Nu ratați noul număr din Transilvania Reporter: „Sete de teatru”

de Radu Hângănuț / in May 8, 2014, 12:05 la 12:53 pm /

Joi a apărut un nou număr al săptămânalului „Transilvania Reporter”. „Sete de teatru” la Cluj, unde biletele se vând mai ceva ca pâinea caldă iar sălile, spre bucuria actorilor, sunt din nou plin, ca în vremurile bune. După ani buni sau mai puțin buni, teatrul clujean a renăscut din cenușă și devine tot mai atrăgător pentru tineri.

Analiză: „Cum te uiți ca alegătorul la europarlamentara nouă”. Faptul că fac parte dintre cei peste 500 de milioane de europeni care ar trebui să voteze la alegerile europarlamentare nu pare să-i impresioneze prea tare pe cei aproape 600.000 de clujeni chemaţi la urne pe 25 mai. Nu-i mişcă nici faptul că de votul lor depinde cine vor fi cei 32 de europarlamentari români trimişi printre cei 751 de membri ai Parlamentului European. De fapt, nici nu prea are ce să-i mişte, fiindcă partidele şi candidaţii lor par, cel puţin deocamdată, că se mişcă ei precum ochiul mortului.

Comunitate: „Hărnicia se naște în fața blocului”. Se întrec în hărnicie. Este vorba despre asociaţiile de proprietari din municipiu, care în fiecare an, în această perioadă, se înscriu cu sutele la concurs şi îşi etalează cu mândrie munca de pe spaţiile verzi din faţa blocurilor pentru a putea primi un premiu din partea municipalităţii. Iar unii sunt deja campioni în fiecare an. Iar banii, chiar dacă nu sunt foarte mulţi, sunt investiţi tot în înfrumuseţarea spaţiilor din jurul blocurilor.

Economic: „Inaugurare așteptată. Bosch își deschide porțile la Jucu”. Nemţii de la Bosch inaugurează chiar de Ziua Europei, 9 Mai, fabrica lor de la Jucu din parcul industrial Tetarom III. La inaugurare este aşteptat şi premierul Victor Ponta dar şi importanţi reprezentanţi ai companiei din Germania.

Economia pământului: „O analiză a lui Robert Rekkers, directorul Agricover IFN: Risc și profit în agricultură”. Achizițiile de teren agricol, legumicultura, pomicultura, serviciile în agricultură și creșterea animalelor sunt afacerile în agricultură cu cel mai scăzut risc și cea mai mare rentabilitate în 2014 și anii ce vor urma, potrivit directorului Agricover Credit IFN, Robert Rekkers.

Cultură: „Despre Estetica războiului: de la soldatul modern la combatantul hipermodern”. Cele două expoziţii-eveniment prezentate la Cluj-Napoca „Invazie Praga 68” de Josef Koudelka (Casa Tranzit) şi „Oiseau/ Pasăre” de Adel Abdessemed (Spaţiu Intact, Fabrica de pensule) ne confruntă cu reprezentările războinicului care nu au încetat să evolueze în modernitate. Aceste imagini, care ne fac să oscilăm între fascinaţie şi respingere, pun întrebarea ultimă: ne putem lipsi de omul în uniformă?

Opinie

„O Italie așa cum nu vrei să o vezi!”
„Cod galben de rapiță”
„Să fii sau să nu fii pe falia dintre lumi? Despre avantajele și dezavantajele perferiei geopolitice”

Poveștile orașului: „Două veacuri de teatru la Cluj”. Primul teatru orășenesc (de limbă maghiară) din Cluj datează din 1821, fiind așezat pe locul actualei clădiri denumite „Casa Universitarilor” (str. M. Kogălniceanu). La începutul secolului al XX-lea s-a proiectat ridicarea unei noi clădiri care să adăpostească această instituție, vechea clădire fiind necorespunzătoare.

Miraj și miracol: „Teatrul clujean, revenit în elită”. A XXII-a ediţie a Galei Premiilor Uniter, desfăşurată în 28 aprilie la Palatul Culturii din Târgu Mureş, a confirmat din nou forţa şcolii de teatru clujene şi modul în care echipele manageriale ale instituţiilor de teatru, instituţionalizat sau independent, îşi selectează reprezentaţiile.

Dosar: „Încăpățânarea dramaturgului”. S-a născut în satul Aluniş din judeţul Sălaj, locuieşte de cinci ani în Cluj-Napoca şi este unul dintre puţinii dramaturgi care se încăpăţânează încă să scrie deşi nu trăieşte din asta. S-a săturat de şmecherii din ţara în care trăieşte, dar nu s-a săturat de România. A avut şansa să rămână în SUA în anul 2000, dar îi era dor de dealurile sălăjene, pe care le consideră şi astăzi cele mai frumoase din lume.

Scena: „Artiștii din spatele artiștilor”. Fie că este vorba despre o piesă de teatru care presupune monologul unui singur actor ori un scenariu care aduce în fața publicului zeci de personaje, povestea din spatele poveștilor din săli este realizată de oameni muncitori, responsabili pentru multe dintre emoțiile publicului. Luminile, decorurile sau costumele sunt aproape la fel de improtante ca și actul în sine iar oamenii care se ocupă de ele sunt o parte crucială e echipei ce ridică publicul în picoare la finalul piesei.

Mai bine artist decât ziarist: „Când plâng pe scenă, sunt fericită”. „Cu teatru nu ai niciun viitor, o să rabzi foame toată viața”. Astfel sunt întâmpinați și „încurajați” mulți tineri care doresc să urmeze o specializare în actorie sau cinematografie. Cu Denisa însă, acest text nu a ținut prea bine. A renunțat o dată la pasiunea pentru scenă din cauza pesimiștilor dar a revenit acolo unde știe ca-i e locul determintă să demonstreze că teatrul are multe de oferit.

Religie: „Unitarienii și-au clădit biserica pe o piatră din Cluj”. A fost odată un preot. Îl chema Francisc. Un om zbuciumat pus mereu pe întrebări, pe cercetat. S-a supărat când împreună şi tot oraşul împreună cu un rege venit de departe au aşteptat un an a doua venire a lui Isus. Oamenii l-au crezut şi l-au urmat. De aici a început unitarianismul.

Călătorii: „O zi la porțile Levantului”. Un prinț din Levant, îndrăgind vânătoarea, și-ar putea vedea universul dat peste cap, dacă ar ajunge pe plajele de generic TV ale parcului național de lângă Kușadasi, Turcia. Aici, între apele de azur și cerul de lapis-lazuli, mistreții coboară din pădurile Anatoliei până lângă cearșafurile turiștilor. Dar, nu vă temeți, sălbăticiunile nu sunt setoase de sânge, ci râvnesc doar la niscaiva mâncare primită pe degeaba de la bipezii întinși la soare.

Dosar: „Unitate în diversitate. Ziua Europei, sărbătorită în fiecare an pe 9 mai”. În luna mai a anului 1950, lumea se afla în refacere, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Trecuseră cinci ani, iar foştii duşmani nu mai doreau decât pace, pentru a reconstrui ţările aproape distruse în urma conflictului. La 9 mai 1950, la Paris, ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, a ieşit cu o declaraţie, care propunea, public, stabilirea unei noi forme de cooperare politică în Europa, care să înlăture pentru totdeauna posibilitatea izbucnirii unui nou război între naţiunile bătrânului continent.

Sport: