Animalele folosesc distanțarea socială pentru a evita răspândirea bolilor

Contrar opiniei celor care cred că distanţarea socială este nefirească şi nenaturală, acest comportament este des întâlnit în lumea animală, fiind practicat de mamifere, pești, insecte și păsări, arată publicaţia Scientific American.

La fel ca şi oamenii, care şi-au restrâns interacţiunile cu alţi oameni sau cu familia sub ameninţarea Covid-19, şi alte animalele cu instincte sociale îşi schimbă obiceiurile de grup pentru a opri răspândirea bolilor care le-ar putea ucide.

Tacticile de distanţare variază de la evitarea sau alungarea animalelor bolnave, inclusiv a partenerului, până la limitarea interacțiunilor doar la rudele cele mai apropiate.

Publicaţia americană menţionează obiceiul documentat al langustelor de a-i îndepărta din grup pe cei infectaţi cu virusul Panulirus argus 1. Langustele bolnave sunt date de gol de mirosul diferit al urinei (sunt testate pozitiv, îţi vine să spui). Abilitatea langustelor de a detecta și izola colegii de grup infectați a fost cheia supravieţuirii speciei în fața unui virus deosebit de agresiv, care ucide mai mult de jumătate din homarii juvenili pe care îi infectează.

Pe lângă homari, şi alte animale diverse, maimuțe, pești, insecte și păsări detectează și se distanțează de membrii bolnavi ai speciilor lor, menţionează Scientific American.

Acest tip de comportament este răspândit, arată publicaţia americană, deoarece ajută animalele sociale să supraviețuiască. Traiul în grup are numeroase beneficii, e de folos la vânătoare sau la evitarea prădătorilor şi conferă confort psihologic, dar conduce şi la apariţia unor focare de infecţie. Acest risc a favorizat evoluția comportamentelor care ajută animalele să evite contagiunea. Animalele care se distanţează social în timpul unui epidemii au cele mai mari şanse să rămână în viață. Astfel cresc şansele ca şi urmaşii lor să practice distanțarea socială atunci când se confruntă cu boala. Biologii încadrează aceste tactici dobândite în generaţii în categoria a ceea ce numesc „imunitate comportamentală”.

Totuși, deoarece distanţarea faţă de ceilalţi membri ai grupului înseamnă să te lipseşti de numeroasele beneficii ale vieţii sociale, separarea totală este doar una din modalităţile de a reduce riscul de infecţie. De pildă, unele specii de maimuţe rămân împreună şi când unii membri ai grupului sunt infectați, dar schimbă anumite tipuri de interacțiuni. Furnicile reduc întâlnirile încrucişate dintre indivizii care joacă roluri distincte în colonie şi practică distanțarea socială în mod strategic, protejându-i pe cei mai valoroși (regina și „asistentele” care îngrijesc puietul) sau pe cei mai vulnerabili din grup. Şi unele specii de păsări practică distanţarea într-un mod selectiv. Cercetătorii au constatat că, la unele specii, păsările cu un grad mai ridicat de imunitate interacţionează mai mult cu membrii infectaţi ai stolului decât păsările cu imunitate scăzută.

Multe alte exemple de distanţare pentru evitarea răspândirii bolilor au fost documentate în lumea animală. Unele primate practică anumite tipuri de distanţare, altele nu o fac. Cercetătorii au constatat că menţinerea unor alianţe puternice şi necondiţionate cu membrii grupului sau cu rudele apropiate pot determina la unele specii câştiguri evolutive care depăşesc riscurile aduse de contagiune.

Ca și animalele, omul are o istorie evolutivă determinată de bolile infecțioase, notează Scientific American. Multe dintre propriile noastre forme de imunitate comportamentală, cum ar fi sentimentul de dezgust resimţit faţă de unele mirosuri sau în mediile murdare sau aglomerate, sunt consecinţe ale acestei istorii. Spre deosebire de animale, oamenii moderni au multe avantaje în faţa virusurilor, cel mai important fiind vaccinurile. Cu toate acestea, când vine vorba de oprirea unor boli noi, precum COVID-19, suntem în aceeași barcă cu alte animale. În acest caz, la fel ca în natură, acest tip de comportament care s-a dovedit eficace, distanțarea socială, e cel mai potrivit până când vor apărea tratamente şi vaccinuri.

Dar ca și alte animale, trebuie să fim strategici în acest sens, mai spune articolul din ultimul număr al Scientific American. La fel ca primatele, sau ca furnicile, putem menține cele mai importante interacțiuni sociale, păstrând în acelaşi timp distanţa faţă de de cei vulnerabili, pe care i-am putea infecta din greșeală. Succesul homarilor împotriva unui virus devastator arată că pierderile pe termen scurt ale distanțării sociale, deși severe, oferă recompense pe termen lung în privinţa supravieţuirii.

Oricât de nenaturală apare distanţarea socială, nu trebuie de fapt decât să urmăm calea pe care ne-o indică natura, concluzionează Stientific American.

Articolul pe larg: https://www.scientificamerican.com/article/animals-use-social-distancing-to-avoid-disease1/