“La multi ani, România! La mulţi ani, “U” Cluj!” 1 Decembrie prin ochii sportivilor clujeni

Un club cu o istorie cu un an mai mică decât Marea Unire. Unul dintre cele mai îndrăgite cluburi din România şi cu siguranţă cel mai iubit din Cluj. Ei sunt tineri, frumoşi, sportivi, cu dorinţa victoriei în suflet, cu viitorul în faţă. Astăzi, însă, şi-au întors faţa spre istorie, spre tradiţie. Au lăsat echipamentul sportiv, pentru straiele populare, adidaşii pentru opinci, au pus preţ de câteva ore mingea deoparte şi au intrat în pielea unor români autentici, care ţes la război, frământă, coc bucate alese şi care poartă cu mândrie straiele populare.

La final, au gustat pâinea împletită sub atenta supraveghere a doamnei Rodica şi au închinat un pahărel de pălincă oferit de domnul Gheorghe Căpuşan, cel care a deschis în 2014 primul Muzeu Etnografic privat din România în colonia Sopor din Cluj-Napoca, gazda unei zile de neuitat pentru cei şase sportivi care i-au trecut pragul.  

Abigail Vălean, Alexandra Prodan (U Cluj, handbal feminin), Rolland Török, Giordan Watson (U Banca Transilvania, baschet masculin), Mihai Onicaș şi Valentin Lemnaru (U Cluj, fotbal) au devenit pentru o zi românii de altă dată şi au transmis un mesaj pentru românii de acum, privind încrezători spre viitor.

Ce îi transmit sportivii ţării în care trăiesc, dar şi ce îşi doressc pentru sportul clujean, cât şi pentru cel naţional, veţi afla în cele ce urmează. Aşezaţi-vă comod, savuraţi o pâine împletită, crescută în cuptorul din curte şi haideţi să ne bucurăm împreună de o zi plină de istorie!

La etaj, muzeul adăpsteşte o colecţie impresionantă de costume populare. Sportivii îşi caută cu atenţie straiele de sărbătoare. Dacă unii pot alege din zeci de modele, alţii nu pot „gingăşi”: doar o „cămeşă” le vine bine, doar un costum e pe măsură. Nu lipesc nici botoşii de lână sau opincile autentice, din piele. Cei şase se echipează,  apoi băieţii îşi potrivesc brâurile, iar fetele pieptarele, lucrate manual şi se pregătesc de muncă. 

 „Cum poate să fie această zi pentru mine? Pfff… Zeci de ani am luat autobuzul din Parcul Central spre Floreşti, întrucât echipa mea favorită a fost, încă din copilărie, U Cluj. E o întâlnire de suflet. O parte dintre sportivii actuali ne-au făcut o mare surpriză. Nu ştiu dacă avem noi valoare, dar nişte valori se întorc la noi în curte. Cred că cu asta am spus tot. Sportivii au purtat costume de Maramureş, Cluj, Bistriţa, Bihor şi sigur, câteva bucăţi au fost combinate, pentru că nu am avut mărimile potrivite. Când am auzit că vine Rolland care are doi metri, am avut puţine emoţii, pentru că nu ştiam dacă am straie populare atât de mari. Am găsit până la urmă o cămeşă de la Beclean. E un kitsch. Am primit-o şi o păstrez special pentru a arăta lumii un exemplu de aşa nu. Cămeşa dă foarte bine în fotografii, dar materialul din care e confecţionată, nu lucrarea în sine, e un kitch. E în schimb foarte mare şi astfel i-a fost bună baschetbalistului, ceea ce ne demonstrează, dacă ar fi să glumim puţin, că şi kitschurile au valoarea lor, puse în contextul bun”, explică Gheorghe Căpuşan.

Soţii Căpuşan i-au învăţat pe cei şase ucenici cum se frământă pâinea, cum se împleteşte aluatul, cum se aprinde focul, cum se ţese la război, dar şi cât de bune sunt plăcintele făcute în casă, cu ingredientele naturale potrivite. Chiar dacă mărarul nu “prietenul sportivilor”, în plăcinta magică, tradiţională a doamnei Rodica, acesta a fost exact ingredientul care a făcut deliciul preparatului. Sportivii nu s-au dat în lături de la muncă, nici chiar după ce au savurat delicioasele plăcinte, astfel că zicala „La plăcinte înainte, la război, înapoi!” a pălit în faţa lor. Doar avem de-a face cu sportivi! 

Alexandra şi Abigail şi-au intrat rapid în rolul unor tărăncuţe autentice, frumoase foc şi harnice nevoie mare. Ambele au fost impresionate de costumele purtate, lucrate manual şi şi-au exprimat admiraţia pentru femeile din trecut care umblau gătite astfel în fiecare zi.

 „Mi s-a părut o experienţă foarte interesantă. Este pentru prima dată când vin la acest muzeu şi am rămas impresionată de faptul că aceşti oameni trăiesc aici. Aşa ne-au şi spus: că ei au un muzeu viu, aici în colonia Sopor! Ei îi dau viaţă! Deşi sunt din Braşov şi locuiesc la Cluj, astăzi sunt maramureşeancă, prin prizma costumului. Port o ie foarte frumosă cu creţuri, cojoc, fustă, opinci, botoşi. Mă simt foarte bine”, spune Alexandra Prodan.

Tânăra le doreşte românilor să se bucure din plin de fiecare moment petrecut în această ţară, să fie sănătoşi şi voioşi, aşa cum sunt ei de obicei. „Personal, îmi doresc să fiu sănătoasă, să mă bucur de toate performanţele obţinute pe plan sportiv. Îmi doresc ca echipa noastră să îşi continue evoluţia şi sper să ajungem cât mai sus în clasament. Fiind din Braşov ajung greu acasă şi de abia aştept să vină luna decembrie şi Crăciunul, să dau o fugă până acasă. Îmi voi petrece Crăciunul la Braşov. De abia aştept!”, spune Alexandra.

Abigail mărturiseşte că nu a purtat niciodată până acum un costum tradiţional complet. „Sunt fascinată de costumul popular pe care îl port. Până acum am purtat doar ii. Am foarte multe lucruri pe mine. Nu ştiu dacă aş putea purta în fiecare zi un astfel de costum pentru că e foarte greu: ie, pieptar, fustă, opinci. Costumul e greu, dar foarte călduros în acelaşi timp. Cred că de aceea mergeau românii mai demult doar în costumul tradiţional la colindat. Nu are cum să îţi fie frig aşa. Îmi plac foarte mult sărbătorile de iarnă, tradiţiile care le însoţesc şi îmi pare foarte rău că multe au fost lăsate în urmă. Acum mergem la Crăciun să mâncăm şi cam atât. Nici la colindat nu se mai merge ca pe vremuri”, spune Abigail.

Mihai Onicaş consideră că ziua de 1 Decembrie este un bun prilej pentru ca românii să încerce să devină mai buni unii cu alţii. „1 Decembrie este cea mai importantă zi din istoria României, pentru că pe 1 decembrie 1918 a avut loc Unirea Transilvaniei cu România şi cred că şi acum, în zilele noastre, ar trebui să fim la fel de uniţi, mai buni unii cu ceilalţi şi să nu ne mai judecăm în mod gratuit. Le doresc tuturor românilor să încerce să fie mai buni. M-am simţit foarte bine astăzi. Ultima dată când am purtat costumul tradiţional a fost când eram la grădiniţă. A fost o experienţă interesantă să redescoperim tradiţiile şi să vedem cum sărbătoreau oamenii înainte de existenţa telefoanelor mobile şi a tabletelor. Ne-am adus aminte de momentele când oamenii se bucuram de lucrurile mărunte”, a spus Mihai Onicaş.

Pe plan sportiv acesta îşi doreşte ca echipa de forbal a clubului U Cluj să ajungă din nou în Liga 1. „Îmi doresc ca acest club să meargă mai departe prin oamenii speciali care au făcut şi fac parte în continuare din acesta, oameni care au care au reuşit să facă din acest club unul nemuritor. Mă refer aici la toate personalităţile care au alcătuit de-a lungul timpului acest club, dar şi la suporterii care au fost mereu alături de echipă”, spune Mihai.

Acesta îşi va petrece sărbătorile de iarnă în familie. „Îmi doresc multă sănătate, pentru că am avut o parioadă mai puţin bună din acest punct de vedere. Îmi doresc să îmi revin repede, să mă pun pe picioare şi să încep noul an cu forţe proaspete şi să îmi ating atât obiectivele personale, cât şi pe cele profesionale. Îmi doresc mult să promovăm în Liga 2”, spune sportivul care speră ca scrisoarea lui să ajungă cât mai repede la Moş Crăciun.

Rolland a simţit că a călătorit în timp, odată cu îmbrăcarea portului popular. Copil fiind, acesta obişnuia să o ajute pe mama lui în bucătărie, fiind un ucenic de nădejde când venea vorba despre plăcinte, prăjituri sau alte delicatese cu iz de sărbătoare.

 „Mă simt foarte onorat să pot purta acest costum. E foarte interesant să afli ce tradiţii au existat în anumite zone ale ţări, ce haine au purtat oamenii de atunci, cum au trăit. Ar fi bine ca din când în când să ne întoarcem la ceea ce s-a întâmplat în trecut, când oamenii au trăit mult mai greu decât noi, pentru a aprecia ceea ce avem. Din păcate, noi ca sportivi, nu prea avem timp să sărbătorim, dar încercăm să găsim şi noi puţin timp pe care să îl petrecem cu familia, cu cei apropiaţi. Le doresc românilor multă sănătate şi să fie cât mai mult timp alături de cei dragi. Eu, personal, dacă sunt aproape de familie, mă încarc. Asta le doresc tuturor, să se încarce cu dragostea celor dragi, iar sportului clujean îi doresc cât mai multe victorii!”, a spus Rolland.

Deşi nu s-a născut în România, baschetbalistul Giordan Watson este român cu acte în regulă. A primit cetăţenia, iar singura cu care încă se luptă este limba română, pe care nu o stăpâneşte aşa cum şi-ar dori. Însă nu se lasă.

„De ziua ei îi doresc României să progreseze cât mai mult, să crească din toate punctele de vedere şi să devină o ţară puternică. Mă simt român în adâncul sufletului. Oamenii mă tratează extraordinar aici. Mă învaţă multe lucruri despre tradiţii, despre cultură, astfel că ştiu deja multe lucruri despre România, cu toate că procesul de învăţare al limbii este destul de lent. Îmi place foarte mult modul în care românii sărbătoresc, fie că vorbim despre 1 Decembrie sau celelalte sărbători de iarnă, când oamenii se adună în jurul mesei şi petrec împreună. Apropo de mâncare, sarmalele sunt preferatele mele. Îmi plac foarte mult!”, spune Giordan Watson.

*Bonus

Urmăriţi în continuare o galerie foto realizată de Dan Bodea: