Pisoiul Alun, sfâșiat de câini, a fost salvat de șoareci și oregano

Felină vânătoare de șoareci, atacată de zece câini, ținută în viața cu sânge de câine și salvată în mod aproape miraculos cu un extract de oregano testat inițial doar pe șoareci; astfel ar putea fi rezumate ultimele săptămâni din viața lui Alun, un pisoi care și-a epuizat toate cele nouă vieți dar a mai primit o șansă mulțumită unei tinere doctorande de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj și a echipei de medici veterinari care își pun zi de zi toată energia în slujba salvării micilor companioni ai iubitorilor de animale.

Alun este un motan de un an și trei luni. Ca orice pisică, are de partea lui norocul celor 9 vieți și, ca bonus, beneficiază de grija unor stăpâni iubitori. Iulia s-a născut la Brașov și este înconjurată de animale de când se știe. A avut hamsteri, boroaște țestoase, porcușori de guinea și câini de vânătoare. Când a venit la Cluj i-a adus pe Alun și Thomas doi motani cu personalități diferite. Dacă Thomas este liniștit și cuminte, Alun reprezintă varianta cu blană a războinicilor din poveștile cu eroi: se luptă cu câini ori de câte ori are ocazia, a supraviețuit unei căzături de la etajul patru și nu se dă în lături de nicio provocare, indiferent de specie.

Cea mai recentă confruntare însă era cât pe ce să-i vină de hac. „Alun a stat foarte mult timp la curte, unde era obișnuit să aibă spațiu. Acum, când ne-am mutat la bloc locuim într-o zonă cu foarte mulți câini. Într-o seară pur și simplu nu a venit acasă, dar având un istoric cu escapade nocturne ne-am gândit că nu trebuie să ne facem griji pentru că va reveni ca de fiecare dată. A doua zi dimineața o vecină ne-a atras atenția că Alun nu se simt bine. L-am găsit pe preș, era mai mult mort decât viu”, spune Iulia, stăpâna lui Alun.

Nu mai puțin de zece câini îl atacaseră pe Alun în toiul nopții. „Era foarte moale, nu prea respira , arăta ca o gelatină de pisică și era foarte alb”, își amintește Iulia în timp ce miracolul cu patru lăbuțe i se zbate energic în brațe.

Diagnosticul: aproape mort

După o vizită la un cabinet veterinar privat, Iuliei i s-a recomandat să apeleze la Spitalul Clinic Universitar din cadrul USAMV. Aici, Alun a ajuns pe mâinile tânărului doctor Răzvan Codea de la departamentul de Anesteziologie și Tehnică Operatorie, un cugirean în vârstă de 25 de ani care, prin dăruirea ce o emană, ar putea face pe mulți să creadă că vorbește despre pacienți umani.

„Pacientul [n.r Alun] a ajuns la noi în stare de șoc profund postraumatic, hipotermie, instabil hemo-dinamic și hipovolemic. Prezenta politraumatism abdominal sever, multiple leziuni ale organelor interne în special rinichii, acolo unde fusese mușcat, eventrație post-traumatic și anemie posthemoragică gravă”, spune Răzvan care continuă cu o explicație mai profană: „Pisica era cu trei picioare din patru în groapă”.

Prima premieră: sânge de câine pentru o pisică muribundă

Potrivit medicilor, grupele sanguine la pisici sunt mult mai diversificate și complicate decât la om. Partea proastă este că dincolo de acest lucru, Alun avea nevoie de 150 de ml astfel că ar fi fost necesari mai mulți donatori. Partea bună este că în literatura de specialitate este agreată și recomandată transfuzia de sânge canin o singură dată și doar în situații de maximă urgență. Cum un pacient al cărui intestin subțire ieșise sub piele, specialista în hematologie, Orsolya Sarpataky a trecut imediat la aplicarea protocolului.

„Nu aveam timp de pierdut și am ales o hemotransfuzie cu sânge de câine. Se poate face doar o dată. Din câte știu eu, în unitatea noastră, așa ceva nu se mai făcuse. Oricum, este o practică devenită cunoscută destul de recent, în urmă cu un an. Operațiunea am realizat-o cu acordul scris al proprietarului, a fost un real succes și nu au existat niciun fel de reacții adverse. La operație au particpat cinci catedre: secția de interne, imagistică, hematologie, loboratorul de chimie și secția de Anesteziologie și Tehnică Operatorie. De asemenea, am ales să facem operația folosind anestezie generală inhalatorie cu respirație asistată. În mod normal se face anestezie injectabilă intravenoasă sau intramusculară dar varianta noastră este cea mai sigură pentru că astfel putem să ne dăm seama când și dacă mai respiră. După cum vedeți, pare că vorbim despre o operație la om. Procedura este cam aceeași.”, explică doctorul Răzvan Codea.

Moartea are și ea 9 vieți

După patru zile de intervenția chirurgicală, universul lui Alun a primit o nouă lovitură. „Pacientul avea de ceva timp o afecțiune hepatică cel mai probabil după ce a ingerat o otravă. Cu organismul slăbit, această afecțiune hepatică s-a transformat într-o insuficiență hepatică acută manifestată prin icter franc. Icterul franc reprezintă un icter vizibil și clar. Și ce avea Alun era cel mai franc icter franc din câte am văzut eu vreodată”, recunoaște Răzvan.

„Se transformase într-o pisică portocalie. Era aproape fosforescent”, descrie Iulia starea pisicii, în timp ce aceasta fuge de fotograf.

Forma de hepatită a lui Alun era una foarte gravă așa cum Răzvan explică: „Există tipuri de hepatită care nu sunt fatale și sunt tipuri din care un animal moare. Aici era și cazul lui Alun. Noi nu mai aveam ce să-i facem dar știam de colega mea Ioana, a cărei lucrări de doctorat știam că ne poate ajuta”.

Eroina din laborator intră în acțiune

Fără nicio altă șansă de scăpare din partea medicinei tradiționale, ultima șansă a lui Alun se afla în eprubetele din laboratul Ioanei Bedecean, o clujeancă de 27 de ani care de mai bine de un an de zile testează efectele extractelor de oregano și rozmarin în diferite protocoale.  Dincolo de faptul că este medic veterinar iar concepția generală nu o percepe ca medic, ea este doctorandă în cadrul departamentului de Fiziologie normală și Patologică. „Eu și Răzvan mai avem noroc de șefi care ne dau mână liberă să facem ce vrem dar  în care există fonduri”.

Cooptarea în cazul Alun a fost o chestiune de câteva minute. „Lumea nu prea crede oricum în astfel de tratamente pe bază de plante. În lumea animalelor este la fel”, spune Ioana, completată de Răzvan „Păi nici eu nu am crezut. Am mers la Ioana când efectiv nu mai era nimic de făcut. Am zis <<Hai să încercăm și altceva!>>”.

„Oregano este folsoit pentru foarte multe afecțiuni. Pe hepatită nu am găsit articole și așa am decis să încep studiul.  Știam despre oregano ca are mulți antioxidanți, la fel ca rozmarinul, pe care încă mai lucrez. Dar în acest caz, pe oregano am fost sigură. De un an de zile testez substanța în laborator și în acest context, mi-am dat acordul să fie folosit la acest caz. Nu știam sigur dacă este toxic, pentru că asta era o dilemă dar ce știam sigur este că nu îi va face niciun rău. Inițial fusese testat pe șoareci și șobolani. Am identificat doza terapeutică, am văzut că administrarea pe cale orală este mai puțin agresivă și am avut o rată de supraviețuire a șoarecilor de 75%”, explică Ioana Bedecean.

Spre norocul medicilor, proprietarii lui Alun au fost încântați de alternativă, dincolo de faptul că era singura șansă de supraviețuire a felinei „Eu sunt vegetariană și în plus am încredere în remediile naturiste chiar dacă știam că mai fusese testat doar pe șoareci. Doctorii mi-au spus că singura șansă este un tratament experimental pe bază de oregano”, spune Iulia.

Un tratament care presupunea adminsitrarea unui extract alcoolic nepatentat, așa cum Ioana subliniază. „Proprietarii au fost foarte simpatici. Când am apărut eu toți se așteptau la ceva măreț iar eu aveam în mână o sticluță cu o substanță”, își amintește zâmbind doctoranda devenită între timp eroină, alături de pacient.

Dincolo de aparenta simplitate a intervenției, efectele au fost cu adevărat spectaculoase, așa cum Răzvan avea să descopere.

„Există niște markeri specifici suferințelor hepatice. La Alun erau de cinci-șase ori mai mari decât normalul. Am continuat cu terapia generală pentru susținerea funcției hepatice și am trecut la administrarea extractului. Dacă în mod normal, acești markeri se injumătățesc în decurs de o săptămână, în acest caz markerii au revenit la normal în cinci zile. A fost ceva uimitor, mie nu mi-a venit să cred. Ioana nu prea a fost entuziasmată decât când a văzut pisica pe picioare”, spune amuzat Răzvan.

Spre bucuria cadrelor medicale și mai ales a stăpânilor, Alun își revenise miraculos dintr-o lupta cu câini care îl transformaseră într-un cadavru și o hepatită ce-l făcuse portocaliu. Totuși, mentalitatea nu i-a vindecat-o nimeni, așa cum Iulia a descoperit recent: „A ieșit acum două zile afară și imediat s-a îndreptat spre un câine. Singura lui șansă este să îl castrez pentru că așa sper să se mai liniștească”.

A fost oregano sau nu?  

Înapoi în laboratoare USAMV, dincolo de euforia pe care orice caz de succes o aduce, încă există o dilemă: a fost Alun salvat de oregano sau de combinația dintre medicamentația folosită și extractul respectiv?

„Nu pot băga mâna în foc că Alun a fost salvat de extractul de oregano sau de combinația folosită. Dacă nu îi dădeam oregano dura mai mult până își revenea sau, mai sigur, murea. Dar dacă mă întrebați pe mine, de acum înainte, când o să am un pacient cu suferință hepatică voi apela fără să stau pe gânduri la tratamentul Ioanei”, spune entuziasmat Răzvan.

Ioana este mai rezervată, chiar dacă recunoște că acest caz o va ajuta mult atunci când își va susține teza de doctorat.

„În plan personal, sigur că satisfacția unui astfel de caz scos la capăt este foarte mare. Mă va ajuta la doctorat și acum pot sta liniștită că am o lucrare bine țintită”.

Până la a prezenta lumii ștințiifice acest tratament însă, drumul este lung și anevoios: „Avem nevoie de niște baze solide. Cu un singur caz nu poți ieși în lume să spui că faci una și alta. Avem nevoie de o bază de cazuri clinice în care o parte să fie tratată cu oregano și cealaltă cu protocolul standard. Abia apoi am putea da un verdict și studiul ar putea avea relevanță științifică”, explică Ioana, în continuare încurajată de entuziastul Răzvan: „Pentru moment, s-ar putea patenta un protocol de folosire a extractului. Mai târziu poate va fi și un medicament”.

Mai puteți viziona o galerie foto realizată de Radu Hângănuț cu pisoiul Alun după însănătoșirea acestuia.

[nggallery id=394]