Povestea Mărțișorului IV. Când generațiile se întâlnesc

Îl lăsăm pe domnul Cocian să pună la cale ultimele detalii pentru spectacol și ne îndreptăm spre sala de repetiții, unde aproximativ 100 de tineri dansează de zor. Printre aceștia sunt și câțiva veterani. Cel mai vechi dansator care vine și în prezent constant la repetiții are 16 ani de experiență. Ceilalți au maxim zece ani de dansuri în spate. După o anumită vârstă e complicat, pentru că îți trebuie o condiție fizică foarte bună. Acum însă, la ceas aniversar, la repetiții au venit și cei din generațile anterioare, întrucât vor să facă o figură plăcută la spectacol.

În turneu sau în luna de miere?

Soții Ina și Nicu Mureșan au activat în cadrul Ansamblului Folcloric Mărțișorul din 1992 până în 1996.

„Aici ne-am cunoscut, aici ne-am căsătorit. Amândoi  am venit din dragoste pentru folclor. Atunci nu erau atâtea posibilități de a-ți petrece timpul liber. Am moștenit dragostea pentru dans de la bunici, de la părinți. A fost cea mai frumoasă perioadă din tinerețea noastră. Am fost în multe turnee în Danemarca, Franța, Germania, Polonia, Malaezia. În Malaezia am fost în turneu, dar și în luna de miere. Ne-am întors, am stat trei ore, ne-am făcut noile bagaje și am plecat zece zile în turneu în Polonia. A fost foarte frumos, dar au fost și momente grele. Am fost zeci de  turnee și în țară: la Iași, Timișoara, Brașov etc.

Țin minte un spectacol când a trebuit să dansăm la zero grade. Ne era foarte frig, aluncam, dar totul trebuia să iasă bine pe scenă. Una peste alta, se merita totul. În prezent nu mai dansăm decât la nunți unde se vede clar diferența dintre noi și cei care nu au dansat deloc. Acolo ne desfășurăm. Am participat la întâlnirea de 50 de ani, la cea de 55, așa că nu am vrut să lipsim nici de la aniversarea celor 60 de ani”, spun cei doi. Doamna Mureșan lucrează în străinătate, iar domnul este șofer de taxi. Au un băiat în vârsată de 17 ani, dar care nu este pasionat de folclor.

Ține în spate trei ansambluri

Vasile Timoftei are 62 de ani. A venit conștiincios la repetiții, deși acesta nu și-a încetat niciodată activitatea în adevăratul sens al cuvântului. A făcut parte din cadrul Mărțișorului din 1987.

„Sunt multe amintiri. Mergeam cu autocarul în deplasări. Dormeam în autocar sau lângă autocar. Fetele de obicei dormeau în autocar. Noi, băieții aveam saltele din cauciuc. Îmi amintesc că eram în Germania, într-o parcare. Ne-am întins cortul. Ne-am pus târziu la somn. La un moment dat, în timpul nopții, ne întreabă Dumitru Fărcaș de ce ne băgăm în el. Venise o ploaie torențială și am alunecat toți spre el. Dacă nu eram bine ancorați, ne ducea apa și mai departe. Am fost în multe turnee în Olanda, Elveția, Germania, Italia, nici nu le mai țin minte pe toate, dar amintirile sunt plăcute. M-aș bucura ca și generația acesta să se ridice cel puțin la nivelul nostru, dar îmi par că sunt ceva mai comozi, mai timizi”spune domnul Timoftei.

Acesta este absolvent al Școlii Populare de Artă. În prezent este instructor în cadru a trei ansambluri folclorice din județul Mureș. „Pe sate există interes spre folclor. Și eu am început devreme, la nouă ani, la mine în sat. Apoi am fost cinci ani în ansamblul liceului din Sibiu la care învățam, iar de acolo am venit la Cluj, la Mărțișorul. A fost o perioadă foarte frumoasă!”, spune instructorul.

Constanța Țărmure face parte din generația 1981 – 1986. „Am venit din pasiune, din dragoste pentru muzica populară autentică, bună. În perioada aceea nu prea aveam multe de ales. Eram studentă la Științe Economice. Atmosfera era foarte frumoasă. Noi toți am rămas prieteni. Și acum ne căutăm în orice colt al lumii am fi. Avem amintiri absolut superbe: turnee, spectacole, festivalurile studențești care erau extraordinare. Sunt foarte multe amintiri, dar pentru mine festivalurile studențești, zilele de competiție când eram toți voioși, sunt cele mai aproape de suflet. Am participat până acum la toate aniversările și mă bucur că am ocazia să fiu aici și la 60 de ani de activitate”, spune aceasta.

Marcel Mârzan are o condiție fizică de invidiat. A dansat cinci ani în cadrul Mărțișorului în urmă cu 29 de ani. Dansează și în prezent, lucru vizibil la o simplă repetiție. „Am început să dansez la Gherla, pe clasa a noua, în timpul orelor de sport, după care am venit la Mărțișorul. Am fost fascinat de prima repetiție pe care am văzut-o și memoria acelei imagini a persistat. Au fost cinci ani foarte frumoși. Am avut un anturaj deosebit, am legat multe prietenii cu oamenii cu care am împărtățit aceeași pasiune. De la Mărțișorul am plecat la Ansamblul Someșul Napoca unde am mai dansat zece ani. Iar acum dansez ocazional la diverse evenimente la care particip, dar și la Casa Dansului, eveniment organizat de foști colegi de la Mărțișorul”, povește Marcel.

Își amintește că atmosfera este una deosebită și că aproape la fiecare repetiție era ziua cuiva.

„În astfel de situații, încheiam repetiția cu câte o bere. Stăteam până târziu în noapte, cântam mult. Petrecerile continuau și în căminele studențești de cele mai multe ori. În cadrul festivalurilor ne întâlneam și cu alte ansambluri din țară. Îmi vine în minte o imagine, când, într-o noapte, pe holul lung al unui cămin din Hașdeu, învățam cu toții pașii de Banat de la alți colegi din țară. Ansambulul este a fost și este un altfel de mediu de socializare pentru tineri. O îndemn și pe fiica mea care e la liceu să ia contact cu această lume, dar deocadată nu e receptivă. În schimb, fiica mea cea mică, de pe clasa a patra merge în mod repetat la repetiții. Îi plac dansurile populare, iar eu mă bucur mult”, spune fostul dansator, care activează în prezent pe piața IT din Cluj.

Mihaela Rus și Viorel Bodea

Mihaela Rus și Viorel Bodea au fost parteneri de dans în cadrul Ansamblului Folcloric Mărțișorul. Ambii își amintesc cu drag de perioada studenției și mărturisesc că activitatea de atunci le-a marcat întreaga existență.

„A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Am activat cinci ani în cadrul ansamblului, în perioada 1981-1986. Atmosfera era minunată, eram ca o familie. Erau fumoase repetițiile, chiar dacă efortul nu era mic. La spectacole îl aveam pe maestrul Fărcaș cu noi și era o plăcere să fie în jurul nostru. Mihaela Rus a fost partenera mea și cea care m-a învățat să dansez, fiind mai veche decât mine. A fost o profesoară și o colegă deosebită . Ne-am înțeles foarte bine”, spune Viorel Bodea. Acesta nu a mai continuat să danseze, întrucât munca în construcții care presupunea multe deplasări, nu i-a mai permis acest lucru.

În schimb, partenera sa, Mihaela Rus, fondatoarea Vitrina Advertising, dansează  cu mare drag și în prezent. A demonstrat acest lucru în cadrul balului caritabil de acest an organizat de Asociația Femeilor de Afaceri, pe care o conduce. „Am avut de curând balul de caritate, iar conceptul creativ a fost respectarea tradițiilor și readucerea obiceiurilor în atenția publicului. Mi-am luat cu multă mândrie costumul popular și m-am alăturat colegilor tineri de la Mărțișorul care au avut un moment artistic. Am jucat Someșul alături de ei, spre deliciul celor peste 300 de oameni de afaceri și invitați prezenți la eveniment”, povestește Mihaela Rus.

Aceasta a început să danseze în 1977, iar din 1980 s-a alăturat Mărțișorului. „Pentru mine Mărțișorul înseamnă bucuria studenției. Am numai amintiri plăcute, de excepție. Personal, Mărțișorul mi-a influențat foarte tare viața, cariera. Tot parcursul meu poartă amprenta perioadei în care am dansat la Mărțișorul. Am dansat 15 ani, dar nu doar la Mărțișorul. Cu Viorel m-am înțeles foarte bine. Am început cu un an sau doi înaintea lui. El avea experiență, venind de la Bihor, dansa foarte bine, avea dansul în sânge. Am dansat și cu actualul coregraf, cu Neluțu Cocian. Pentru mine Mărțișorul înseamnă enorm. De abia aștept să mă reîntâlnesc cu colegii”, spune Mihaela Rus.

Generația actuală

Tabloul generației actuale e pestriț. Sunt familii, familii în devenire, tineri și tinere, pe care îi unesc aceeași pasiune. Pasiunea pentru folcor. Un bebe asistă la repetiții.

Cristina și Dan sunt din Gherla. Se grăbesc să ajungă și ei la fetița lor. Ambii fac dansuri populare de mici. Fac parte din ansamblu din 2003.

„Am fost în multe turnee, iar acum îi lăsăm pe cei mai tineri să se afirme. Acum noi ne implicăm mai mult în zona de administrare. Una dintre cele mai frumoase amintiri este aceea când am reprezentat România la olimpiada folclorică în Coreea de Sud”, spun cei doi soți.

 

Andreea Ilea are 24 de ani. Este masterandă în anul doi la psihologie și jurnalism. „Vin la dansuri de aproape șapte ani. Deja vin din instinct. M-am obișnuit, am legat aici multe prietenii, vin din plăcere, cu aceleași emoții ca prima dată. Vin din dragoste pentru folclor și pentru colectiv. Când am început nu știam eu foarte clar în minte ce înseamnă să faci parte dintr-un ansamblu și ce presupune viața de dansator, am venit pur și simplu din curiozitate. Viața de dansator e foarte dinamică. Orice activitate aș avea știu că marți și joi vin aici, fac mișcare, dansez, cânt, strig. Știu că la un moment dat va apărea un spectacol, un turneu, ceea ce mă face să ies din rutină. Nu se pune problema de vacanțe, pentru că vin turneele. O mare parte din viața mea este aici și voi continua să vin”, spune aceasta.

Alexandru Mihai Sas este turdean. Are 23 de ani. Pasiunea pentru folclor a moștenit-o de la mama sa care l-a dat și pe el de mic la dansuri. „După ce am venit la facultate, am căutat un loc în care să continui această pasiune. Așa am venit la Mărțișorul. Am mari emoții pentru spectacolul aniversar de 60 de ani, pentru că nu este un spectacol oarecare. E multă muncă, sunt multe generații în spate. Pentru noi chiar înseamnă ceva acest lucru. Noi ne întâlnim în fiecare an cu membrii vechi. Aici e o a doua familie pentru mine. Fiecare generație cred că a avut momente frumoase. Eu voi dansa cât voi putea”, spune studentul la Poli.