Constantin Istrate, torționar de la Gherla, deconspirat de IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc solicită Parchetului ICCJ începerea urmăririi penale în cazul lui Constantin Istrate, fost locţiitor al comandantului de la Colonia de Muncă Oneşti şi fost locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla.

Constantin Istrate (88 de ani) este al patrulea torţionar pentru care Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) solicită Parchetului începerea urmăririi penale, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii.

Anterior, IICCMER a mai solicitat procurorilor să îi cerceteze pe torţionarii Alexandru Vişinescu, Ioan Ficior şi Florian Cormoş, iar în cazul lui Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013, institutul a prezentat rezultatul investigaţiilor.

În urma investigaţiilor desfăşurate în ultimele luni, IICMER a identificat o serie de probe care indică faptul că locotenent major (r) Constantin Istrate – care a îndeplinit funcţia de locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la Colonia de muncă Oneşti în perioada decembrie 1953-mai 1954, respectiv la Penitenciarul Gherla în august 1957-noiembrie 1958, martie 1959-octombrie 19262, precum şi pe cea de comandant al Penitenciarului Gherla, din decembrie 1958 până în martie 1959  – a săvârşit infracţiuni contra umanităţii în legătură cu persoanele internate administrativ şi condamnaţii aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate.

Potrivit IICCMER, Constantin Istrate a impus persoanelor aflate în executarea pedepsei un regim de detenţie inuman care depăşea ca duritate limitele prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.

Acest tip de regim extrem de dur aplicat în cadrul celor două unităţi penitenciare poate fi calificat drept unul de exterminare prin raportare la condiţiile inumane de detenţie responsabile pentru decesul a numeroşi deţinuţi. Regimul de detenţie a fost aplicat în mod indenţionat şi susţinut de către Istrate Constantin şi poate fi caracterizat prin lipsa hranei, a medicamentelor şi îngrijirii medicale, abuzuri şi nu în ultimul rând prin numărul mare de decese survenite, potrivit sursei citate.

Conform documentelor care atestă decesul deţinuţilor, identificate în Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în intervalul decembrie 1953 – mai 1954, când sublocotenentul Istrate Constantin a fost locţiitor al comandantului pentru pază şi regim de la colonia de muncă Oneşti, a decedat un deţinut imediat după transferul din Bacău.

De asemenea, conform certificatelor oficiale de deces sau a documentelor care atestă decesul deţinuţilor identificate în Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, respectiv arhiva Penitenciarului Gherla, Arhiva Consiliului Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii şi la Primăria Municipiului Gherla, în perioada cuprinsă între 1 august 1957 şi 31 octombrie 1962, dar şi în perioada în care Constantin Istrate a fost comandant al acestei unităţi au decedat 216 deţinuţi, nouă dintre aceştia în cele trei luni în care el a fost comandant.

Iată cum descrie scriitorul Paul Goma, „metodele” lui Istrate, care îl bătea sistematic, alături de un plutonier pe nume Șomlea.

„De Istrate, însă, nu mă puteam apăra. Istrate era un adevărat „om de gol”, cu reflexe proaspete şi rapide, inteligent, derutant. Degeaba vedeam pantofii negri, lustruiţi, pornind, pornind spre mine: mă feream prea devreme sau prea târziu sau îmi feream un loc, dar lovitura se ducea în altă parte, fulgerător. Nu mă puteam apăra de el. Şi lovea numai la articulaţii: coate, umeri, noadă, genunchi, glezne. Nici o lovitură ratată. De asta ziceam că, cu timpul, ajunsesem să îndrăgesc cizmele dolofane ale lui Şomlea, cizme cinstite, cu inima-n palmă, fără ascunzişuri… Pe când pantofii domnului Istrate…”

Potrivit gandul.info, bolnav la pat, Istrate își trăiește izolat de lume ultimele zile de viață, în satul Peciu Nou, de lângă Timișoara.

În aprilie 2013, IICCMER anunţa că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de 35 de angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 şi 99 de ani şi locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER informa atunci că a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor şi adreselor exacte ale persoanelor în cauză.