capitalismului neoliberal”, a concluzionat regizorul David Schwartz.

Managerul cultural Corina Bucea, totodată moderatoare a dezbaterii, a mai adus în discuție și în ce măsură este o chestiune de etică sau responsabilitate artistică sursa finanțărilor proiectelor de teatru independent, regizorul Leta Popescu explicând că va exista întotdeauna o responsabilitate vizavi de acceptarea sau refuzul anumitor surse de finanțare mai ales atunci când vin din partea unei corporații a cărei activitate este în contradicție cu principiile promovate de un proiect de teatru independent. „Sunt structuri private la care am apelat pentru finanțare, dar a fost o triere care a exclus companii la care nu aș apela în viața mea”, a completat Lorand Maxim, membru al echipei Reciproca, cu referire la modul în care a fost finanțat proiectul Focus Atelier și care a fost realizat în urma unei campanii de crowdfunding.

Ce faci atunci când statul, la rândul lui, folosește în scopuri proprii proiecte culturale și artistice în interesul corporațiilor, cum este exemplul Capitalei Tineretului și Capitalei Culturale și în ce măsură mai este Primăria un finanțator legitim au fost alte două întrebări lansate în timpul dezbaterii de vineri, pe tema artei politice. „Dacă urmărim istoria capitalelor europene din Europa de Est, vedem că zonele din centrul orașelor au devenit tot mai scumpe, iar persoanele indezirabile au fost obligate să se mute spre periferii”, a precizat David Schwartz. Cu toate acestea, Rarița Zbranca, membră în echipa de lucru a Asociației Cluj Capitală Culturală Europeană 2021 a explicat că procesul candidaturii la titlul ce Capitală Culturală Europeană este singura ocazie în care autoritățile sunt interesate de ceea ce înseamnă cultură și în care ai ocazia să obții favoruri sau beneficii. „Este o încercare de a folosi intențiile și disponibilitatea sistemului pentru a maximiza ceea ce dorești să obții de la el”, a spus Rarița Zbranca.

În încheierea dezbaterii, David Schwartz a prezentat și cel mai recent număr al Gazetei de Artă Politică, o publicație autofinanțată, lansată în 2013 împreună cu Mihaela Michailov, Ionuț Sociu și Marius Bogdan Tudor). Potrivit regizorului, în acest an, tema principală a publicației va fi problema locuirii și a evacuărilor.

 

featured-davidDavid Schwartz s-a născut pe 7 august 1985 în Bucureşti. A absolvit facultatea de Regie deteatru (2007) şi Masteratul de Regia spectacolului contemporan (2009) în cadrul UNATC Bucureşti. Timp de 3 ani a studiat şi Istoria Artelor. În prezent este doctorand la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, specializarea Teatru și Artele Spectacolului, și realizează o cercetare despre direcții și abordări în teatrul cu excluși și marginalizați.

A fost coinițiator al platformei de teatru independent tangaProject (2005-2008) și membru fondator al Asociației O2G – Ofensiva generozității.

A regizat spectacolele:
Butoiul cu praf de puşcă (text Dejan Dukovski, 2007)
Afară! (text Mihaela Michailov, 2007)
Zdrenţe (text Mihaela Michailov, după Chuck Palahniuk, 2008)
România! Te pup (text Bogdan Georgescu, 2009)
Faceţi loc! (text Mihaela Michailov, 2009)
Capete înfierbântate (text Mihaela Michailov, 2010)
Declar pe propria răspundere (text Alina Şerban, 2011)
Sub Pământ (text Mihaela Michailov, 2012)
Nu ne-am născut în locul potrivit (2013, împreună cu Alice Monica Marinescu)
Moldova Independentă. Erată (2013, împreună cu Ion Borș, Dumitru Stegărescu, Doriana Talmazan, Irina Vacarciuc).

Împreună cu tangaProject a lucrat la proiectele RahovaNonStop – Spectacol în 25 de ore (2006), Evacuarea Casei Studenţilor (2008) şi 4X4 – Platformă mobilă de observaţie urbană (2008).
În cadrul Vârsta4, proiect de artă comunitară realizat împreună cu rezidenţii căminului de bătrâni Moses Rosen, a lucrat la proiectul de cercetare a istoriei recente “Români, întoarceţi armele! 23 august 1944″; spectacolele de teatru comunitar “Moses Stories” şi “Vârsta Obiectelor”, spectacole de istorie orală în cadrul cărora vârstnicii din cămin au scris împreună cu artiştii şi performat monoloage bazate pe propriile experienţe personale.
Din ianuarie 2013 este coordonator (împreună cu Mihaela Michailov, Ionuț Sociu, Marius Bogdan Tudor) al Gazetei de Artă Politică, publicație trimestrială și autofinanțată care analizează și promovează demersuri artistice cu componentă socio-politică.
A coordonat ateliere de teatru documentar, teatru pornind de la istorie personală, auto-reprezentare prin desen, teatru politic, artă politică, realizate împreună cu elevi de liceu, studenți, vârstnici instituționalizați, elevi de școală generală din orașe miniere, copii refugiați. (Sursa: focusatelier.wordpress.com)


Publicitate

Postaţi un comentariu